Secretarul de stat la Ministerul Justiției, Ioan Turc, fost primar al Municipiului Bistrița este obligat să plătească despăgubiri în sumă de 143.364,74 euro în solidar cu UAT Bistrița către firma dezvoltatorului imobiliar Marius Negrea, SC Consult Imobil SRL, pentru simplul motiv că a refuzat nejustificat emiterea unui certificat de urbanism la actualul mall OK Shopping Center.
Demersul judiciar iniţiat de Societatea Consult Imobil SRL prin cererea de chemare în judecată a vizat refuzul autorităţilor pârâte, Primar și UAT Bistrița, de a emite Certificatul de urbanism solicitat de reclamantă prin cererea nr. 69233 din data de 11.07.2022 în scopul „schimbare destinaţie din turnătorie (TOA 3) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail” pentru imobilul situat în municipiul Bistriţa, strada Drumul Cetăţii nr. 85, identificat în CF nr. 76814 – C1-U3 (f. 15, f. 83).
La vremea respectivă, primarul Ioan Turc s-a pronunțat public inclusiv într-o ședință de Consiliu Local al Municipiului Bistrița asupra faptului că la fosta Turnătorie nu se va face altceva decât ceea ce a funcționat înainte și că ar fi ilegal să se autorizeze funcționarea de spații comerciale.
„Conform acestui certificat de urbanism și daca s-ar merge cu autorizație, proces verbal de recepție, etc, beneficiarul nu poate face altceva decât să depoziteze și să vândă acolo piese turnate. Pentru o schimbare de destinație e nevoie de PUZ, dar nu suntem în situația respectivă. Nu putem interpreta subiectiv solicitările petenților, ci ad-literam, asta a cerut, asta i-am dat pentru că asta e legea. Vă asigur că nu o să vedeți acolo shopuri cu blugi sau parfum, eventual piese turnate. Pentru altceva e nevoie de mai mult, într-adevăr de un Plan de Urbanism Zonal”, a spus primarul Ioan Turc.
În procesul cu primarul Ioan Turc și cu Primăria Bistrița, firma Consult Imobil a solicitat iniţial instanţei să oblige pârâţii în solidar la plata sumei de 223.910,46 Euro cu titlu de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada august – octombrie 2022, respectiv să oblige pârâţii în solidar la plata sumei de 74.638,82 Euro/lună cu titlu de despăgubiri reprezentând folos netras începând cu luna Noiembrie 2022 şi până la data eliberării Certificatului de Urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 69233/11.07.2022.
Ulterior, ca urmare a emiterii certificatului de urbanism nr. 11 din 05.01.2023 (f. 144, 145), precum şi după administrarea probei cu expertiză, reclamanta şi-a precizat cuantumul despăgubirilor şi perioada pentru care acestea sunt solicitate, în sensul obligării pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 297.025,2 Euro cu titlu de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada august – octombrie 2022; a obligării pârâţilor în solidar la plata sumei de 198.025,2 Euro cu titlu de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada Noiembrie – Decembrie, 2022 precum şi la plata sumei de 15.969,1 Euro cu titlu de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada 01.05.01.2023, cu obligarea pârâţilor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
Instanța a luat act de faptul că temporizarea nejustificată de către autoritatea publică a emiterii certificatului de urbanism este potenţial producătoare de prejudicii materiale în condiţiile în care solicitantul face dovada că, imediat după emiterea acestuia, a întreprins demersurile legale pentru a continua procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii pentru obiectivul menţionat în certificatul de urbanism (conform art. 29 alin. 5 din Legea nr. 350/2001 fiind obligatoriu a se menţiona în certificatul de urbanism scopul eliberării acestuia), faptul emiterii cu întârziere a certificatului de urbanism determinând în mod evident, în acest din urmă caz, întârzieri în derularea etapelor următoare, cu consecinţa pierderii beneficiului, folosului pe care construcţia ulterior autorizată în baza certificatului de urbanism emis l-ar fi adus solicitantului, pe o perioadă echivalentă celei în care s-au înregistrat întârzieri, din culpa autorităţii.
Astfel, conform expertizei realizate în cauză s-au efectuat și solicitările de despăgubiri materiale. Hotărârea instanței este una fără precedent la Bistrița, primarul de la vreamea respectivă Ioan Turc fiind ținut în solidar să plătească aceste daune către dezvoltatorul imobiliar afectat de deciziile administrative ale primarului, prin refuzul de emitere a certificatului de urbanism.
