Angela Delia Onigaș a venit acasă după operația pe care a suferit-o la o clinică privată din Cluj-Napoca. Am mers la ea în vizită, împreună cu Zsolt Gered, aka fotomarco, pentru a vedea care este starea ei. Am găsit-o cuminte în pat și am făcut un mic interviu. Din ce ne spune ea ”durerea a rămas în sala de operație” ceea ce ne face extrem de bucuroși. Cu ajutorul vostru, al tuturor celor care ați donat, Delia Angela nu mai are durerile infernale care nu o lăsau să doarmă decât două ore pe noapte și nici să lucreze la mașina de cusut.
Acum are o gramadă de restricții și trebuie să stea cuminte. Inclusiv mașina de cusut special adaptată pentru ea se odihnește acum.
Puteți dona în continuare în contul fiicei Deliei:
Fit Larisa Mihaela
Banca Comercială Română
RO42RNCB0038172496720001
cod swift: RNCBROBU
Reporter: Încep direct cu o întrebare grea. Cum te simți? Cum este implantat acel electrod? Introduce un fel de mic curent?
Angela Delia Onigaș: Sper să nu fie doar un efect placebo, dar chiar nu mai este durere. Am dormit două nopți, luni seara după operație și azi-noapte, toată noaptea. M-am trezit dimineață fără amețeli, fără dureri de cap. La mine, dimineața, când mă ridicam din pat, trebuia să fiu foarte atentă, că altfel cădeam. Am avut destule căzături prin casă. Dar acum îmi este foarte bine.
Tensiunea s-a reglat. Nu am mai luat medicamentele deloc de când am fost în spital. Nu am mai avut eu 120 cu 70 tensiune de nu știu câți ani. Și acum, chiar și de dimineață, domnul doctor zicea că nu-i vine să creadă. Mi-au spus că era tot un efect al durerii, un efect colateral al durerii mari pe care o aveam.
Profesorul care a făcut operația m-a întrebat unde și cum simțeam durerea. I-am spus că, de la genunchi până jos, la gleznă, simțeam doar furnicături și arsuri, un disconfort continuu. Acum nu-l mai simt. Domnul doctor m-a prins de degetele de la picioare și am știut să-i spun că era degetul mare de la piciorul drept, fără să mă uit, ceea ce înainte nu puteam.
Acum nu știu dacă e doar pentru început. Vedem pe parcurs. De aceea, două săptămâni este doar perioada de probă și după aceea se va face următoarea intervenție.
Reporter: Spune-ne despre următoarea operație, ce știi?
Angela Delia Onigaș: Următoarea operație, așa mi s-a spus și astăzi, va fi cam în două, maximum trei săptămâni, în funcție de starea mea. Dacă starea este bună, în două săptămâni va fi următoarea intervenție, adică implantarea acestui dispozitiv care acum este aici (arată spre spate). Firele trebuie pansate zilnic, ca să nu se infecteze. Am și antibiotic de luat.
Reporter: Cum a fost operația?
Angela Delia Onigaș: Neașteptat de ușor. În sală, într-adevăr, când am intrat, am avut emoții. Mi-a sărit tensiometrul de pe mână, dar toată echipa a fost foarte drăguță. Dacă au văzut că am emoții, au zis: „S-o adormim pe doamna și după aceea ne continuăm treaba.” Operația a durat cam o oră și jumătate.
Când m-am trezit în salon, era toată lumea lângă mine, toată echipa, inclusiv cei din străinătate care au participat. Domnul profesor a venit cu echipa dânsului și au încercat să conecteze dispozitivul. M-au întrebat cum simt, unde simt în corp, iar în funcție de ce a fost bine pentru mine, așa l-au lăsat setat. Acum mi l-au dat acasă și eu notez în continuare ce simt.
Reporter: Se setează dintr-un telefon?
Angela Delia Onigaș: Da, dintr-un telefon. Intru în aplicație, apare numele meu și pot seta intensitatea stimulatorului. Dacă durerea este mai intensă, pot crește intensitatea acelor curenți, să fie pe zona unde mă doare.
Reporter: Foarte interesant. Ai acum în tine tehnologie de ultimă generație!
