Acesta este un articol de opinie, cui nu-i place să nu îl citească!
Ministrul agriculturii Petre Daea a efectuat o vizită în județul Bistrița-Năsăud la Sânmihaiu de Câmpie, o comună eminamente agricolă, cu o populație îmbătrânită și puține șanse de dezvoltare. Ministrul a fost impresionat de o statuie a țăranului român din Zoreni, nu l-a dat pe spate nici producția de porumb, nici cea de grâu, soia, sau alte culturi și ferme zootehnice vizitate. El a găsit interesantă statuia din Zoreni. A făcut și un legământ că va susține financiar publicarea unei cărți despre statuia cu pricina.
Când îl văd pe Daea, inevitabil, mă transpun în universul satului românesc din perioada comunistă așa cum era prezentat la Telejurnal, cu vizitele agronomului șef în lanul de porumb sau de grâu, cu mâna care strânge câteva spice și le privește lung de parcă i-ar vorbi, sau cu ciucălăul proverbial în aceste zile, numărând rândurile de pe știulete. Nu știm noi atâta agricultură câtă știe ministrul Daea, punct! În perioada 1970–1989 a fost membru al Partidului Comunist Român, până în 1989 a deținut funcția de adjunct șef de secție la Comitetul Județean de Partid Mehedinți, la secția pentru agricultură, asta înseamnă că era politrucul șef peste agricultură. El a fost șef de fermă și inginer la un CAP din Mehedinți, un om format în perioada marilor cuceriri comuniste din domeniul agricol, când România se visa grânarul Europei. Multe din teoriile comuniste de atunci se regăsesc și în discursul de azi al ministrului.
Toți ne raportăm la niște exemple mai bune sau mai rele pe care le-am avut în cei 30 de ani de agricultură. Ziceți voi pe care dintre toți miniștrii agriculturii îl mai țineți minte?
Eu unul îmi amintesc de ministrul Valeriu Tabără, prezentat drept specialist, profesor, conferențiar, avea cunoștințele necesare, doar că nu prea a dovedit că poate. În mandatul lui Valeriu Tabără s-au pus mari speranțe în revigorarea cercetării din agricultură, care a căzut pradă retrocedării masive a terenurile stațiunilor de cercetare și implicit a desființării unora dintre ele. Cele puține care au supraviețuit sunt pline de datorii și abia mai duc ceva proiecte de cercetare. Îl mai țin minte pe Decebal Traian Remeș care în 2007 a demisionat din funcția de ministru al agriculturii în guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu, ca urmare a unui scandal mediatic declanșat prin apariția la postul național de televiziune TVR a unor probe din ancheta DNA la adresa sa. Sau alt exemplu celebru este Ioan Avram Mureșan care a deținut funcțiile de Ministru al Reformei din 1997, iar din 1998 a fost Ministrul Agriculturii și Alimentației, care a picat în același dosar cu metehne vechi cu cârnații și pălinca duse plocon la București.
Când îl văd pe Daea prin lanurile de porumb nu pot să nu revăd cu ochii minții vizitele tovarășului Ceaușescu în campaniile agricole și mascarada cu care ne mințeau despre producții record la hectar, când noi stăteam 2-3 ore la coadă la pâine. Daea ne spune acum că pâinea va fi mai scumpă, că gazul, că motorina și războiul, toate fac pâinea românilor mai scumpă. Parcă mai contează, cât e pâinea, când toate restul s-au scumpit amarnic. Excesul de pâine nu face bine și comuniștii în teoriile lor ne dădeau pâine neagră sau semi, pe care acum o găsim la raionul specialități, mai scumpă decât cea albă.
Guvernul Ciucă ne prezintă laudativ cifrele guvernării. Cum să înghiți creșterea economică pe datorie, când inflația le duce în sus pe toate și nu există lucruri care să se fi ieftinit, iar toate prețurile cresc? Numai dacă ne uităm la cursul valutar și la indicatorii ROBOR și EURIBOR ne dăm seama că nu e bine ce se întâmplă. Luați guvernarea cu pâine, mai scumpă, dar cu pâine!
În plină criză din cauza secetei, Daea ne anunță acum că dă drumul la lucrările de irigații, că există lege și sunt și bani, deci nu mai așteaptă după PNRR. Normal că nu mai așteaptă, că banii din PNRR vin în anumite condiții și poate sunt și mai greu de furat. Apoi, să faci niște canale și să le betonezi nu este așa o lucrare încât să fie nevoie de nu știu ce proiect strategic. Important este să te asiguri că ai apă pentru canalele respective, tocmai când e secetă, și ideal ar fi ca apa să vină prin cădere. Degeaba ai canale pe care te plimbi ca pe bulevard. Nu știu de ce dar îmi miroase a bani îngropați în canale de irigații acest anunț al ministrului. Vom vedea.