Tribunalul a admis în parte capătul de cerere precizat, având ca obiect solicitarea de acordare de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada noiembrie 2022 – 5 ianuarie 2023, în sensul că ”obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 143.364,74 euro (în echivalent în lei la data plăţii), cu titlu de reparare prejudiciu material. Respinge, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii formulate de reclamantă. Obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale. ”
Contactat de saptamana.online pentru un punct de vedere, secretarul de stat Ioan Turc a refuzat să se pronunțe. Mai ales din calitatea sa de secretar de stat la Ministerul Justiției, acesta a spus că nu poate comenta o sentință.
Redăm mai jos un extras din Sentința civilă a Tribunalului BN:
În şedinţa publică din data de 14 iunie 2024 (f. 567), s-a dispus disjungerea primului petit al acţiunii, vizând obligarea pârâţilor să elibereze Certificatul de urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 69233/11.07.2022, acesta formând obiectul unui nou dosar (înregistrat sub nr. 2195/112/2024) în cadrul căruia, din oficiu, instanţa a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii, excepţie ulterior admisă de instanţă, cu consecinţa respingerii acestui prim petit al cererii de chemare în judecată ca fiind rămas fără obiect.
Astfel, cu privire la primul capăt de cerere, s-a reţinut prin sentinţa civilă nr.284/2024 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în cadrul dosarului disjuns nr. 2195/112/2024 (hotărâre definitivă ca urmare a respingerii, prin Decizia nr. 327/2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a recursului declarat de reclamantă), că prin răspunsul formulat la data de 18.07.2022 (f. 16 în prezentul dosar) s-a comunicat reclamantei că solicitarea acesteia va fi supusă atenţiei proximei şedinţe C.T.A.T.U. (comisie cu rol consultativ care sprijină arhitecţii-şefi în activitatea lor, în condiţiile art. 36 alin. 5 şi art. 37 din Legea nr. 350/2001), iar Decizia Comisiei va fi preluată în certificatul de urbanism întocmit de către Serviciul Urbanism.
Ulterior, la data de 17.08.2022, s-a comunicat reclamantei Refuzul de semnare a certificatului de urbanism, exprimat de înlocuitorul arhitectului şef, doamna Bungărdean Cristina, pentru consideraţiile expuse în scris (f. f. 22, f.23, 24).
Legitimarea doamnei Bungărdean Cristina de a exercita, ca înlocuitor, atribuţiile arhitectului şef în cadrul soluţionării cererii de emitere a certificatului de urbanism solicitat de reclamantă a fost justificată de autoritatea publică prin raportare la conţinutul adresei emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 24.08.2021, prin care, avându-se în vedere faptul că Societatea Consult Imobil, reprezentată de numitul Negrea Viorel Marius, are calitatea de persoană vătămată în dosarul penal nr. 89/P/2021, dosar în care se efectuează cercetări penale cu privire la o infracţiune de abuz în serviciu, presupus comisă de d-na Pop Monica care deţine funcţia de arhitect şef, s-a opinat în sensul că, pentru a se evita orice suspiciuni, este recomandabil, dacă este posibil, să fie desemnată o altă persoană din cadrul Primăriei Bistriţa care să analizeze, soluţioneze şi semneze eventuale solicitări care ajung la Structura de Specialitate – Arhitect Şef, documente şi cereri care provin de la Consult Imobil pentru (adresă în baza căreia Arhitectul şef al municipiului Bistriţa a solicitat Primarului municipiului Bistriţa să procedeze la desemnarea unei alte persoane în sensul recomandărilor).
După data introducerii cererii de chemare în judecată (24.10.2022), reclamanta, prin Cabinet de avocat Mischian Mircea Dorin, s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în cadrul aceluiaşi dosar penal nr. 89/P/2021, cerere la care s-a emis răspunsul din data de 14.12.2022 prin care i s-a comunicat faptul că prin prisma cercetărilor care se efectuează în dosarul penal sus menţionat, numita Pop Monica poate să semneze (avizeze, aprobe, etc.) orice acte care privesc atribuţiile de serviciu ale acesteia în calitate de arhitect şef în cadrul primăriei Municipiului Bistriţa, neavând instituită interdicţia de a nu exercita profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea, neexistând o astfel de interdicţie nici cu privire la SC Consult Imobil SRL şi Negrea Viorel Marius şi nici cu privire la o altă societate sau persoană fizică.