Angela Delia Onigaș: Să fie și cu folos! Am avut emoții mari, într-adevăr, dar când am văzut că nu mai este durere, mi-au trecut emoțiile. Am fost fericită când m-am trezit bine. Primul lucru pe care l-am făcut în salon a fost să încerc să-mi mișc picioarele. Asta a fost teama mea: iar se lucrează la coloană, dacă ajung să nu mai pot mișca picioarele?
Când a venit medicul anestezist să vadă dacă sunt trezită, eu m-am întors puțin cu picioarele pe o parte. Mi-a spus: „Vai, ce harnică sunteți!” I-am zis sincer că am vrut să văd dacă îmi pot mișca picioarele.
Luni nu am avut voie să mă ridic deloc, dar ieri dimineață, la 7:30, deja am fost în picioare.
Reporter: Ai fost la masă?
Angela Delia Onigaș: Nu, pentru că ne aduceau masa în salon. M-am ridicat doar să mă plimb puțin, să văd dacă pot.
Reporter: Și ai reușit deja să te plimbi?
Angela Delia Onigaș: Da. A venit și dimineața, și după masă, am făcut kinetoterapie în salon. Mi s-au dat instrucțiuni despre ce trebuie și ce pot să fac acasă în aceste două săptămâni, ce exerciții pot face pentru a ajuta musculatura. Mi-au spus că nervii au fost distruși atunci, din căzătură (la accident), și că se refac doar în ani de zile, cu multă, multă kinetoterapie după operația finală.
Reporter: Spune-mi un pic cum au venit donațiile, dacă au venit destui bani și dacă mai trebuie.
Angela Delia Onigaș: Momentan, suma de care eu știu este de 25.000 de euro. Astăzi am plătit doar spitalizarea pe aceste trei zile, luni, marți și miercuri, inclusiv până astăzi la ora 12, când am plecat. Suma mare se va plăti peste două săptămâni, când se va face operația finală. Atunci vor veni din nou profesorul din străinătate și echipa lui și se va plăti suma finală. Momentan s-au strâns bani și țin să le mulțumesc din suflet tuturor!
Reporter: Spune-ne foarte sincer, mai este nevoie? Eu știu că și recuperările acestea sunt costisitoare.
Angela Delia Onigaș: Da, recuperările sunt costisitoare. Dacă nu se oferă cineva să te primească și să te ajute cu drag, sunt foarte scumpe. O ședință este 100-150 de lei, nici nu mai știu exact cât este, dar da, sunt scumpe.
Momentan nu am voie multe lucruri. Nu știu când și cum voi putea lucra… Mi s-a spus că nu mai am voie să mă aplec. Nici papucii nu mai am voie să-i iau oricum. Îmi va fi greu să mă obișnuiesc cu aceste lucruri, dar va trebui.
Reporter: Și de lucrat vei mai putea lucra?
Angela Delia Onigaș: Nu știu când, dar eu sper că da.
Reporter: Și noi sperăm, Doamne ajută! Va trebui să faci o perioadă mare de pauză.
Angela Delia Onigaș: Da. Acum două-trei săptămâni sunt până la operația finală, apoi, după cealaltă intervenție, încă o lună de zile în care cu siguranță va trebui să am grijă de mine și să stau mai mult în repaus.
Și acum, doar cât mă duc până la baie și mă întorc, trebuie să fiu atentă. Am întrebat dacă pot să ies să mă plimb. Mi s-a spus că da, pot să ies, dar să mă orientez unde mă plimb, ca atunci când simt nevoia să mă așez, să am unde sta jos. Și nu mai mult de o oră. După o oră trebuie să fiu în casă și să mă întind, pentru că nu am voie să stau mult în șezut. Maximum 30 de minute, apoi trebuie să mă întind.
Când am venit de la Cluj, mi s-a spus să oprim mașina la fiecare oră. Mi-au arătat cum să ridic scaunul, cum să-l las pe spate, cum să stau. Trebuia să cobor, să mă mișc puțin și apoi să continuăm drumul. Sunt reguli destul de stricte și greu de respectat pentru mine, fiind obișnuită să fiu activă.
