Un preot din Bistrița, Creța Viorel lansează atacuri insidioase și calomnioase la adresa jurnalistului Viorel Negru pe motive exclusiv politice. Preotul a reacționat prin comentarii la un articol critic la adresa primarului municipiului Bistrița, Ioan Turc. Din comentariile preotului se insinuează că jurnalistul ar fi plătit și că este controlat de altcineva. Mai mult, preotul îi sugerează lui Viorel Negru pe cine să înjure, respectiv pe primarul din comuna Galații Bistriței sau pe președintele Consiliului Județean BN. Disputa a continuat în aceeași notă ulterior prin postări pe care le-au făcut atât preotul cât și jurnalistul.
Din capul locului precizăm că astfel de acțiuni partizane și pur electorale ale unui prelat nu sunt binevenite nici pentru politicieni și nici pentru Biserică. Pe fond, un părinte ar trebui să-și păstreze atât echidistanța politică cât și cumpătul, respectiv să nu lanseze acuze la adresa unor persoane publice, cu atât mai mult la adresa unui jurnalist. Pe de altă parte, presa este prin definiție liberă și are atât menirea cât și instrumentele de a critica politicienii. În schimb, nu este rolul bisericii și a preoților să-i apere pe politicieni, mai ales prin reacții publice la articole de presă sau comentarii insidioase la adresa jurnaliștilor. Propriile convingeri politice ale clerului nu trebuie să răzbată în activitatea lor publică și cu atât mai mult să se angajeze în dispute cu cetățenii. Nu e rolul bisericii să dea sfaturi jurnaliștilor despre cine și ce să scrie, cu atât mai mult să sugereze pe cine să atace.
Pentru că este o situație fără precedent am decis să publicăm postările preotului Creța Viorel. Acesta este fiul fostului protopop de Bistrița din anii 1979-1991, Creța Simion. Creța Viorel este căsătorit cu Livia Creța (fostă Moldovan), fiica fostului primar al Bistriței, Moldovan Vasile.
Totul a început cu comentariile lui Creța Viorel la un articol critic la adresa primarului
Vedeți mai jos cum popa Creța îl ia la rost pe jurnalist și îi recomandă pe cine să înjure.
Schimbul de comentarii continuă cu insinuări la adresa jurnalistului Viorel Negru.
Apoi popa neagă că ar fi făcut recomandări la înjurături și face noi insinuări.
În final, ca să fie clar pentru toată lumea, preotul Creța Viorel face o postare pe profilul său de Facebook, urmărit de circa 4 mii de persoane în care lansează acuze grave la adresa jurnalistului Viorel Negru și face un tip de „public shaming”, inclusiv cu o ilustrație care conține poza jurnalistului, o bicicletă și bani. Redăm integral textul și imaginea.
„Pentru JURNALISTUL – lanț de bicicletă, adus în Bistrița din București
Domnule Viorel Negru , după dialogul de aseară pe Facebook, se pare că ați avut o noapte agitată, numai așa se explică postarea foarte matinală la adresa mea, într-o zi de mare Sărbătoare Creștină. Sunt imun la jignirile dvs. pentru că știu cine sunteți și cine vă pedalează.
Dvs. sunteți doar un lanț de bicicletă, pe scaun stă Altcineva și vedeți că la o bicicletă, lanțul e schimbat primul.
Nu sunteți Credibil, deoarece dvs. îl înjurați permanent pe primarul Bistriței, dar nu locuiți în Bistrița, ci în Albestii Bistriței ( comuna Galatii Bistriței). E ca și cum eu l-aș înjura permanent pe primarul Clujului, dar locuiesc în Bistrița. Cine m-ar crede?
Vă repet ce am spus: acum 15 ani când ați fost adus în Bistrița din București, pentru campania electorală din 2008 ( de un prieten comun), țineau textele dvs (smechereala de București), pentru că erau alte vremuri. Între timp lumea s-a schimbat, iar în 2023 – 2024 – NU MAI ȚIN. Nu sunteți decât un lanț de bicicletă învechit și uzat, la care pedalează altcineva și cred că își cheltuie banii fără succes. Mai bine faceți cale întoarsă la București, înapoi la școala Securității, pentru că sunteți la : GAME OVER ( FINALUL JOCULUI) !!!
Cu dragoste creștină,
Pr. Creța Viorel”
Replica lui Viorel Negru, jurnalistul atacat public de preotul Creța Viorel
„Da! Sunt plătit de Doamne-Doamne!
