Zeci de organizații de mediu din România și din străinătate au sesizat Comisia Europeană cu privire la ceea ce ele consideră a fi o schimbare legislativă cu impact profund asupra protecției biodiversității din România.
În centrul disputei se află modificările propuse de Ministerul Mediului la Ordonanța de Urgență nr. 57/2007, principalul act normativ prin care este implementată Directiva Habitate a Uniunii Europene în legislația națională.
Potrivit semnatarilor sesizării, noile prevederi ar putea afecta în mod semnificativ desemnarea și administrarea zonelor de protecție strictă, cu efecte juridice și ecologice imediate. Organizațiile atrag atenția că schimbările sunt pe cale să fie adoptate de Guvern fără o dezbatere publică amplă și fără consultarea instituțiilor științifice relevante, inclusiv Academia Română.
Agent Green semnalează toate aceste probleme într-un comunicat de presă, disponibil aici.
O schimbare de paradigmă: protecția naturii condiționată de acordul proprietarilor
Una dintre cele mai controversate propuneri vizează transformarea „zonelor de protecție strictă” în „zone prioritare pentru biodiversitate”, a căror desemnare ar urma să fie condiționată de acordul explicit al proprietarilor sau administratorilor terenurilor. Această condiționare s-ar aplica indiferent dacă zonele respective îndeplinesc criteriile științifice pentru a beneficia de protecție strictă.
În plus, în cazul zonelor aflate în afara ariilor naturale protejate, dreptul de administrare ar reveni direct proprietarilor. Organizațiile semnatare consideră că această abordare introduce, în practică, un drept de veto privat asupra unui obiectiv de interes public major — conservarea biodiversității.
Estimările invocate în sesizare arată că aproximativ 80% din teritoriul identificat inițial pentru protecție strictă, adică circa 1,8 milioane de hectare, ar putea rămâne în afara regimului de protecție din cauza lipsei acordului proprietarilor sau administratorilor, inclusiv entități mari precum Romsilva sau diverse asociații silvice private. Acest lucru ar conduce la o rețea fragmentată și redusă de zone protejate, cu excluderea unor suprafețe valoroase din punct de vedere ecologic.
Posibile implicații pentru siturile Natura 2000
Un aspect considerat deosebit de grav de către organizațiile de mediu este faptul că modificările ar urma să se aplice inclusiv zonelor de protecție strictă din cadrul siturilor Natura 2000 deja desemnate. În absența acordului proprietarilor, statul ar putea fi pus în imposibilitatea de a implementa măsurile de conservare prevăzute de legislația europeană.
Această situație ar putea genera încălcări ale Directivei Habitate, în special în ceea ce privește obligația de a stabili măsuri de conservare adecvate și interdicția de a deteriora habitatele sau de a perturba speciile protejate. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene indică faptul că reducerea nivelului de protecție a siturilor Natura 2000 poate constitui o încălcare a dreptului comunitar, iar opoziția proprietarilor nu justifică neaplicarea măsurilor necesare de conservare.
Un paradox legislativ în raport cu angajamentele europene
Ministerul Mediului justifică propunerile legislative prin necesitatea respectării angajamentelor asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în special obiectivul de a plasa cel puțin 10% din teritoriul național sub protecție strictă, în concordanță cu Strategia UE pentru biodiversitate 2030.
Cu toate acestea, criticii susțin că modificările ar produce efectul invers. Procesul de cartografiere științifică finanțat din fonduri europene a identificat inițial aproximativ 2,3 milioane de hectare eligibile pentru protecție strictă, o suprafață care ar fi permis atingerea țintei de 10%. Ulterior, modificări succesive ale metodologiei de selecție, descrise ca fiind netransparente, ar fi redus semnificativ această suprafață.
Introducerea condiției acordului proprietarilor ar putea reduce desemnarea finală la doar 500.000–600.000 de hectare, echivalentul a 2–3% din teritoriul României. În acest scenariu, protecția strictă s-ar limita în principal la zone deja protejate în parcurile naționale și la terenuri alpine cu valoare economică redusă, lăsând vulnerabile păduri primare și seculare importante.
Lipsa mecanismelor de compensare pentru proprietari
Organizațiile de mediu subliniază că implementarea corectă a angajamentelor din PNRR presupune nu doar identificarea zonelor pe baze științifice, ci și crearea unor mecanisme de finanțare sustenabile pentru compensarea proprietarilor afectați de restricțiile de exploatare. Aceste mecanisme ar trebui să echilibreze conservarea biodiversității cu interesele economice locale.
În acest context, este menționat bugetul semnificativ al Administrației Fondului pentru Mediu, estimat la aproximativ 3,2 miliarde de euro în 2025, din care doar circa 0,2% ar fi fost direcționat către măsuri de protecție a biodiversității. Semnatarii susțin că această distribuție reflectă o subfinanțare sistematică a domeniului.
Apel la intervenția Comisiei Europene
În final, organizațiile solicită Comisiei Europene să emită un avertisment urgent către Guvernul României pentru a preveni adoptarea modificărilor propuse înainte ca acestea să producă efecte considerate ireversibile. Ele avertizează că o eventuală implementare a noilor prevederi ar putea conduce la nerespectarea obligațiilor europene și la deteriorarea pe termen lung a sistemului de protecție a naturii din România.
Sesizarea este semnată de un număr mare de organizații civice și de mediu din România, alături de rețele și instituții internaționale din Europa și din alte regiuni, ceea ce indică amploarea preocupării față de direcția în care ar putea evolua legislația națională în domeniul conservării biodiversității.
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
