Lansare de carte: Gelu Vlașin – Modus Vivendi – antologie de autor, la Biblioteca Județeană George Coșbuc, Clubul Coșbook

Pe data de 6 aprilie 2022 a avut loc la Biblioteca Județeană George Coșbuc, în cadrul Clubului Coșbook, un eveniment de importantă ținută culturală prin lansarea antologiei de autor a lui Gelu Vlașin. Cartea este disponibilă în format tipărit (https://bit.ly/3LFLqJ4) și în ediție digitală (https://bit.ly/36LZOB5)

Gelu Vlașin a cunoscut consacrarea de mai multe ori, odată la București, printr-o întâmplare fericită în care a fost întrebat de o prietenă ce mai scrie și ca un poet silitor avea la el un set de poezii proaspăt scrise pe care le-a înmânat prompt. Și mai apoi în Spania unde a petrecut mai mulți ani din viața sa poetică și literară și a participat foarte activ la viața culturală, până când a fost întrebat de cineva: Dar tu și scrii?. De la întâlnirea din București a pornit apoi drumul său spre o recunoaștere rapidă, de acolo a venit și recunoașterea s-a ca inventator al deprimismului, un curent în literatură deschis de poetul telcean. De la acea întâlnire a fost invitat apoi la România Literară în redacție unde Manolescu i-a făcut o prezentare de excepție, iar Gelu Vlașin mărturisește că nu a putut să îngaime nimic, pentru că avea emoții mari și un nod în gât mai mare decât el. Imediat după acest episod a venit și apariția de debut pe două pagini pline în România Literară (1999) cu o cronică scrisă de Nicolae Manolescu în termeni laudativi și cu mesajul că acest poet trebuie citit și urmărit.

Ioan Pintea amfitrionul Clubului Coșbook a deschis prezentarea volumului și autorului cu următoarele cuvinte: „Este o lansare de carte dar și o întâlnire cu Gelu Vlașin cu care nu ne-am văzut de mult, în anii trecuți Gelu a desfășurat mai multe activități aici în colaborare cu Biblioteca Județeană și mă bucur că a ales să vină aici să lanseze această carte, să fie această întâlnire aici. Sigur, mă uit cu uimire la Gelu, mă uit cu uimire și la mine și constat că am ajuns la vremea antologiilor. Asta înseamnă ceva, înseamnă că îmbătrânim, dar la fel înseamnă că avem de-a face cu o producție, în cazul lui Gelu, să spunem așa lirică, poetică impresionantă. Nu am văzut încă această antologie, nu am citit-o, însă am citit cărțile lui Gelu care de fapt alcătuiesc această antologie și sigur am constat de fiecare dată că avem de-a face cu un autor de primă mână și cu un autor omologat de istoria literaturii române. De ar fi să privim constatările criticilor literari și numele lor, putem să ne dăm seama că avem de-a face cu un poet foarte important și de un poet care este în prima linie a poeziei românești iată. Despre Gelu au scris cei mai importanți critici de poezie, dar nu numai de poezie, mă gândesc la Nicolae Manolescu, Cistlecan, dar și la Octavian Soviani, un critic foarte cunoscut, Paul Cernat la fel și așa mai departe. Poezia lui Gelu Vlașin e o poezie foarte unitară și e o poezie care spune în întregul ei o poveste, dincolo de orice e o poezie narativă. Poezia lui povestește, spune foarte mult despre viața lui Gelu și în același timp despre viața noastră, celor care trăim în proximitatea lui. Gelu are și un stil aparte, este nu-i așa și inventatorul deprimismului. Gelu nu este numai un poet care s-a retras aici la noi la obârșii, dar este un poet recunoscut în România și nu numai, respectiv am urmărit și la câteva activități a fost prezent în Spania și în alte țări, iar criticii spanioli au scris despre cărțile lui pentru că el a publicat și în Spania. Și m-am bucurat în același timp când Gelu am văzut că publică poezia românească și în același timp Gelu scoate niște cărți de foarte bună calitate, foarte elegante, foarte frumoase.