În acest context factual, urmare a unei noi cereri formulate de reclamantă (124621 din data de 16.12.2022) în scopul „schimbare destinaţie din turnătorie (TOA3, TOA6, TOA2, TOA5, TOA8, TOA9) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail şi realizare compartimentări interioare” a fost emis Certificatul de Urbanism nr. 11 din 05.01.2023 (f.144, 145 în prezentul dosar), acesta fiind semnat şi de Arhitect şef Pop Monica, iar în baza acestuia, ulterior a fost autorizată, potrivit Autorizaţiei de construire nr. 864 din 10.11.2023 (f. 265 în prezentul dosar), executarea lucrărilor de construire pentru obiectivul menţionat în certificatul de urbanism.
S-a mai reţinut că din actele şi lucrările dosarului nr. 3232/112/2022, din care a fost disjuns primul petit al cererii de chemare în judecată, rezultă că lucrările autorizate au demarat, mai mult, au fost încheiate contracte de închiriere a spaţiilor pentru care lucrările s-au finalizat.
În atare condiţii, în care autoritatea pârâtă a emis, ca urmare a unei noi cereri formulate de reclamantă pe parcursul derulării prezentului litigiu, certificatul de urbanism nr. 11/05.01.2023, în condiţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 şi ale art. 30 alin. 1 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii ce includ scopul pentru care, anterior, prin cererea nr. 69233/11.07.2022, reclamanta solicitase eliberarea certificatului de urbanism, respectiv acela al obţinerii autorizaţiei de construire pentru edificarea lucrărilor de construire planificate prin decizia managerială a reclamantei, constând în schimbarea destinaţiei din turnătorie (TOA3) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail, imobil identificat în CF nr. 76814-C1-U3, lucrări ulterior autorizate a fi executate conform menţiunilor din Autorizaţia de construire nr. 864 din 10.11.2023, tribunalul a reţinut în cadrul sentinţei civile nr. 284/2024 că este evident că primul petit al cererii de chemare în judecată apare ca fiind rămas fără obiect, nemaifiind posibilă emiterea unui al doilea certificat de urbanism în beneficiul aceluiaşi solicitant, pentru acelaşi scop pentru care, nu doar că a fost deja emis un certificat de urbanism, dar acesta a şi fost valorificat de beneficiar, fiind emisă autorizaţia de construire pusă în executare şi intrată în circuitul civil, la momentul soluţionării prezentului litigiu fiind încheiate chiar contracte de închiriere a spaţiilor (depuse în dosarul nr. 3232/112/2022).
În cadrul analizei celorlalte două petite cu care instanţa a rămas investită în cadrul prezentului dosar ulterior disjungerii primului capăt de cerere, tribunalul reţine că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori întrun interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Totodată, art. 575 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ reglementează răspunderea administrativ-patrimonială solidară pentru prejudicii cauzate prin acte administrative, prevăzând în alin. 1 că „(1) Autorităţile şi instituţiile publice răspund patrimonial, din bugetul propriu, pentru pagubele materiale sau morale cauzate prin acte administrative, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere sau prin nesoluţionarea în termen a acesteia.”
În privinţa condiţiilor răspunderii administrativ-patrimoniale, acestea sunt prevăzute, cumulativ, în conţinutul art. 577 din acelaşi cod administrativ:
„Răspunderea administrativ-patrimonială este angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- actul administrativ contestat este ilegal;
- actul administrativ ilegal este cauzator de prejudicii materiale sau morale;
- existenţa unui raport de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu;
- existenţa culpei autorităţii publice şi/sau a personalului acesteia.” În speţă, prima condiţie este îndeplinită prin raportare la refuzul nejustificat de a soluţiona cererea de emitere a certificatului de urbanism solicitat de reclamantă prin cererea nr. 69233 din
11.07.2022 în scopul „schimbarea destinaţiei din turnătorie (TOA3) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail”, pe terenul situat din punct de vedere administrativ în mun. Bistriţa str. Drumul Cetăţii nr. 85, jud. Bistriţa-Năsăud, CF nr. 76814-C1 (f. 15), refuz exprimat explicit, potrivit adresei comunicate reclamantei la data de 17.08.2022 (f. 22), la care a fost anexată adresa nr. 79412/10.08.2022 prin care funcţionarul desemnat a semna certificatul de urbanism pentru arhitectul şef a prezentat, pe larg, argumentele pentru refuzul de semnare (f. 26-29).