Imaginea aceasta pe care Daea o cultivă de fiu al poporului, agronomul priceput, care susține oamenii muncitori, harnici, care trudesc pe ogoarele patriei este foarte potrivită pentru acel tătuc pe care mulți români și-l doresc încă. România încă este o țară preponderent rurală și agrară, majoritatea populației trăiește la sat și acolo se stabilesc decisiv rezultatele electorale. Tocmai de asta, PSD are nevoie de tătucul Daea, care să acapareze în stilul său învechit, dar cu priză la publicul din rural, marea parte a electoratului din mediul rural.
Petre Daea mai exploatează mediatic un subiect sensibil, acela că UE trebuie să înțeleagă nevoile fermierilor români și el este mesagerul acestor nevoi, pe modelul mă duc eu să le explic șefilor din birouri cum stă treaba în teren. Un discurs cu elemente anti-europene care exploatează temerea (izvorâtă din necunoaștere) agricultorilor de rigoarea legislației și birocrației europene.
Poate vă întrebați de ce mă iau de Daea? Răspunsul e simplu: pentru că e periculos, pentru că nu cred o iotă din ce spune, pentru că a demonstrat că e genul acela care face intervenții pe linie de partid pentru familie, neamuri, prieteni și cunoscuți. Genul care își pune oameni în posturi călduțe cu ajutorul partidului. Pentru că e fals în imaginea imaculată pe care o pretinde și pentru că trebuie desfăcut de pănuși, exact ca ciucălăul și numărat ce are în straiță!
Pentru un scurt apel la memorie despre agricultura comunistă și frământările ei vă propun să revedeți filmul “Primăvara bobocilor”. Cred că Daea se vedea pe el în filmul acesta.
Este un film românesc din 1987, regizat de Mircea Moldovan după scenariul scriitorului Petre Sălcudeanu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Horațiu Mălăele, Anda Onesa, Tora Vasilescu, Ovidiu Schumacher și Paul Lavric. El continuă acțiunea filmelor Toamna bobocilor (1975) și Iarna bobocilor (1977), din care preia personaje și situații.
„Ca urmare a intervenției mamei sale, Varvara (Tamara Buciuceanu-Botez), tânărul Ionuț (Horațiu Mălăele), student în ultimul an la Facultatea de Agronomie, este repartizat să-și efectueze practica de vară în satul Viișoara. Părinții săi, Varvara și Toderaș (Dem Rădulescu), îl așteaptă cu fanfară la gara din Pogoanele în ziua anunțată a sosirii, dar tânărul coboară din mocăniță în stația anterioară și merge pe jos, peste dealuri, prin râul Arieș și prin pădure. El intră în sat călare pe măgărușul Valjean, provocând râsul sătenilor și rușinea mamei sale.
În anii scurși de la evenimentele relatate în filmele anterioare, Toderaș devenise din președinte al CAP-ului Viișoara, brigadier și apoi îngrijitor la vaci (ciurdar). Varvara era de mai mulți ani președinte al CAP-ului; în ultima perioadă, cooperativa a obținut însă rezultate slabe, nemaifiind realizat planul de producție. Astfel, sătenii au ajuns să cumpere roșii și castraveți de la aprozar. Din acest motiv, Varvara voia ca viitorul agronom Ionuț să facă practica studențească în sat pentru a-și da seama care sunt problemele din activitatea cooperativei. Ea spera ca tânărul să adune tineretul din comună și să contribuie la creșterea producției agricole din sat.
Ionuț discută cu oamenii din sat și își dă seama că motivele scăderii producției erau politica administrativă severă a Varvarei (ea a înlocuit vorba bună cu amenințările și i-a criticat pe specialiști care au plecat nemulțumiți) și faptul că absolvenții liceului agricol prestau în sat alte munci decât cele pentru care fuseseră pregătiți. În sat se aflau cinci tineri absolvenți de liceu agricol care lucrau la poștă, la agenția loto, la dispensarul medical, la bufet și la magazinul mixt.
Tânărul îl și roagă pe Toderaș s-o ajute pe Varvara și scrie un raport cu schimbările propuse pentru îmbunătățirea activității agricole din comună. Ionuț îi spune mamei sale că pentru a mări producția trebuie să rotească culturile și să-i repartizeze pe absolvenții liceului agricol în muncile pentru care fuseseră pregătiți, scoțându-i de la munca de birou. Varvara aplică planurile lui Ionuț, iar recolta agricolă crește cantitativ. Prim-secretara organizației județene de partid (Adela Mărculescu) laudă realizările cooperativei din Viișoara și propune ca studentul să fie repartizat după absolvire în satul natal. Varvara se angajează ca producția agricolă din anul următor să fie cea mai mare din întregul județ.” sursa informațiilor despre film Wikiepedia.
