Mesaj inedit adresat părinților elevilor de la CN „Liviu Rebreanu” din Bistrița

Zilele trecute a circulat pe grupurile părinților care au elevi la Colegiul Național Liviu Rebreanu un mesaj inedit care face o trecere în revistă a modului în care a trecut primul semestru din acest an școlar. Mi-a plăcut ideea și modul de prezentare, atât a lucrurilor bune, dar și a aspectelor care se pot îmbunătăți pe viitor. Am primit acceptul pentru a publica scrisoarea adresată părinților și vă prezint aici textul acesteia. Demersul, probabil, nu e unic în Bistrița sau în România, dar mie personal mi-a plăcut abordarea pentru că părinții nu pot avea numai așteptări de la profesori și de la școală, trebuie și ei să contribuie cu ceva, acel ceva care este educația de acasă.

Stimați părinți,

Am încheiat primul modul de învățare și mai este puțin până când îl începem pe al doilea. Și dacă este despre învățare, ne permitem să vă transmitem o parte dintre concluziile la care am ajuns în urma experiențelor celor care alcătuim comunitatea CNLR (elevi și personal al școlii), în perioada 5 septembrie – 21 octombrie 2022. 

Ce am învățat noi și copiii dumneavoastră?

  • Că școala este un spațiu în care se reflectă, la nivel micro, întreaga societate (cu bune și rele).
  • Că ne dorim să învățăm și să (ne) dezvoltăm competențele.
  • Că toți avem vulnerabilități.
  • Că evaluarea scrisă la final de modul, la fiecare disciplină, generează stres și frustrare. Am observat câtă presiune a fost în ultima săptămână de școală și vom schimba aceasta!
  • Că școala ne ajută să ne descoperim, ne oferă libertate și că libertatea noastră nu trebuie să atenteze la libertatea celorlalți. (Din păcate, au existat elevi au avut de suferit ca urmare a atitudinii nepotrivite acolegilor.)
  • Că atunci când intrăm într-un spațiu – chiar în cel școlar – salutăm oamenii cu care ne întâlnim.
  • Că punctualitatea nu este pentru mulți un punct forte.
  • Că orice proces de învățare se produce doar în anumite condiții. Uneori, casca din urechi și telefonul mobil distrag atenția și nu permit  înțelegerea a ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
  • Că sala de clasă e un spațiu de învățare și nu un „local” de socializare, cu mese pline de sticle, doze de băutură, pungi și pachete de mâncare. Din păcate, cartea, caietul sau alte resurse didactice nu mai încap pe banca „plină cu de toate”.
  • Că doar elevii majori au dreptul să iasă din incinta școlii, deși cei care nu au încă 18 ani, în dorința de a ieși în afara campusului, forțează porțile de acces și se adresează nepoliticos – uneori injurios – personalului de pază.
  • Că fumatul este o practică răspândită în rândul elevilor, iar dependența de tutun îi împinge să încalce regulamentele școlare.
  • Că pauzele nu ne permit să explorăm spații diverse sau să socializăm în continuu cu prietenii din afară.  
  • Că fiecare materie e importantă pentru dezvoltarea personală, că respectul față de cadrul didactic se câștigă sau se impune, după caz. Din păcate, se dezvoltă prejudecata că anumite discipline sunt „mai importante”, iar acest fapt le afectează copiilor stima de sine, încrederea, curajul de a pune întrebări sau nevoia de a învesti timp și entuziasm în orice proces de învățare.
  • Că respectul față de școală, față de personalul școlii și față de noi înșine se reflectă și în modul în care păstrăm curățenia în sala de clasă (nu vă ascundem că în unele săli de clasă, la finalul cursurilor, rămân în/pe/sub bănci resturi alimentare, gumă de mestecat utilizată, șervețele igienice folosite, pungi, recipiente de plastic, telefoane, caiete, manuale, mesaje notate cu markere permanente).

Ce vom face?

Ne vom bucura pentru reușita fiecărui elev.

Ne vom ajusta comportamentul, inclusiv în ceea ce privește evaluarea. Vom încerca să dăm mai mult feedback constructiv, vom căuta soluții realiste la problemele identificate – nerespectarea regulilor, purtarea nepotrivită, frustrarea de a face și ceea ce nu (ne) place, refuzul de a depune efort pentru învățarea susținută, constantă și de profunzime și de a accepta ideea că încă mai avem mult de recuperat și remediat. 

Până la urmă, un pic mai mult efort arată că ne pasă!

Ținem aproape!

Continuăm să învățăm.

Cu mulțumire și considerație,        Personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic din CNLR”

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%