Aveam 26 de ani la Revoluție. Pe 21 decembrie am fost pe trepte la Teatrul Național, dar când a început să se tragă…am fugit. Pe 22 decembrie am păcălit-o pe mama că mă duc să iau pâine, era 8 dimineața, și m-am întors pe la ora 18. M-am întors acasă deoarece am văzut pentru prima oară un om împușcat, iar sentimentul acesta ar trebui să nu-l mai încerce niciun om vreodată.
Nu am avut și nici nu am resentimente față de cei care au stat acasă în fața televizorului în București sau prin țară. La urma urmei, „totu-i soartă şi destin, restul e fatalitate”, spunea Tudor Mușatescu ca un blestem ce ne roade carnea până-n străfundul sufletului.
În primele zile ale lui 1990 mă uitam bleg cum mulți prieteni plecau la turci pentru a face bișniță. Eu mă încurajam cu cărți de istorie despre Brătieni și defilam surâzător prin lume la gândul că „prin noi înșine” vom reuși ce îmi spusese bunicul când era la coasă: „Nepoate, să stai blând, să-ți vezi de carte. Cartea te va scăpa de multe belele. Țara asta are nevoie de carte, tataie. Nu de proști”
L-am ascultat și am renunțat până și la obișnuita miuță de duminică, la berea de după, pentru că îmi găsisem fericirea în bibliotecă.
Am fost și „golan” în Piața Universității, de la început până la sfârșit, îmbogățindu-mă cu palme și șuturi de la mineri. Dacă tata nu m-a bătut, uite că au făcut-o alții. Am scăpat, însă nu m-am resemnat și sorbeam cuvintele lui Rațiu, Coposu și Câmpeanu, rugându-mă, am și păcate recunosc, ca Iliescu să moară bătut de mineri. Uite că Doamne-Doamne nu m-a ascultat. Știe EL mai bine.
În 1992 , vizavi de Sala Dalles era un sediu al Partidului Național Liberal. M-am înscris în partid cu emoție. Mă gândeam atunci că acest moment nu va avea rivalitate. Poate doar cu Independența și Marea Unire, făurite tot de liberali.
Am fost la două-trei ședințe, am dat mâna cu Radu Câmpeanu și am făcut o plecăciune. Așa mi-a venit. „Tinere, tu ești viitorul. Să nu te mai pleci”. Recunosc, n-am mai făcut-o în afara bisericii.
Jurnalismul din mine mergea pe drumul dintre independență și realitate și, poate, astfel am reușit. Recunosc că am făcut cunoștință cu adevăratul capitalism în 1994. Am fost într-o țară unde lalelele se vindeau la bursă și marijuana la colț de stradă. Mi-am dat licența acolo, că fusesem trimis de țara mea, îmbrăcat într-un trening fake și pantofi sport luați din Piața Obor.
Am luat-o abrupt pe drumul de costișe ce duce la jurnalismul de calitate. Profesorul de jurnalism radio, domnul Traciuc, spunea că „un ziarist adevărat știe să scrie și pentru Dilema Veche și pentru Arici Pogonici”.
Știu, mulți vor spune că mă laud, ca un epitaf scris pe crucea unei meserii din care ieși la pensie doar dacă vrei.
Poate mă laud că am stat la taclale cu Constantinescu, cu Băsescu și că am primit o cutie cu bomboane de la Iliescu la o emisiune tv.
Poate mă laud că în suflet am sentimente liberale, deși ca ziarist nu ai voie să-ți expui amintirile.
Am ajuns în Bistrița dintr-o întâmplare și după un preludiu cu ardelenii cei mândri am decis: rămân! Precum fierarul Pfaffenbruder care a rămas înfipt în coasta armatei generalului Basta.
Nu venisem nici să fac vreo Revoluție și nici să mă îmbogățesc. Am vrut să rămân așa cum sunt și am descoperit jurnaliști poate mult mai buni ca mine dar care, vorba lui Mușatescu, n-au avut destinul dezrădăcinării.
Nu sunt șmecher, nici vreo sculă pe basculă, ci doar un om care-și face meseria. Ironia ce mă străbate este stilul meu, așa cum pentru alții este seriozitatea. Echilibrul comunicării a născut „Arta conversației” a Ilenei Vulpescu, un spectacol de teatru pe care ar trebui să-l fi văzut orice politician înainte de a deveni important. Sau orice om care vrea să rămână om.