Este adevărat că în speţă instanţa a fost împiedicată a analiza pe fond primul capăt de cerere formulat de reclamant, care viza constatarea caracterului nejustificat al refuzului de emitere şi obligarea autorităţii la emiterea actului, însă această împrejurare a fost determinată de faptul îndeplinirii, pe parcursul derulării procedurii judiciare iniţiate de reclamantă, a obligaţiei de emitere a certificatului de urbanism care aduce la cunoştinţa reclamantei informaţiile prevăzute de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, reclamantul precizându-şi cuantumul pretenţiilor formulate cu titlu de despăgubiri pentru întârziere în emiterea actului, în sensul solicitării acestora doar până la momentul emiterii C.U.nr. 11/05.01.2023.
Or, cât timp natura juridică a certificatului de urbanism este aceea de act de informare, calificată ca atare în mod expres de prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii (art. 6) şi ale Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (art. 29), ceea ce presupune că emiterea acestuia este o obligaţie a autorităţii, nicidecum o facultate, certificatul de urbanism neconferind dreptul de a executa lucrări de construcţii, ci doar de a informa solicitantul (definit de art. 6 alin. 4 din Legea nr. 50/1991 şi art. 29 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 ca orice persoană fizică sau juridică interesată în cunoaşterea datelor şi a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil),este evident că, emiţând ulterior actul de informare solicitat (urmare a unei noi cereri formulate de reclamantă (124621 din data de 16.12.2022) în scopul „schimbare destinaţie din turnătorie (TOA3, TOA6, TOA2, TOA5, TOA8,
TOA9) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail şi realizare compartimentări interioare”), autoritatea publică a recunoscut implicit caracterul nejustificat al refuzului iniţial de emitere a certificatului de urbanism pentru imobilul situat în municipiul Bistriţa, strada Drumul Cetăţii nr. 85, identificat în CF nr. 76814 – C1-U3, solicitat de reclamantă pentru prin cererea nr.
69233 din data de 11.07.2022 în scopul „schimbare destinaţie din turnătorie (TOA 3) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail.”
În ceea ce priveşte existenţa culpei autorităţii publice şi/sau a personalului acesteia, şi condiţia aceasta este îndeplinită în cauză, cât timp refuzul de emitere a certificatului de urbanism nu a fost determinat de eventuale neregularităţi ale cererii formulate de reclamantă (în senul obligaţiilor stabilite în sarcina solicitantului conform art. 6 alin. 4 din Legea nr. 50/1991), ci s-a datorat în mod exclusiv unor interpretări divergente între responsabilii emitenţi cu privire la cerinţele urbanistice, (conform prevederilor art. 6 alin. 3 din Legea nr. 501991 Certificatul de
urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform
legii), materializate în refuzul de semnare de către arhitectul-şef (în speţă înlocuitorul arhitectului şef, conform celor reţinute şi în considerentele hotărârii judecătoreşti pronunţate în soluţionarea dosarului disjuns, nr. 2195/112/2024), aspecte remediate ulterior de către autoritate, prin emiterea certificatului de urbanism nr. 11 din 05.01.2023, certificat care ulterior a stat la baza emiterii Autorizaţiei de construire nr.864 din 10.11.2023 (f. 265), act administrativ nerevocat, intrat în circuitul civil şi cu privire la care nu s-a exercitat de către vreo persoană pretins vătămată acţiune în contencios administrativ în cadrul căreia să se constate că aceasta şi certificatul de urbanism ce a stat la baza emiterii ei, ar fi nelegală, atât autorizaţia de construire, cât şi certificatul de urbanism beneficiind aşadar de prezumţia de legalitate.
Referitor la condiţia ca refuzul nejustificat (asimilat actului administrativ conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004) să fie cauzator de prejudicii materiale sau morale, tribunalul reţine că, deşi certificatul de urbanism are natura juridică a unui act de informare, ce nu conferă solicitantului dreptul de a construi, conform prevederilor legale menţionate în precedent, nu se poate ignora faptul că acesta are şi un caracter obligatoriu (conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 350/2001), în absenţa acestuia neputând fi demarate demersuri pentru parcurgerea celorlalte etape ale procedurii de autorizare a executării construcţiilor, relevante sub acest aspect fiind următoarele prevederi ale art. 2 din Legea nr. 50/1991:
(1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.
