Lucrările de restaurare la Podul Iubirii din Coșbuc sunt aproape de finalizare, conform declarațiilor primarului Ioan Pavelea la SGTV podul urmează să fie finalizat în luna mai.
Podul grăniceresc este monument istoric de grupă valorică A, cod BN-II-m-01639, a fost construit în anul 1778 având ca scop atât deplasarea soldaților încartiruiți în localitatea Hordou (satul natal al poetului George Coșbuc), cât și deservirea unei mari părți din locuitorii comunei care își aveau locuințele pe malul stâng al râului Sălăuța.
Pentru restaurarea podului s-au luptat efectiv atât fostul primar Niculae Anghel, cât și actualul primar în funcție. După zeci de ani de intervenții și proiecte respinse s-a reușit în anul 2022 obținerea finanțării de la INP, Institutului National al Patrimoniului, respectiv 3,2 milioane lei.
Podul a făcut parte dintr-o suită de 15 poduri din lemn în stil tirolez care au fost construite în județul nostru în perioada funcționării Regimentului grăniceresc la Năsăud.
Admirat deopotrivă de turiști, localnici și specialiști, Podul iubirii din Coșbuc apare și în scrierile marelui istoric N. Iorga care relata în 1906 că: „Un mare pod, ca acel de la Turda, cu multe grinzi răsunătoare şi cu acoperiş încărcat şi greoi, trece râul Salva (de fapt Sălăuţa – n. n.), care şi el se varsă în Someş. Dincolo de această trecătoare se descoperă în sfârşit luminile Năsăudului, care se vede de departe printr-o geană roşie” (N. Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Românească, vol. II, Bucureşti, 1906, p. 509).
Potrivit primarului comunei Coșbuc, Ioan Pavelea, podul va putea fi parcurs doar de pietoni și bicicliști după reabilitare. Astfel, accesul auto va fi total interzis, fiind prevăzute bariere la intrările pe pod, care pot fi ridicate doar în cazuri de forță majoră, când în zonă trebuie să ajungă ambulanța, poliția sau pompierii.
Din păcate protecția podului nu înseamnă doar restricționarea circulației auto, ci și interzicerea construcțiilor în zona de protecție a monumentului. În ciuda acestor interdicții legal instituite, în zona de protecție a podului s-a ridicat pe neștiute o crâșmă cu terasă acoperită care arată groaznic. Lipsa de vigilență a autorităților locale când vine vorba de monumente istorice face ca astfel de construcții să afecteze frumusețea monumentelor. Construcția respectivă ar trebui demolată de Primăria Coșbuc.
Asociația Petrus Italus Trust ia atitudine cu privire la eliberarea zonei de protecție a podului
„A durat o vreme, dar in sfarsit podul acoperit in stil tirolez facut pe vremea imperiului Habsburgic in Hordou (azi Cosbuc) este in curs de a fi salvat sub ingrijirea Institutului National al Patrimoniului cu finantare prin Programului Național de Restautare. Podul este un exemplu de difuzie in Transilvania a standardelor ingineresti evoluate ale inginerilor imperiali.
Stim ca primarul comunei Coșbuc, Ioan Pavelea, s-a zbatut din 2016 pentru proiect. Il rugam insa sa faca si pasul suplimentar dar esential: eliminarea sandramalelor de plastic si tabla care s-au aciuiat hidos pe langa pod si sa faca o minima amenajare, evitand kitchul, a zonei adiacente, actualmente marcata de parapeti de beton demni de o autostrada (se poate face ceva mai elegant din lemn) si lipsa unui trotuar cat de modest (sugeram piatra naturala abundenta in regiune). Sandramalele crasmei adiacente ofera un context jenant pentru aceasta bijuterie a regiunii. Solutia este adoptarea de standarde profesioniste, asa cum se arata in Strategia Consiliului Judetean Bistrita-Nasaud (capitolul pe patrimoniu), standarde disponibile gratuit la acest link:
https://oar.archi/…/ghiduri-de-arhitectura-pentru…/Volker Wollman scrie in a sa monumentala serie: “ Ceea ce diferă de celelalte poduri de lemn faţă de podurile acoperite din zona Năsăudului este suprastructura, mult mai complexă şi mai dezvoltată în înălţime, datorită „popilor” şi zăbrelelor care îi susţin. Acoperişul este în 2 – 4 „ape”, iar pereţii laterali sunt înfundaţi cu scânduri. La unele poduri năsăudene, pereţii laterali sunt prevăzuţi cu un număr variabil de deschideri, numite impropriu „ferestre”, pentru a lăsa lumina să pătrundă în incinta podului. Acoperişul podului era din şindrilă (draniţă).” (
http://digital-library.ulbsibiu.ro/…/Poduri_Patrimoniu…).
În prezent se execută lucrări de restaurare a structurii de lemn și înlocuirea cu aceeași esență de lemn a capetelor degradate identificate în urma desfacerii structurii. Restaurarea vizează astfel prezervarea structurii istorice, a sistemului constructiv și a imaginii generale a monumentului istoric (in treacat fie spus, nu stim in ce masura chiar toti stalpii vechi aveau probleme…).”
Mai multe despre Podul Iubirii și celelalte poduri din lemn din Poarta Transilvaniei găsiți
aici.
sursa foto coperta – Petrus Italus Trust