Am luat lecții de bruxeleză. Cu sprijinul Freedome House România și Comisiei Europene – Reprezentanța din România am fost la Bruxelles și am văzut la fața locului cum se face politica europeană. Scurte impresii la cald

Bună dimineața. Am beneficiat de o săptămână foarte interesantă.

Am participat la Bursele europene: Jurnaliști în dialog! organizate de Freedom House România și Comisia Europeană în România. Cele două organizații au asigurat realizarea unei vizite de lucru la instituțiile europene de la Bruxelles pentru o delegație de 17 jurnaliști din presa locală și centrală, freelanceri și bloggeri. Prima vizită la instituțiile europene după ridicarea restricțiilor COVID 19 a fost din partea unei delegații din România. Atât funcționarii dar și europarlamentarii s-au bucurat să ne vadă și să poată să discute cu noi în mod direct. Deși regulile și restricțiile impuse de perioada pandemică s-au relaxat în Belgia, fiecare din instituțiile europene aplică proceduri diferite, unele mai stricte, respectiv la Comisia europeană încă e obligatorie masca, iar la Parlamentul european se solicită și certificatul de vaccinare pe lângă obligativitatea măștii. La Consiliul European lucrurile sunt total relaxate și acolo nu mai este obligatorie nici masca.

In urma vizitei m-am decis să abordez temele europene într-o secțiune dedicată din Săptămâna.online în care să traduc bruxeleza (jargonul instituțiilor europene) să aduc știri despre activitatea europarlamentarilor atât de puțin reflectată în presa locală încât nici ziariștii nu știu ce fac acești reprezentanți ai României la vârful politicii europene. Politica europeană pare foarte departe de casă însă ea ne afectează direct.

Am constatat că există multe, foarte multe subiecte de interes public din agenda europeană a momentului și totuși acestea nu sunt prezente nici măcar în presa centrală. Și europarlamentarii constată că nu au cu cine să vorbească din media de la Bruxelles, pentru că marile trusturi mediatice din România nu au corespondenți la Bruxelles deși acolo se iau decizii importante și pentru România. Toate țările au acreditați corespondenți însă România nu este prezentă. Se fac emisiuni TV din când în când dar se resimte nevoia unei comunicări mai bune, mai aplicate, care să facă înțelese mecanismele, politica, deciziile, astfel încât să cunoaștem cum ne afectează politica europeană.

În primele zile am întâlnit mai mulți cerșetori la Bruxelles decât oficiali români, deși spre surprinderea noastră am avut discuții interesante despre PNRR cu tehnocrați români care lucrează la Comisia Europeană. Discuțiile au fost off the record tocmai pentru a putea afla mai multe lucruri de context și background. Așa am aflat că unul dintre cele mai ambițioase planuri este PNRR-ul României, din perspectiva reformelor propuse. PNRR nu se poate modifica decât în cazuri de forță majoră special identificate în regulament. La întrebarea mea, dacă războiul din Ucraina este un motiv suficient pentru ca România să solicite modificarea PNRR, specialiștii au precizat că o astfel de situație imprevizibilă este un motiv de luat în considerare.

În ultima zi a vizitei ne-am întâlnit cu toate grupurile parlamentare române din Parlamentul European, grupurile PNL, PSD, USR, cu care am avut discuții aplicate pe care le voi detalia în articolele viitoare. Impresia generală este că europarlamentarii au o activitate destul de consistentă, care însă nu reflectată foarte bine de presa din România, existând un deficit de comunicare mai ales la nivel local sau regional. Explicația ar fi că nici presa locală nu este prea atentă la ce se întâmplă la Bruxelles, tematica europeană fiind doar sporadic abordată de presă și nici interesul cetățenilor pentru politicile europene nu este foarte mare (pofta vine mâncând), ceea ce duce la un cerc vicios din care pot apărea probleme de dezinformare, neinformare, vulnerabilitate la mesaje și narative anti – europene. Războiul informațional este o realitate și lipsa știrilor verificate și corecte face tot mai dificilă misiunea de a prezenta corect politicile europene în România. În urma întâlnirilor cu europarlamentarii am evaluat că, la final, am întâlnit mai mulți oficiali români decât cerșetori din România aciuți prin Grand Place. În rest, am vorbit cu europarlamentarii români despre câteva teme mari: Războiul din Ucraina, PNRR, Pactul Green Deal și Fit for 55, politica agricolă comună, politici europene sociale.