(…)
(2^1) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde următoarele etape: a) emiterea certificatului de urbanism;
- emiterea punctului de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;
- notificarea de către solicitant a autorităţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitării de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentă pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;
- emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;
- elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, denumită în continuare documentaţie tehnică – D.T.;
- depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente;
- emiterea autorizaţiei de construire.
(…)
Aşadar, temporizarea nejustificată de către autoritatea publică a emiterii certificatului de urbanism este potenţial producătoare de prejudicii materiale în condiţiile în care solicitantul face dovada că, imediat după emiterea acestuia, a întreprins demersurile legale pentru a continuaprocedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii pentru obiectivul menţionat în certificatul de urbanism(conform art. 29 alin. 5 din Legea nr. 350/2001 fiind obligatoriu a se menţiona în certificatul de urbanism scopul eliberării acestuia), faptul emiterii cu întârziere a certificatului de urbanism determinând în mod evident, în acest din urmă caz, întârzieri în derularea etapelor următoare, cu consecinţa pierderii beneficiului, folosului pe care construcţia ulterior autorizată în baza certificatului de urbanism emis l-ar fi adus solicitantului, pe o perioadă echivalentă celei în care s-au înregistrat întârzieri, din culpa autorităţii.
Or, în speţă, reclamanta a probat faptul că după emiterea certificatului nr. 11 din 05.01.2023, a întreprins toate demersurile necesare parcurgerii celorlalte etape ale procedurii de autorizare a lucrărilor, ca dovadă că la data de 10.11.2023, urmare a cererii formulate de reclamantă, înregistrată sub nr. 95092 din 25.09.2023, s-a emis Autorizaţia de construire nr. 864 pentru executarea lucrărilor de construire pentru „schimbare destinaţie din turnătorie (TOA3, TOA6, TOA2, TOA5, TOA8, TOA9) în depozite şi complexe vânzări en-gros şi en-detail şi realizare compartimentări interioare” (f. 265), ulterior reclamanta continuând demersurile necesare amenajării unui complex comercial, la data de 14.10.2024 fiind emisă în baza certificatului de urbanism nr. 1520/22.08.2024 (f. 724), Autorizaţia de construire nr. 842 din 14.10.2024 pentru executarea lucrărilor de construire pentru „schimbare destinaţie a imobilelor (TOA3, TOA6, TOA8, TOA9) în complex comercial în baza PUZ aprobat prin HCL nr. 133/2024”.
În privinţa imobilului TOA3, înscris în CF nr. 76814-C1-U3 Bistriţa, expertul judiciar
Butaciu Nicolae, în completarea la raportul de expertiză depus la filele 627-şi urm., arată că la momentul la care acesta a realizat inspecţia la faţa locului – 18.09.2024, la parter erau spaţii comerciale finalizate, apartamentate şi închiriate, iar la etaj în proces în faza de amenajare, nefiind cadastrate/apartamentate), stadiul lucrărilor fiind relevate de planşele fotografice anexate raportului de expertiză (f. 612-621).
Totodată, reclamanta a făcut dovada că a încheiat contracte de închiriere pentru spaţiile aflate la parter, conform contractelor depuse la filele 319-543, facturilor de chirie (f. 544-551) şi extraselor de cont bancar privind dovada încasării facturilor (f. 552-559).
Prin urmare, caracterul cert al prejudiciului suferit prin întârzierea în eliberarea certificatului de urbanism solicitat nu poate fi negat, însă aceasta doar în privinţa spaţiului parter, pentru care reclamanta a făcut dovada certitudinii obţinerii folosului chiriei, prin depunerea contractelor de închiriere.