Nu vă mai povestesc. Vă plictisesc probabil, dar un așa-zis popă, agent electoral al primarului și președintelui PNL Ioan Turc i-a sugerat subsemnatului să îi înjure pe președintele Consiliului Județean și pe alții! Un popă! Un creștin adevărat! Unul care predică în fața oamenilor iertarea, compasiunea! Popă, fraților!
Am educația primară înfăptuită de tata, în copilărie, când trăgeam fetele de cozi și eram pedepsit în cameră cu pretenția extremă a bătrânului de a citi 5 povești nemuritoare și să le povestesc.
Prefer să cred că totul este o poveste nefericită. Nu pot jigni o femeie, dar un popă care-mi sugerează să plec înapoi la București că nu sunt acceptat de Măria Sa, popa Creța Viorel? Dar măi popă, de când clerul se amestecă în politică? Spre deosebire de tine, eu n-am securisme în familie! Nu m-a făcut tata ziarist, așa cum te-a făcut pe tine tatăl tău..popă! Să nu mai scrie nimeni, să nu mai facă nimeni reportaje dacă nu este din Bistrița? De ce nu interzici tu presa? De ce nu-i pui cătușe, popă?
Consider că sunt un ziarist spălat și curat! Miros a Țuțea, pe care l-am îmbrățișat, a Radu Câmpeanu, a Bartolomeu Anania, a Săvârșin unde l-am cunoscut pe Regele Mihai.
Aici, la Bistrița, l-am ajutat pe Turc să ajungă președinte de partid în dauna lui Țintean, popă, știai?
La alegerile europarlamentare trecute am făcut campanie PNL, popă!
La locale, același PNL a inventat un profil de facebook unde mi-a înjurat în cel mai scabros mod familia: tatăl decedat, mama bolnavă de Alzheimer, între timp decedată, copiii, de parcă eu candidam. Astea le știai, popă? Unde erai atunci? Tot cu PNL erai? L-am criticat 12 ani pe Radu Moldovan. Crezi că m-a plătit PNL. Acum îl critic pe Turc în memoria părinților mei jigniți de el prin interpuși!
Poate toți suntem coșuri de gunoi, adunând în noi toată mizeria umană. Nu știu cum sunteți dumneavoastră ca și tomberon, nu știu cum sunt liberalii care vă pupă sutana, nu-i nominalizez că-i fac celebri, dar la PNL pute măi popă, indiferent că ai pe cineva din familie vicepreședinte PNL!
Tot o ții langa în prostia ta că un ziarist ar trebui să scrie doar de localitatea unde locuiește! Ți-a luat PNL mințile? În ce lume trăiești? Ai vreun Dumnezeu sau doar sutană, că așa ne cumparăm toți câte una!
Așa cum tastezi tu pe telefon sau laptop și te dai ziarist, politician și consultant politic.
Popă, nu mă plătește nimeni să scriu de Turc. Scriu din bun simț despre un individ pervers, un primar care a cumpărat la suprapreț, cu 80.000 euro, o mașină multifuncțională care valora 20.000. Și multe alte matrapazlăcuri. Un primar care a mințit electoratul.
Pe el îl consiliezi, popă? Pe el? Pe el îl ridici in slăvi? Un amărât, un sărac, un om bun cu frică de Dumnezeu nu te tentează?
Ciudat, în plină vară, la umbră îți pui la cale strategia. Ataci jurnaliștii și te impui în fața celor ce vin la biserică? Ești polivalent? Curat la suflet?
Ce resort religios te împinge să faci politică?
Unde este smerenia ta? Vorba lui Dem Rădulescu: „Ce te recomandă?”. Ți-a dat Turc 15.000 lei pentru biserică și ești slugă? Nu ți-a dat de la el din buzunar! A dat din banii cetățenilor!
Nu te înjur, popă! N-am spânzurat amândoi, copii fiind, porumbei în curtea protopopiatului. Ok?
Ești o dezamăgire a ortodoxiei. Un chibiț al vieții creștine. Îți trebuie politică? N-ai pomelnice de citit?
Jalnic, ești!
Acum aștept înjurăturile credincioșilor. Că PNL m-a înjurat de mult.
Să te ierte Dumnezeu, că habar n-ai ce faci! Dar nu mă las, popă!
Nu ai pus stăpânire pe Dumnezeu. Te vede ce faci! Și mi-a dat și mie ochi să văd!
P.S. Ca să știi cine mă plătește: Doamne-Doamne! Nu ți-ar fi rușine obrazului! Să-mi sugerezi să-i înjur pe alții!”