Am mai aflat că la Bruxelles lucrează mulți angajați în domeniul securității, subofițeri și ofițeri detașați de la Ministerul de interne, care asigură paza și protecția instituțiilor europene, fiind o bucurie să te salute la poartă cineva în limba română. Deci avem români cu care să ne mândrim și la nivelul instituțiilor europene din Bruxelles, desigur nu i-am întâlnit pe toți și apreciez după calitatea celor pe care i-am cunoscut că avem o comunitate puternică de specialiști în gestionarea treburilor publice europene. Poate nu ar fi rău ca bunele practici de la Buxelles să fie aduse cumva și în administrația din România, cu tot cu seriozitatea și profesionalismul de acolo. Din ce știu eu România nu are reprezentanți la nivel înalt în cadrul Comisiei Europene, deși țări precum Bulgaria au directori generali pe mai multe poziții.

Mulțumesc frumos Cristina Guseth și Roxana Morea pentru această oportunitate. Mulțumesc colegilor de presă cu care am petrecut câteva zile de neuitat și de la care am avut de învățat: Sebastian Oancea, Felicia Ristea, Cristina Iancu, Sorin Simion, Bahor Gina, Grig Vulpe, Xenia Gavriliuc, Catalin Stancu, Alin Gabriel Grămescu, Ramona ALexandrescu, Preda Bianca Laura, Amalia Dascalu, Ichim Vasilică. Dacă am uitat pe cineva să îmi semnalați, eu sunt nou în presă

La întoarcerea cu avionul Tarom am avut parte de o experiență unică, frumoasă, o poveste de viață, despre prietenie și profesionalism, despre a fi uman și de a reacționa ca un OM. O lecție de solidaritate în fața unei frici pe care poate mulți o desconsiderăm. Frica de înălțime la propriu, panica lipsei de control atunci când te afli într-un avion la multe mii de km altitudine. Cum o gestionezi, cum faci față momentelor critice, decolare și aterizare și cât de mult contează să te țină cineva de mână în acele momente. Am fost alături de un coleg care a trecut printr-o asemenea experiență și am dovedit că jurnaliștii știu să își dea mâna pentru a trece peste un moment dificil. Am cunoscut și o doamnă stewardesă la Tarom care a avut și inimă și zâmbet și prezență de spirit într-un moment greu pentru un pasager. Respect #MartaDropol.

Povestea completă o găsiți aici https://stiriactuale.ro/exclusiv/20668-martha-ingerul-de-la-tarom.html?fbclid=IwAR1mgma9l0-pgIfTnNJshxnoUksOFNVtJuMejJXEmEFctQg1V879KtQGyyM

bani europeni Bistrita Bistrita spune NU drogurilor Bistrița Bistrița spune NU drogurilor! Bogdan Ivan campanie antidrog cinematograful Omnia Comisia Europeană consiliul european Consiliul Județean Bistrița-Năsăud consiliul local Crin Triandafil Theodorescu cuvant din dreptul inimii cuvantdindreptulinimii DIICOT droguri epigrame fonduri europene gaze naturale Grigore Cotul matrapazlacuri Mica Oprea monumente istorice NATO Parlamentul European PNL PNRR politici europene presshub.ro psd Radu Moldovan refugiati REPER Republica Moldova Romania România Rusia saptamana.online Sighetu Marmatiei Turc Ioan; Ucraina UE urbanism voluntari

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%