În privinţa spaţiului situat la etaj, necompartimentat şi aflat în curs de amenajare, instanţa nu poate reţine certitudinea prejudiciului reclamat cu titlu de folos netras, cât timp, chiar dacă expertul judiciar a calculat valoarea lunară a chiriei/mp (calculată de expert la valoarea de 6,5 EUR) prin raportare la spaţii asemănătoare, necompartimentate şi nefinalizate, în cauză reclamanta nu a probat intenţia de a închiria acest spaţiu în faza de semiamenajare, astfel că despăgubirile solicitate cu titlu de folos netras aferent spaţiului situat la etaj apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Totodată, în privinţa despăgubirilor solicitate aferent celor 5 zile de întârziere calculate pentru luna ianuarie 2023 (certificatul de urbanism fiind emis la data de 05.01.2023), tribunalul reţine acelaşi caracter incert al prejudiciului reclamat, nefăcându-se dovada intenţiei de închiriere a spaţiului pe perioade mai scurte de o lună, astfel încât, apare ca rezonabil a aprecia că paguba reclamată cu titlu de folos netras se raportează la acele luni (privite ca perioade unitare în care reclamanta putea beneficia de preţul închirierii) în care autoritatea a întârziat în soluţionarea cererii legitime a reclamantei, de eliberare a certificatului de urbanism.
Relevante sub aspectul sus analizat sunt prevederile art. 1385 Cod civil (cu menţiunea că potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte): „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
- Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
- Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
- Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”
Din economia prevederilor citate se degajă concluzia că certitudinea prejudiciului este caracterul său cel mai important. Un prejudiciu este considerat cert atunci când existența lui, prezentă sau viitoare, este sigură, iar întinderea sa poate fi stabilită în prezent. În literatura de specialitate s-a statuat că nu sunt certe prejudiciile viitoare și eventuale, adică acele prejudicii ale căror producere este îndoielnică și pe cale de consecință, nu se va putea dispune indemnizarea lor.
Prin urmare, cum reclamanta a înregistrat, ca urmare a refuzului de emitere în termen legal a certificatului de urbanism, întârzieri în parcurgerea etapelor necesare obţinerii actului de autorizare necesar realizării lucrărilor de construire la obiectivul planificat, obiectiv producător de folos material ca urmare a închirierii, în cauză este îndeplinită şi condiţia existenţei unui raport de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu.
În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului, tribunalul apreciază că acesta poate fi imputat autorităţii cu titlu de folos nerealizat doar pentru perioada lunilor noiembrie 2022 şi decembrie 2022, între momentul introducerii cererii de chemare în judecată prin care se contestă nelegalitatea refuzului şi se solicită obligarea autorităţii la emiterea actului şi momentul la care autoritatea, urmare a unei noi cereri formulate de reclamantă, a emis certificatului de urbanism ce răspunde cerinţelor de informare inclusiv cu privire la obiectivul vizat de cererea formulată în data de 11.07.2022, cererea reclamantei vizând pretenţiile aferente perioadei august, septembrie şi octombrie 2022 urmând a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta s-a raportat, în cadrul formulării pretenţiilor menţionate la petitului II al cererii introductive, la momentul expirării celor 15 zile lucrătoare în care autorităţile abilitate au obligaţia de a emite certificatul de urbanism conform prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 („Certificatul de urbanism se emite de autorităţile abilitate să autorizeze lucrările de construcţii prevăzute la art. 4 şi art. 43 lit. a) şi se eliberează solicitantului în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, menţionându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia”), cererea reclamantei fiind înregistrată la data de 11.07.2022, conform menţiunii conţinute de înscrisul de la fila 83 dosar.
Se impune a se menţiona, în primul rând, prevederile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 350/2003, potrivit cu care „Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii acestuia.”
În cauză, aşa cum a reţinut instanţa în precedent, prin răspunsul formulat la data de 18.07.2022 (f. 16) s-a comunicat reclamantei că solicitarea acesteia va fi supusă atenţiei proximei şedinţe C.T.A.T.U. (comisie cu rol consultativ care sprijină arhitecţii-şefi în activitatea lor, în condiţiile art. 36 alin. 5 şi art. 37 din Legea nr. 350/2001), iar Decizia Comisiei va fi preluată în certificatul de urbanism întocmit de către Serviciul Urbanism.
Ulterior, la data de 17.08.2022, s-a comunicat reclamantei Refuzul de semnare a certificatului de urbanism, exprimat de înlocuitorul arhitectului şef, doamna Bungărdean Cristina, pentru consideraţiile expuse în scris (f. f. 22, f.23, 24), depăşindu-se cu 6 zile termenul legal general prevăzut de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 350/2003 (calculat pe zile libere conform prevederilor art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.), în care s-ar fi impus a fi emis certificatul de urbanism solicitat de reclamantă.
