Raportul privind libertatea presei din România a fost publicat. Ce probleme avem?

Raportul privind libertatea presei din România a fost publicat pe 30 iunie 2023 de Centrul pentru pluralism media și libertatea presei, respectiv Centrul Robert Schuman.

Conform raportului publicat în luna iunie 2023 privind Monitorizarea Pluralismului Media referitoare la anul 2022, în trei domenii – pluralismul pieței, independența politică și incluziunea socială au fost identificate o serie întreagă de probleme care ridică scorurile de risc acordate României. Raportul detaliază pe mai multe capitole situația actuală a mass-media din România, conform autorilor “în pofida anumitor fluctuații în anumite zone și, în consecință, a unor variații în ratingurile de risc ale unor indicatori, problemele care subminează pluralismul media și capacitatea mass-media de a-și îndeplini misiunea democratică sunt aceleași pe care le-am discutat în rapoartele anterioare.

Susținem în continuare că miezul problemei este lipsa totală sau, după caz, ineficacitatea instituțiilor și mecanismelor cheie – publice și private, de reglementare și autoreglementare – care ar trebui să încurajeze producerea unui jurnalism liber de influențe nejustificate, conform cu standarde profesionale înalte și preocupat de interesul public (Popescu, Bodea și Toma, 2021; Toma, Popescu și Bodea, 2022).”

Cazul jurnalistului Alin Cristea din Brăila, anchetat abuziv de DIICOT, menționat în raport

Raportul semnalează problemele din domeniul profesiei de jurnalist, al standardelor și protecției jurnaliștilor.  

“Mulți jurnaliști lucrează în condiții precare, din punct de vedere financiar și al siguranței locului de muncii. Problemele la nivel de industrie pe care le-am semnalat anterior includ salarii relativ mici, utilizarea frecventă a contractelor de freelancing (pe drepturi de autor) care nu includ din oficiu asigurare socială și medicală și oferă mai puține protecții pentru angajați; ore suplimentare fără plată; și stagii lungi neplătite (Popescu et al., 2019, p. 66; Paylab.ro; Ionescu, 2019; Lupsa, 2020; Surugiu, 2013).

Jurnaliștii nu sunt în totalitate scutiți de amenințări. În 2022, Parászka Boróka, o jurnalistă care lucra pentru o filială locală a postului public de știri Radio România Actualități, a fost ținta a ceea ce poate fi caracterizat drept incitare la violență din partea lui Bartha Barna, un politician de extremă dreapta din Ungaria care susținea o conferință în orașul transilvănean Târgu Mureș (Consiliul Europei, 2023). Tot în 2022, fotografii personale ale jurnalistei Emilia Șercan au fost postate pe site-uri pentru adulți. Jurnalista Emilia Șercan a relatat că s-a confruntat cu numeroase „presiuni” după ce a publicat articole despre teza de doctorat presupus plagiată a premierului român Nicolae Ciucă (ActiveWatch, 2023). În plus, casa lui Alin Cristea, un jurnalist local din Brăila, a fost percheziționată de DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) în ianuarie 2022. Acesta a fost acuzat de deținere de „pornografie infantilă” din cauza unui articol, în care publicația sa a prezentat imagini blurate cu un tânăr de 17 ani bătut de un adult, o înregistrare video pe care o primise de la o sursă. Nu cu mult timp înainte de raid, el publicase articole critice la adresa comisarului de poliție, care s-au soldat cu retrogradarea acestuia, lucru care dus la suspiciuni că jurnalistul a fost vizat din această cauză. În cele din urmă, DIICOT a renunțat la acuzații, iar jurnalistul însuși a depus o plângere împotriva lor, un tribunal local hotărând că acuzațiile erau într-adevăr nejustificate (Bambu, 2022; Irimea, 2022; Bunea, 2022a) ”, se precizează în raport.

Încă nu există o legislație anti SLAPP (procese strategice împotriva participării publice, de la strategic lawsuit against public participation). În ultimii ani, pare să fi sporit mediatizarea cazurilor care ar putea reprezenta SLAPP-uri. Nu este clar dacă utilizarea strategică a instanțelor și a altor instituții împotriva jurnaliștilor este în creștere sau dacă, de fapt, ceea ce a crescut este atenția acordată acestora, recunoașterea lor ca atare și de discutarea acestor cazuri ca fiind încadrate în același fenomen, și anume fenomenul SLAPP.

Principalele probleme identificate în raportul privind libertatea presei

 Persistă problemele legate de răspunsurile la solicitările de informații de interes public, iar situația nu sa schimbat în mod semnificativ față de anii trecuți.

 O nouă lege privind avertizorii publici (361/2022) a transpus Directiva 2019/1937 a UE. Textul este considerat de organizațiile pentru drepturile omului ca fiind oarecum imperfect, dar reprezintă o îmbunătățire față de o versiune anterioară care a fost foarte aproape de a deveni lege.

 Mulți jurnaliști lucrează în condiții de precaritate, din punctul de vedere al securității financiare și a locului de muncă. Vulnerabilitatea și suprasolicitarea resurselor cu care se confruntă jurnaliștii și redacțiile fac mai dificilă, deși nu mai puțin importantă, inovarea sau organizarea colectivă pentru condiții de muncă mai bune.