Zorin Diaconescu, jurnalist, a început prezentarea cu o declarație interesant, respectiv  faptul că ”criticii nu sunt altceva decât niște poeți ratați”, apoi a făcut o prezentare de excepție a poeziei scrise de Gelu Vlașin din perspectiva cititorului:  ”Gelu nu a încercat să scrie poezie, el a încercat să trăiască poezie. Asta mă duce la un vers dintr-un foarte apropiat prieten, Ion Mureșan: „trăiește-ți viața conform gramaticii“. Gelu a încercat să își trăiască viața conform esteticii poetice. Eu am văzut și o tendință parodică la Gelu Vlașin. Această depresie despre care ne vorbește el… a răsturnat toată paradigma și din depresie a ajuns la anti-depresie, deci un fel de jubilație dacă luăm antonimul depresiei. Eu am văzut niște accente parodice, o ironie profundă la adresa unei generații care se voia cu tot dinadinsul de sacrificiu”.

Înainte de a citi câteva dintre poeziile sale, Gelu Vlașin a ținut să prezinte un mic cadou, primit de la mine, un tricou care are inscripționată silueta Cinematografului 23 August/Omnia și mesajul ”Vrem cultură, nu bordură”. Discuția s-a învârtit apoi preț de câteva minute în jurul acestui tricou manifest și despre semnificațiile bordurilor în poezie, pe o așa zisă autostradă a poeziei. Dacă trebuie poezia să aibă limite reprezentate prin borduri sau e mai bine să fie liberă și până la alte semnificații foarte profunde ce țin de limitele umane și autodepășire.

M-am emoționat și bucurat sincer ca un copil când profesorii vorbesc în fața clasei despre tema/compunerea pe care a scris-o. Mesajul a fost dezvoltat în cadrul campaniei Salvați Cinematograful 23 August/Omnia din Bistrița și a avut în vedere pe de o parte ideea de bordură ca și obstacol dar și o realitate a zilelor noastre, respectiv faptul că primăriile cheltuie mai mulți bani pe bordură decât pe cultură.

Gelu Vlașin a rememorat mai multe pasaje din viața sa și le-a împletit armonios cu lecturi din fiecare volum care a alcătuit prezenta antologie: „Poezia mea încearcă să deslușească cumva tainele existențiale, transformată din terapie personală într-un fel de tumult generat de lectură. Pentru că de multe ori, lectorul se identifică cu o parte, cel puțin, din trăirile mele personale și aici e o bucurie mare să constat, în anumite momente, că în momentul în care un cititor lecturează cartea mea ajunge să își identifice o parte din trăirea personală cu ceea ce am scris eu. Dacă dintr-o sală de 20-30 de oameni, măcar un singur lector, cititor se identifică cu o parte din cea am scris, înseamnă că nu am scris degeaba și asta este valabil pentru toți cei care scriu“.

În anul 2021, Gelu Vlașin a fost tradus și publicat la Salonul Cărții de la Paris într-o antologie de poezie românească (care reunește 85 de poeți români) tradusă în limba franceză LE BLUES ROUMAIN, VOL. 2. Cartea a apărut la Éditions Unicité din Franța sub traducerea poetului Radu Bata, demers văzut ca un act de revigorare culturală, de  reflectare, răsfrângere a culturii poetice autohtone (reliefate prin diverse stiluri, discursuri, mentalități sau epoci) în cultura francofonă.

La eveniment au participat mai mulți jurnaliști, câțiva bistrițeni pasionați de poezie, dar și oficialități locale, respectiv primarul Ioan Turc și viceprimarul Hangan Sorin.