Reporter: Acum ești ca o jucărie nouă. Trebuie să ai grijă de tine, să dureze cât mai mult starea asta.
Angela Delia Onigaș: Da, mai ales până când se obișnuiește organismul cu dispozitivul. Luni m-au operat și mi l-au pus. Marți mi-au făcut o scanare să vadă cum s-a poziționat. Coloana mea fiind destul de strâmb vindecată, au zis că dispozitivul s-a mișcat puțin din poziția în care l-au pus, după coloană. Dar dacă nu mă doare, nu este o problemă, înseamnă că acolo este locul lui. Dacă însă nu stau cuminte, se poate mișca tot mai mult și atunci nu este bine.
Eu voi încerca să respect toate indicațiile, pentru că nu aș vrea să mai am durerile pe care le-am avut. Nu le pot explica. Acum, nemaiavându-le, nu știu cum am trăit atâția ani cu ele.
Reporter: Delia, tu ești o persoană specială. Spun asta pentru că, prin experiența ta și prin ce ai trecut, ai văzut și iadul, și raiul. Ai fost și într-o parte, și în alta. Spune-mi cum te simți acum.
Angela Delia Onigaș: Sunt bucuroasă și fericită că am trecut peste asta. Mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere să merg mai departe, să fiu bine și să fac atât cât pot în continuare. Vă mulțumesc pentru toată susținerea, pentru tot ajutorul și le mulțumesc celor care m-au ajutat.
Zsolt Gered: Cum este să nu aveți durere?
Angela Delia Onigaș: Foarte bine. V-am zis, de ani de zile eu nu am mai simțit lucrul acesta. În orice poziție stăteam, era durere. Acum mă simt eu. Din interiorul meu se simte altceva.
Zsolt Gered: Eu v-am întrebat acum două-trei zile, când știam că vă pregătiți de operație, dacă vă doare ceva. Mi-ați spus că vă doare îngrozitor și mi-ați arătat zona.
Angela Delia Onigaș: Da, pentru că am lucrat inclusiv la seturi, am încercat să termin câteva comenzi. Au fost câteva doamne care mi-au dat bani să le fac și am zis că nu pot să merg la operație fără să le termin. Mă simțeam datoare față de acele femei, pentru că mi-au plătit în avans. Nu știam după operație cum voi fi sau ce voi putea face, așa că le-am făcut.
Reporter: Și mai ai seturi de vânzare?
Angela Delia Onigaș: Nu mai am. Le-am dat, au fost plătite, urmează să vină doamnele după ele. Au fost drăguțe și au luat și fețele de masă pe care le-am postat.
Zsolt Gered: Ce simțiți acum în zona respectivă unde mi-ați arătat?
Angela Delia Onigaș: Nimic.
Zsolt Gered: Nu este durere?
Angela Delia Onigaș: Nu este durere deloc. Nici în spate, nici în picior, nici nimic. Picioarele sunt puțin deranjate de ciorapii compresivi pe care trebuie să-i port, dar nu mai este durere. Piciorul acesta nu-l puteam atinge înainte, pentru că era o arsură și o senzație foarte urâtă. Acum nu mai am nicio problemă.
Reporter: Bine, Delia, eu cred că este suficient. Mulțumim tare mult.
Angela Delia Onigaș: Eu vă mulțumesc.
Reporter: Nu trebuie să ne mulțumești nouă, ci celor care te-au ajutat și bunului Dumnezeu că ai trecut cu bine peste acest pas important. Mai urmează unul și noi o să apelăm în continuare la comunitate, la cei care te cunosc și la oamenii de bine, să te ajute în continuare. O să ai nevoie.
Angela Delia Onigaș: Da, va trebui. Eu am crezut că nu mai trebuie, dar mi s-a spus că kinetoterapia este neapărat necesară. Altfel, mușchii și nervii nu au cum să se refacă.
Puteți dona în continuare în contul fiicei Deliei:
Fit Larisa Mihaela
Banca Comercială Română
RO42RNCB0038172496720001
cod swift: RNCBROBU
Sursa foto: fotomarco.ro
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