Aşadar, la data de 17.08.2022, reclamanta avea reprezentarea faptului că se află în ipoteza unui refuz ferm de soluţionare a cererii de emitere a certificatului de urbanism, noţiunea de refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, definită de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind
exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile fiind distinctă de cea vizând nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, definită la lit. h al aceluiaşi articol de lege ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Prin urmare, începând cu data de 17.08.2022, reclamanta avea deschisă calea de a exercita acţiunea în contencios administrativ împotriva refuzului nejustificat de emitere a certificatului de urbanism, acesta fiind exprimat explicit, orice expectativă, amânare în declanşarea controlului judecătoresc reprezentând un fapt imputabil reclamantei din perspectiva îndreptăţirii acesteia la pretinderea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin întârziere.
Aceasta şi prin prisma aplicării jurisprudenţei comunitare, unde s-a cristalizat regula că „în vederea determinării prejudiciului rezonabil, instanţa naţională poate verifica dacă persoana lezată a făcut dovada unei diligenţe rezonabile pentru a evita prejudiciul sau pentru a-i limita întinderea şi mai ales dacă acesta a utilizat în timp util toate căile legale care i-au stat la dispoziţie” (C.J.C.E.,
hotărârea pronunţată la data de 5 martie 1996 în cauzele conexe C-46/1993 şi C-48/1993). Or, deşi în cazul acţiunilor exercitate împotriva refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 statuează în sensul că nu este obligatorie plângerea prealabilă, reclamanta a ales totuşi să parcurgă această cale (la filele 38-51 regăsindu-se plângerea prealabilă formulată la data de 12.09.2022 şi dovada înaintării către Primăria municipiului Bistriţa), iar ulterior să rămână în expectativă până la data de 24 octombrie 2022, când a introdus cererea de chemare în judecată (conform dovezii de înregistrare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud – f.6).
Aşadar, ulterior comunicării către reclamantă a refuzului de emitere a certificatului de urbanism, orice întârziere în declanşarea acţiunii în contencios administrativ implică asumarea şi de către reclamantă a consecinţelor pecuniare generate de întârziere.
Referitor la cuantificarea prejudiciului material suferit de reclamantă, constând în beneficiul nerealizat în cele două luni de întârziere (noiembrie şi decembrie 2022) pentru care s-a reţinut culpa exclusivă a autorităţii, tribunalul, raportându-se doar la suprafaţa parterului imobilului (pentru argumentele prezentate în precedent) va avea în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit şi ulterior completat de d-nul expert Butaciu Nicolae şi care, în concluziile finale (f. 633), calculează chirie aferentă spaţiilor amenajate la parter de 11,5 EUR/mp/lună, astfel încât, în raport
de suprafaţa spaţiilor de vânzări en gros şi en detail amenajate la parter (6.233, 25 mp), chiria ce sar fi putut obţine pentru cele două luni de întârziere reţinute de instanţă ca legitimând obligarea autorităţii la despăgubiri însumează 143.364,74 EUR.
La stabilirea chiriei, aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză (f. 581-621), cu completarea ulterioară (f. 627-691), expertul a avut în vedere, pentru comparaţie, atât chiriile practicate pentru spaţiile comerciale amplasate în două centre comerciale (asemănătoare ca funcţionalitate cu obiectivul realizat de reclamantă, în prezent amenajat ca centru comercial OK SHOPING CENTER, strada Drumul Cetăţii), situate pe strada Calea Moldovei (B1 Retail Park şi Bistriţa Retail Park), cât şi chiriile ce se practică pentru zona limitrofă străzii Drumul Cetăţii,
precum şi chiriile ce se practică pe piaţă în zonele comerciale din strada Calea Moldovei, conchizând, în mod rezonabil în aprecierea tribunalului, că valoarea chiriei unitare pe care ar fi putut să o obţină reclamanta, este cea situată la nivelul cel mai scăzut al chiriei percepute pentru spaţiile comerciale amenajate în cele două complexe comerciale similare ca funcţionalitate cu obiectivul realizat de reclamantă.
Prin urmare, tribunalul înţelege a-şi însuşi valoarea unitară a chiriei propusă de domnul expert Butaciu Nicolae, cu atât mai mult cu cât contractele de închiriere depuse de reclamantă la dosar în susţinerea caracterului cert al prejudiciului relevă cuantumuri mai mari ale chiriei percepute în concret de către reclamantă pentru spaţii situate la parter, valori despre care însă reclamanta a arătat în mod expres că nu înţelege să se prevaleze.