Referințe critice

Poetul a debutat în România literară (1999) cu câteva „depresii” personale  și sugestive: notații discret sentimentale dintr-o realitate cu site, internet, web, cielo, joyce lauren blanc, jacuzzi și telenovele. Postmodernistă este senzația de prozaic cotidian – nici transparentă cu totul, nici de tot opacă – peste care atârnă umbra unei femei pierdute. Cea mai mare calitate a acestei poezii, care nu pare a unui începător, este egalitatea cu sine, tonul neschimbat, nivelul pretutindeni înalt al emoției lirice. (Nicolae Manolescu)

Pare că Vlașin lucrează pe scenarii elaborate, pe care se străduiește să le destrame (de fapt, doar să le ascundă). Mecanismul acesta de relevare prin irelevanță devine un principiu de metamorfoză în baza căruia Vlașin își organizează singur rupturi de viziune și de scriitură, de parcă ar fugi și de sine și de orice etichetă. Zumzetul blancurilor dintr‑un volum e anulat de strangularea discursului în următorul și până la urmă din deprimismul (al cărui manifest l‑a redactat) inițial, alimentat cu destul mizerabilism, se va alege un lirism de elevație (în ultimele cicluri). Ce era ascuns, ce era destrămat, se afirmă în cele din urmă deschis. Și la Vlașin refulatul se întoarce victorios. (Al. Cistelecan)

Minimalistă prin excelență, poezia lui Gelu Vlașin nu își propune să rupă, cum se spune, gura târgului; în schimb impune printr-o distincție specială, ca un jucător de renz care, neputând concura pentru punctajul maxim, își asumă deliberat alternativa „jocului la zero”. Antenele sensibilității lirice captează un sound proaspăt, reconfortant, conturând în jurul spațiilor absente o atmosferă delicată. Gelu Vlașin e un poet deja format, cu o voce distinctă și, subliniez, cu o poetică evoluată… (Paul Cernat)

Perspectiva pe care o propune antologia de față e încurajatoare și grăitoare nu doar pentru poezia ultimelor două decenii, ci și pentru tinerele generații, pentru că oferă lecția prețioasă și din ce în ce mai vitregită de furtuna dorinței de afirmare, a echilibrului și unității. […] Din versurile de față va reieși o altă caracteristică a lui Gelu Vlașin (poetul și omul, aici suprapunerea e inevitabilă), anume generozitatea, rădăcina nevoii de a‑l observa și admira pe celălalt exact în momentele nevralgice ale umanității sale. (Ioana Tătărușanu)

Minimalism, dar nu consecvent, biografism, dar mereu blurat, totul într-o retorică voit monocordă, afazică, blazată, dar de fapt lipsită de răsuflare, ca în urma unei spaime. Nu e un defect al poeziei, este un efect asumat, construit. Dovadă că poetul rămâne consecvent, imprimă și în celelalte cărți aceeași aritmie versurilor. […] El este, prin programul său poetic, prin volumele sale consecvente, așezate în silogism, unul dintre autorii importanți ai anilor 2000. Numele lui nu poate lipsi dintr‑o panoramare serioasă a ultimelor decenii literare. (Bogdan Crețu)

Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei „invazii” a obiectelor, care „rupe” mișcarea conștiinței, iar peste „harta” sentimen­telor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o „de­cupează”, sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului mozaic ce reproduce mimetic aspectul „fragmentarist” al realului. Iar „peisajele” lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de prezențe hibride, care sunt în același timp (ca la Urmuz) oameni și lucruri. (Octavian Soviany)

Poezia nu este o esență, nu este o matrice localizată într-o anumită zonă a poemului, ci este dispersia spațiilor albe difuzate pe toată suprafața lui, cuprinzând elementele minimalului compatibile cu orice experiență umană, condiționată prin existența unor contexte valorizate de componenta experienţială pe care un autor o controlează poetic. (Gelu Vlașin)

