De Ziua Armatei la Bistrița. Impresii la cald. Cu puțin timp înainte de începerea manifestărilor un nor de ploaie s-a scuturat peste burgul bistrițean. În trafic, lumea înjura ca s-a închis zona pieței Petru Rareș și erau obligați să ocolească. În stradă, chiar în fata monumentului eroilor, soldații așteptau în formație sosirea oficialităților. Două doamne, vicele CJBN Camelia Tabăra și prefectul Mica Oprea erau pe scările de la Consiliul județean așteptând la adăpost de ploaie să nu le strice coafura. Mă întreb cum era vremea prin octombrie 44? Soldații români ce vreme au avut de înfruntat? Politicienii noștri stau de ploaie și probabil mai și bodoganesc că au avut de îndurat o ploaie de toamnă.
Nu demult l-am auzit pe consilierul local Urite Florin cum înjura de mama focului și făcea bășcălie de colegii lui care se ridică în picioare la intonarea Imnului Național. Astfel de gesturi demonstrează că nu există un sentiment patriotic real în rândul politicienilor și că dacă se afișează o fac numai în scop electoral. Tot așa se afișează cu militarii cum se duc de mână cu preoții, pentru că Armata și biserica sunt pe primele 2 locuri în sondaje de opinie la încredere. Ei speră că așa vor câștiga prin transfer din simpatia publicului pentru aceste doua instituții. Poate vom avea mai mulți ochi sa vedem faptele lor și nu vorbele. În rest, ploaia s-a oprit ca la un semn, militarii au executat și această misiune festiva, iar politicienii ne-au salvat de discursuri plicticoase care nu spun nimic. În public au fost și copii, veniți probabil să își vadă părinții. Puțină lume însă a fost prezentă. Întrebarea mea este: dacă ne temem de un tirai de ploaie, cum zicea bunica, atunci ce ne facem când avem de luptat? Greu
