Cultura românească se confruntă cu una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, iar specialiștii din domeniu avertizează că lipsa finanțării și a unei strategii coerente riscă să afecteze grav nu doar patrimoniul, ci și dezvoltarea economică și socială a țării.
Într-o discuție amplă în cadrul emisiunii ContextuaL, despre realitatea din teren, muzeologul Oana Chirilă a explicat care sunt problemele majore, de ce cultura este ignorată și ce soluții ar putea transforma acest sector într-un motor real de dezvoltare.
Specialiștii din domeniul culturii au pichetat sediul Ministerului Culturii timp de 15 zile, începând din 15 ianuarie, în mod simbolic de Ziua Culturii Naționale și continuând până pe 30 ianuarie.
Protestele au fost organizate de Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă „CulturMedia”, organizație reprezentativă la nivel de sector de activitate. Potrivit federației, protestul este determinat de acumularea unor disfuncționalități persistente în administrarea domeniului cultural, pe care sindicaliștii le atribuie modului de gestionare a sectorului de către actuala conducere a ministerului, absenței unui dialog social efectiv și nerespectării obligațiilor legale față de angajații din cultură.
Subfinanțarea cronică a culturii, principala vulnerabilitate a sistemului
Una dintre cele mai grave probleme ale sectorului cultural este subfinanțarea constantă, care afectează instituțiile, angajații și proiectele de dezvoltare. Diferența dintre România și media europeană este semnificativă, iar efectele se resimt direct în capacitatea instituțiilor de a funcționa eficient.
„Este absolut subfinanțată cronic. Media europeană a bugetării culturii este de aproximativ 0,5% din PIB. Noi avem un deziderat de 1%, dar anul trecut bugetul a fost de 0,07%, iar anul acesta este chiar mai mic, în jur de 0,06%. În ritmul acesta va ajunge la zero în câțiva ani dacă nu se schimbă nimic”, explică muzeologul Oana Chirilă.
Această realitate creează o presiune constantă asupra instituțiilor, care sunt obligate să funcționeze la limită, cu resurse reduse și proiecte amânate sau abandonate.
Salarii mici și specialiști tot mai puțini
Un alt efect direct al subfinanțării este situația salarială a angajaților din cultură. Mulți dintre ei sunt specialiști cu studii avansate, inclusiv doctorate, dar veniturile lor rămân la un nivel foarte scăzut.
„În rândul specialiștilor – conservatori, restauratori, muzeografi – o bună parte avem studii doctorale. Sunt colegi cu postdoctorate. În schimb, salariile noastre sunt la nivelul unui mid-manager dintr-un supermarket local sau chiar mai jos. Vorbim despre supraspecializare pe niște salarii care nu justifică atâta studiu”, spune Oana Chirilă.
În aceste condiții, domeniul riscă să piardă exact oamenii de care are cea mai mare nevoie. Posturile rămân neocupate, iar cei care rămân sunt nevoiți să preia sarcinile mai multor colegi. În timp, acest lucru duce la oboseală profesională, scăderea motivației și, inevitabil, plecarea specialiștilor din sistem sau chiar din țară.
Cultura, percepută greșit ca o cheltuială
Una dintre explicațiile pentru lipsa investițiilor este percepția eronată asupra rolului culturii. De multe ori, aceasta este privită ca un domeniu care consumă bani, nu ca unul care produce valoare.
„Politicienii nu acordă importanță culturii, motiv pentru care publicul nu acordă importanță culturii, iar cercul continuă. Noi nu suntem încă în punctul în care să putem funcționa doar prin atragerea publicului. Avem nevoie de sprijinul statului”, explică muzeologul.
Problema este că rezultatele investițiilor în cultură nu se văd imediat. Nu sunt spectaculoase, nu pot fi inaugurate cu tăieri de panglici și nu aduc capital politic pe termen scurt. Însă pe termen lung, impactul este major, pentru că cultura contribuie la educație, identitate și coeziune socială.
Patrimoniu valoros, dar insuficient promovat
România deține situri arheologice și obiective culturale de importanță majoră, însă multe dintre ele rămân aproape necunoscute publicului internațional. Lipsa promovării și a infrastructurii afectează direct potențialul turistic al acestor resurse.
„Nu avem un muzeu din România despre care cineva din Suedia, de exemplu, să spună: vreau să merg acolo special să-l văd. Avem situri extrem de importante pentru istoria umanității, dar ele nu sunt cunoscute. Uneori nici măcar nu sunt bine semnalizate sau promovate”, atrage atenția Oana Chirilă.
În opinia sa, aceste locuri ar trebui să fie prezentate publicului prin metode moderne, astfel încât să devină atractive și ușor de înțeles pentru vizitatori.
Tehnologia și turismul, soluții reale pentru dezvoltare
Specialiștii din domeniu cred că o parte din soluție ar putea veni dintr-o mai bună legătură între cultură și turism. Investițiile în patrimoniu pot genera venituri dacă sunt corect promovate și integrate într-o strategie națională.
„Țările care au început să investească masiv în cultură au observat că la fiecare euro investit primesc înapoi mai mult. Return-ul este foarte mare. Dacă am corela cultura cu atragerea turiștilor, am putea vedea rezultate reale”, spune muzeologul.
Pe lângă promovare, digitalizarea ar putea schimba modul în care oamenii interacționează cu patrimoniul. Reconstrucțiile 3D, aplicațiile mobile și tururile virtuale ar putea transforma siturile istorice în experiențe atractive pentru publicul modern.
Nevoia unei strategii clare pe termen lung
O altă problemă majoră este lipsa unei viziuni unitare asupra culturii. Instituțiile funcționează adesea izolat, iar sectorul independent este separat de cel instituțional.
„În primul rând, trebuie să ne hotărâm ca țară ce vrem să facem cu cultura asta. Nici măcar nu avem o imagine clară de ansamblu. Există un decalaj mare între cultura instituțională și cea independentă, iar în loc să le aducem împreună, le separăm și mai tare”, afirmă Oana Chirilă.
O strategie coerentă ar presupune inventarierea resurselor culturale, stabilirea unor obiective clare și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru a transforma patrimoniul într-un punct de atracție național și internațional.
Cultura, factor de bunăstare socială
Dincolo de impactul economic, investițiile în cultură contribuie și la creșterea calității vieții în comunități. Orașele în care există evenimente culturale frecvente și instituții active devin mai atractive pentru locuitori și mai coezive social.
„Unde se investește în cultură, crește și bunăstarea comunității. Poate nu se vede direct în bani, dar se vede în felul în care oamenii trăiesc, în implicarea lor și în starea generală a societății”, subliniază muzeologul.
Concluzii: un domeniu ignorat, dar esențial pentru viitor
Situația culturii din România reflectă o realitate paradoxală: un patrimoniu valoros și specialiști bine pregătiți, dar un sistem fragil, subfinanțat și lipsit de direcție strategică.
Avertismentul specialiștilor este clar. Dacă tendința actuală continuă, riscurile sunt majore: pierderea specialiștilor, degradarea patrimoniului și ratarea unor oportunități economice importante.
În același timp, există soluții reale. Investițiile inteligente, legătura cu turismul, folosirea tehnologiei și o strategie pe termen lung ar putea transforma cultura într-un pilon de dezvoltare.
„Trebuie să ne dăm seama ce vrem să facem cu cultura și să acționăm în consecință. Avem resurse, avem oameni, avem patrimoniu. Trebuie doar să le punem în valoare”, concluzionează Oana Chirilă.
Emisiunea integrală o puteți urmări aici:
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