Note biografice

GELU VLAȘIN s-a născut în localitatea Telciu, județul Bistrița-Năsăud la data de 30 august 1966. A locuit în Madrid aproape 20 de ani (2001-2020). A debutat literar în România literară nr. 16/ 1999 cu o prezentare făcută de Nicolae Manolescu, iar debutul editorial a fost cu volumul Tratat la psihiatrie (versuri), Editura Vinea, București, 1999, prefață de Nicolae Manolescu, postfață de Paul Cernat, volum premiat de Asociația Scriitorilor din București la secțiunea Debut în 1999 și nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, 1999. Este membru al Asociației Scriitorilor din Spania (ACE Escritores), Uniunii Naționale a Scriitorilor din Spania (UNEE), PEN România, Uniunea Scriitorilor din România (USR), președinte al Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania (ASARS), director al Revistei Kryton din Madrid, director al Festivalului Internațional de Poezie Diverbium, președinte al Centrului European pentru Excelență Culturală. Grupaje de poezie i-au apărut în majoritatea revistelor literare din România, iar poemele sale au fost traduse și publicate în reviste din SUA, Canada, Spania, Germania, Franța, Italia, Rusia, Maroc, Argentina, Mexic, Australia, Ungaria și Israel. Poemele lui au fost publicate în peste 30 de antologii de poezie apărute la nivel național și internațional și au fost analizate în nouă volume de critică literară. Cărțile sale au fost traduse până acum în limbile: franceză, spaniolă, engleză, germană, ita­liană și arabă. A reprezentat România la Festivalul Internațional de Poezie „Trenul Poeților” – Cuenca 2014, la Festivalul Interna­țional Guillena – Sevilla, 2015, la Festivalul Internațional „Voix Vives” – Toledo, 2015, Festivalul Internațional de Poezie Ubeda / Jaen, 2016, Festivalul Internațional de Poezie „Madrid – La Nueva Paris Literaria” – 2017, 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie din Madrid – NO WAR – HUG PEACE, 2019, Festivalul Internațional EXILES, 2019, Festivalul Mondial de Poezie WPI, 2019, Festivalul Internațional Febrero Poetico 2018, 2019, Festivalul Mondial de Poezie / WFP – World Festival of Poetry, 2020, Festivalul Internațional de Poezie din Medellin (Columbia), 2020. În anul 2018 și 2019 a reprezentat România la Târgul de carte din Madrid / Retiro. În 2019 și 2020 a coordonat Festivalul Internațional de Poezie Diverbium din Madrid la care au participat poeți din peste 30 de țări.

Volume publicate

Tratat la psihiatrie (Ed. Vinea, 1999); Atac de panică (ediție electronică, Ed. Noesis, 2000); Poemul turn (Ed. Muzeul Literaturii Române / A.S.B., 2001); Atac de panică (Ed. Muzeul Literaturii Române, 2002); Poemul turn (ediție electronică, Ed. Liternet, 2003); Soigne a l’hospital psychiatrique (Ed. Equivalences, 2003, Franța); Ultima suflare (Colecția „Biblioteca București”,  A.S.B. / Ed. Azero, 2005), Tratat la psihiatrie (ediție electronică, Ed. Liternet, 2006); Don Quijote Rătăcitorul (Ed. Eikon, 2009), Omul decor (Ed. Brumar, 2009), Ayla (Ed. Cartea Românească, 2011), In der psychiatrie behandelt (Pop Verlag, 2012, Germania), Douăzecișișapte (Ed. Tracus Arte, 2013), Tratat la psihiatrie (ediția a doua, Ed. Karth/ Herg Benet, 2014), Tratado de psiquiatría (Amargord Ediciones, 2014, Spania), Traite a la psychiatrie (Claire de Plume 34, 2015, Franța), Treatise on psychiatry (Contemporary Literature Press, 2015), El último aliento (Huerga y Fierro Editores, 2017, Spania); Ayla (Huerga y Fierro Editores, 2019, Spania)

Premii

Premiul pentru Poezie „Andrei Mureșanu” – Bistrița, 2019; Premiul Festivalului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, Suceava, 2004; Premiul „Tertulia Cerro Almodovar” – Madrid, Spania, 2004; Premiul „Puertas Abiertas” – Madrid, Spania, 2002; Premiul Colocviilor „George Coșbuc” (acordat de Uniunea Scriitorilor din România), Bistrița – 2000; Premiul pentru Debut al Asociației Scriitorilor din București – 1999; Premiul Festivalului Internațional Sighet – 2000; Marele Premiu „Ion Vinea” – 1999; Premiul „Cristian Popescu”, București – 1999; Premiul Saloanelor „Liviu Rebreanu”, Bistrița – 1999.

Medalii / decorații

Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, 2012; Cetățean de Onoare al localității Telciu (Bistrița-Năsăud), 2013.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%