Se impune a se menţiona totodată că expertul judiciar a avut în vedere spaţiile aşa cum au fost prezentate în proiectul care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nr. 864/10.11.2023, la dosarul cauzei fiind depuse de reclamantă planurile etaj şi parter propuse a fi realizate (f. 152154).
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta a obţinut schimbarea destinaţiei în complex comercial abia ulterior, ca urmare a emiterii Autorizaţiei de construire nr. 842 din 14.10.2024 pentru executarea lucrărilor de construire pentru „schimbare destinaţie a imobilelor (TOA3, TOA6, TOA8, TOA9) în complex comercial în baza PUZ aprobat prin HCL nr. 133/2024”, această împrejurare nu prezintă relevanţă sub aspectul obligaţiei de dezdăunare ce incumbă autorităţii care, în mod culpabil, a întârziat emiterea certificatului de urbanism ce s-a constituit, conform probelor administrate în cauză, în prima etapă, obligatorie, a procedurii de autorizare a lucrărilor de construcţii, temporizând implicit şi toate celelalte etape ce au succedat (incluzând şi pe aceea a obţinerii autorizării pentru schimbare destinaţie în complex comercial, modificare proiect în timpul execuţiei, realizare planşee intermediare parţiale, refaţadizare şi modernizare faţă de TOA3, lucrări menţionate în procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 369/99256 din 22.10.2024 – f. 730).
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, tribunalul urmează ca, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată şi ulterior precizată de reclamantă, în sensul stabilirii în sarcina pârâţilor Primarul municipiul Bistriţa şi UAT Municipiul Bistriţa, a obligaţiei de plată, în solidar, a sumei de 143.364,74 euro (în echivalent în lei la data plăţii) cu titlu de reparare prejudiciu material reprezentând folos netras pentru perioada lunilor noiembrie şi decembrie 2022, obligarea în solidar impunându-se în temeiul prevederilor art. 3, art. 106 alin. 1 şi art. 109 alin. 4 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, restul pretenţiilor (despăgubiri aferente lunilor august-octombrie 2022, respectiv 01.01. – 05.01.2023, dar şi cele formulate cu privire la pretinsul folos netras din închirierea spaţiului de la etajul imobilului) urmând a fi respinse ca neîntemeiate pentru motivele reţinute de tribunal în cele ce precedă.
În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă (reprezentate, conform prevederilor art. 451 C.pr.civ., din taxă judiciară de timbru în valoare de 300 lei, onorar expert achitat de reclamantă în sumă de 3.250 lei şi onorar avocaţial în sumă de 1.000 lei), acestea urmează a fi acordate parţial, în cuantum de 1.300 lei, în temeiul prevederilor art. 453 alin. 2 C.pr.civ., având în vedere admiterea doar parţială a pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi ulterior precizată de reclamanta Societatea CONSULT IMOBIL SRL, cu sediul în municipiul Bistriţa, str. Andrei Mureşanu, nr.6, sc.B, ap.19, judeţ Bistriţa-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat Mischian Mircea Dorin din Cluj-Napoca, str. Năvodari, nr.11, ap.1, jud.Cluj, înregistrată la ORC
Bistriţa-Năsăud sub nr. J6/207/2003, CUI 15374780 în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL
MUNICIPIULUI BISTRIŢA şi UAT MUNICIPIUL BISTRIŢA, ambii cu sediul în municipiul
Bistriţa, Piaţa Centrală, nr.6, judeţ Bistriţa-Năsăud, ce face obiectul dosarului nr. 3232/112/2022, aşa cum a fost stabilit cadrul procesual ulterior disjungerii din cadrul acestuia a petitului nr. I şi, în consecinţă:
Admite în parte capătul de cerere precizat, având ca obiect solicitarea de acordare de despăgubiri reprezentând folos netras pentru perioada noiembrie 2022 – 5 ianuarie 2023, în sensul că obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 143.364,74 euro (în echivalent în lei la data plăţii), cu titlu de reparare prejudiciu material.
Respinge, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii formulate de reclamantă.
Obligă pârâţii, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Pronunţată în condiţiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 27.06.2025