 Există unele atacuri și amenințări împotriva jurnaliștilor, mai multe cazuri de încălcări ale vieții private și amenințări fiind documentate în 2022.

 Nu există legislație anti SLAPP (procese strategice împotriva participării publice), iar în ultimii ani pare să existe o proliferare a cazurilor care ar putea fi considerate ca atare, deși frecvența apariției acestor cazuri în media ar putea fi datorată și unei atenții și recunoașteri sporite a acestui fenomen.

 Transparența patronatului media nu este totală, deși s-a îmbunătățit într-o oarecare măsură în ultimii ani. În prezent, cetățenii pot găsi informații despre proprietarii și acționarii societăților care dețin licențe emise de autoritatea de reglementare în domeniul audiovizualului, CNA, pe site-ul CNA, în loc să fie nevoiți să solicite accesul la date de la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC). Însă doar societățile din domeniul audiovizual fac obiectul unor reglementări mai stricte și adaptate la piața massmedia, iar reglementările existente privind proprietatea nu au o componentă cross-media.

 Disponibilitatea limitată a datelor reprezintă în continuare o provocare pentru evaluarea viabilității massmedia. Ne bazăm pe cifrele privind veniturile din publicitate din rapoartele WARC și Media Fact Book pentru a estima veniturile din mass-media, deoarece nu există date publice agregate privind veniturile totale ale mass-media. Potrivit surselor noastre, televiziunea continuă să ia cea mai mare parte a banilor din publicitate. În 2022, în timp ce veniturile din publicitate ale televiziunilor și site-urilor au crescut (cu 7% și, respectiv, 7,7%), veniturile din publicitate ale posturilor radio au stagnat, iar veniturile din publicitate ale presei scrise au scăzut.

 Independența editorială față de influența comercială și a proprietarilor rămâne o zonă de risc foarte mare. Redactorii șefi și redacțiile sunt la fel de vulnerabile la schimbările de proprietate sau de politică editorială ca și în anii precedenți, din cauza inexistenței măsurilor de protecție juridică sau de autoreglementare împotriva numirilor și concedierilor arbitrare sau a presiunilor nejustificate.

 Două cauze fundamentale ale problemelor din acest domeniu sunt instituționalizarea scăzută și lipsa reglementărilor (sau a autoreglementarii) pentru a proteja jurnaliștii de presiunile politice sau comerciale. De asemenea, lipsa reglementării și a unui consens privind normele jurnalistice – și a mecanismelor de aplicare a acestora – subminează, în cele din urmă, calitatea informațiilor furnizate publicului.

 În esență, nu există niciun sprijin din partea statului pentru mass-media. O cotă redusă a taxei pe valoare adăugată (TVA) pentru presa scrisă nu are aproape niciun impact din cauza tirajului scăzut și nu există (alte) subvenții și nici discuții în spațiul public despre politicile bazate pe dovezi care ar putea fi implementate pentru a încuraja producția de presă de înaltă calitate despre chestiunile de interes public.

 Designul instituțional al instituțiilor publice de radio și televiziune nu încurajează independența, planificarea și performanța. După cum am mai scris, atât demiterile, cât și alocarea de fonduri, nu sunt legate de obiective și evaluări de performanță. Procesele de numire sunt tratate public ca fiind un joc politic – și abordate ca atare și de către mass-media, atunci când nu sunt ignorate cu totul. Iar rolul comisiilor parlamentare și al plenului în ceea ce privește supravegherea și deciziile de numire și demitere este unul pur formal.

 Televiziunile sunt obligate să facă foarte puțin pentru a se adresa persoanelor cu dizabilități și respectă cerințele legale minime. Posturile de televiziune nu oferă descriere audio, iar interpretarea în limbajul semnelor a emisiunilor de știri și despre afaceri publice este limitată la ceea ce este obligatoriu prin lege, potrivit cercetării noastre.

 Există puține inițiative media comunitare și nu există asistență din partea statului sau un cadru juridic specific pentru media comunitare. De asemenea, mass-media locală nu beneficiază de niciun fel de asistență specială, cu excepția faptului că furnizorii de cablu sunt obligați să preia anumite canale locale sau regionale prin intermediul normelor must-carry.

 Există unele zone de cvasi-paritate de gen în mass-media din România, cum ar fi la vârful anumitor companii media. Dar cvasi-paritatea de gen la vârf nu este egală cu egalitatea de gen în rândul jurnaliștilor din redacție. În plus, în comparație cu bărbații, femeile experte și comentatoare sunt mult mai rar invitate în mass-media din România.

 Competențele mass-media reprezintă un domeniu cu risc foarte ridicat. Unele elemente de gândire critică și de educație media se regăsesc în programa școlară de stat, dar acestea sunt predate în mai multe cursuri separate, iar în programa de bază (obligatorie) nu există cursuri concentrate pe educație media. Experții mai multor ONG-uri consideră că statul trebuie să facă mai mult pentru a transmite aceste competențe.

 Indicatorul privind protecția împotriva dezinformării și a discursului instigator la ură are un scor de risc ridicat, în parte din cauza anumitor încercări oarecum nechibzuite de combatere a dezinformării, pe care le discutăm în secțiunea privind protecția fundamentală. Pentru a înțelege adevărata amploare a problemei dezinformării și a informațiilor eronate, sunt necesare mai multe studii de înaltă calitate.

Consultați Raportul integral aici.