Am trecut Duminică pe lângă o clădire frumoasă a Bistriței, una pe lângă care mulți dintre noi sunt convins că au trecut indiferenți și probabil nu știm cine a construit-o și cine a locuit o asemenea clădire. E vorba de actualul sediu al Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială (str. Liviu Rebreanu, nr. 59) o clădire construită în stil Art Nouveau de către avocatul Victor Onișor, o informație furnizată de doamna Camelia Târnovan de la Direcția Județeană pentru Cultură BN. Clădirea a funcționat ca locuință privată pentru avocatul Onișor, iar ulterior a fost cumpărată de statul român și au funcționat acolo Finanțele. Chiar dacă pe zona de Piața Morii s-au demolat clădirile existente, cvartalul situat pe această parte păstrează foarte bine caracteristicile și această clădire iese în evidență în primul rând prin frontul foarte larg de la stradă, apoi prin intrarea impozantă și în plus pentru decorațiunile exterioare foarte frumoase. De remarcat, de asemenea simetria stânga-dreapta și a celor două balcoane închise și vitrate astfel încât lumina să pătrundă în încăperile de la etaj.
Pentru că, spre rușinea mea, nu știam mare lucru despre avocatul Victor Onișor, mi-am rezervat după amiaza zilei de Duminică să studiez documente despre viața și opera lui Victor Onișor, născut la Zagra, cu studii la Budapesta a contribuit la Marea Unire și a fost unul dintre reformatorii administrației de după Unire. Profesor de drept, decan al Facultății din Cluj, avocat destonic și apărător al drepturilor grănicerilor a publicat o serie întreagă de lucrări de specialitate. Victor Onișor a fondat în calitate de proprietar și redactor șef ”Revista Bistriței” o publicație în limba română importantă pentru comunitatea bistrițeană de la vremea respectivă. Într-un cuvânt o somitate a micului nostru burg. O poveste pe care din păcate nu o găsim ușor la Bistrița.
Lucrarea ”Victor Onișor – Monografie Istorică” a apărut în 2019 la Editura Canon din Bistrita, fiind teza de doctorat a doamnei Luminița Moga, din Argumentul acestei lucrări am aflat o multitudine de lucruri noi despre acest reprezentant de frunte la Bistriței.
”Un nume nou în istorie, ca în oricare alt domeniu al culturii scrise, se obţine greu, se plămădeşte cu efort, iar profesorul Victor Onişor nu face excepţie de la regulă. Născut pe plaiuri năsăudene, în Zagra la 19 iunie 1874, fiul unei familii de ţărani fruntaşi, Ion şi Ana, student la Budapesta, dobândeşte o solidă formaţie intelectuală printr-un contact nemijlocit cu ştiinţa europeană, ajunge mai apoi avocat destoinic, profesor admirat de studenţi, un om politic important al Partidului Naţional Român. A debutat în viaţa publică încă de pe vremea studenţiei, în anul 1894, în momente de efervescenţă politică naţională pentru românii din Austro-Ungaria, participând la acţiunile prilejuite de evenimentul Memorandumului.
Personalitate marcantă a vieţii politice, militare şi culturale a Năsăudului, şi-a finalizat studiile la Budapesta în anul 1901 şi s-a reîntors la Bistriţa unde a profesat meseria de avocat. Pe lângă avocatură a îmbrăţişat cariera politică pronunţându-se cu vehemenţă împotriva pasivismului politic. A fost un membru marcant al Partidului Naţional Român din Transilvania, participând la alegerile locale din 1906, 1908, 1910 şi 1919. A acţionat în slujba intereselor naţiunii române. Victor Onişor s-a pus în slujba poporului român, în special al năsăudenilor, apărând interesele lor în faţa sistemului juridic austro-ungar discriminatoriu. Astfel, în anul 1903 va edita „Revista Bistriţei”, cu scopul de a aduna „pe toţi oameni de bine din împrejurimea aceasta … doritori de progres şi concentrarea vieţii româneşti pe tărâm social, economic şi cultural”.
Pentru meritele sale deosebite a fost ales membru al Comitetului Executiv al P.N.R. În această calitate, Victor Onişor, în luna octombrie a anului 1918, a participat la şedinţa istorică a Partidului Naţional Român din 12 octombrie 1918 de la Oradea, iar la 1 decembrie 1918 a participat la Alba Iulia la înfăptuirea Marii Uniri, fiind delegat al Năsăudului.
În anul 1919 a fost ales deputat de Năsăud în Adunarea Constituantă a României. După realizarea dezideratului unităţii naţionale, în perioada 4 decembrie 1918 – aprilie 1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent, fiind secretarul general al Resortului Afacerilor Interne, colaborator de bază al lui Iuliu Maniu.
După actul de Unire de la 1 Decembrie 1918, Victor Onişor a făcut parte din elita intelectualităţii, şi a fost chemat să preia o funcţie importantă în cadrul Consiliului Dirigent, fiind desemnat secretar general al Resortului de Interne. Această funcţie îi va permite să contribuie la organizarea administrativă a României Întregite, prin proiecte de legi, ordine circulare, regulamente publicate în Gazeta Oficială a Consiliului, absolut necesare în acel moment. A avut un rol decisiv tocmai datorită pregătirii sale ştiinţifice deosebite, precum şi a abilităţilor de bun organizator, fiind foarte meticulos. A organizat legislaţia privind funcţionarii publici, considerându-i decisivi în bunul mers al societăţii.
Demne de menţionat sunt preocupările sale în domeniul administraţiei publice, modul în care a acomodat legislaţia Transilvaniei cu cea a Vechiului Regat. Fiind un specialist în dreptul administrativ, având funcţia de secretar al Consiliului Dirigent, a fost omul din umbra lui Iuliu Maniu, iar uneori chiar l-a înlocuit. Experienţa practică dobândită ca avocat, interesul permanent pentru limba română, articolele publicate în gazetele locale şi naţionale l-au recomandat şi l-au impus în faţa Consiliului Dirigent. În perioada imediat următoare (şedinţa din 22 septembrie1919 – n.n.), prin Ordinul 1512 a fost numit profesor titular la Facultatea de Drept administrativ şi financiar a Universităţii din Cluj, începând cu data de 1 octombrie 1919.
A fost preocupat de istoria dreptului românesc, publicând în anul 1923 „Tratatul de drept administrativ român”.Devenind profesor de drept administrativ şi financiar la Universitatea „Ferdinand I” din Cluj, unde va fi iubit şi apreciat de studenţi, între anii 1922 – 1923; 1928 – 1929 va fi decan al Facultăţii de Drept. Activitatea de profesor s-a împletit în mod fericit cu cea de autor al unor studii importante de specialitate, cum ar fi: „Tratatul de drept administrativ român (1923)”, „Istoria dreptului român”, „Legiuirea ţării noastre”; în anul 1931 a publicat un studiu critic intitulat: ”Venitul naţional, reforma monetară şi criza economică specială din România”.”
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
