Preotul Cerșetor

Când a intrat pe poarta bisericii, clopotarul, părinte, e un cerșetor pe trepte. O glugă peste ochi, mănuși roase de timp, hainele murdare și vechi, ghemuit ca o mogâldeață, de unde ești, creștine? Din Teleorman, părinte, a șoptit mogâldeața. Și ce faci la noi? Îl caut pe Hristos. Părintele a deschis ușa bisericii, să nu înghețe cerșetorul, apoi a intrat în altar.

Ghemuit în fața ușilor sfinte, omul acela fără chip și fără ochi, un cenușiu bătut de vânturi. I-a dus un pachet de Crăciun, rămas de la copiii care-au colindat, și cerșetorul a sărutat mâna preotului, umil. Părintele s-a apucat de proscomidiat, bântuit de un fior ciudat, cerșetorul cenușiu îi stătea drept în inimă și răsărea din fiecare prescură tăiată spre jertfire. Apoi, deodată, cerșetorul a bătut în ușă, după obiceiul locului. Ținea în mâini un pomelnic și o lumânare, o bancnotă. Părintele i-a luat pomelnicul și i-a dat cu forța banii înapoi, nu-mi trebuie banii tăi, te voi pomeni, asta mi-e plata.

Du-te!

Cerșetorul a bâguit o mulțumire, părintele a închis ușa diaconească și când s-a uitat pe listă a încremenit. Inima i-a sărit din piept drept prin ochi, sfârtecându-l, pe listă erau toți colegii de facultate,, profesorii de teologie pe care i-a avut la școală, frații preoți risipiți prin lume, unii vii, alții oase și ulcele prin cimitire albe de zăpadă. A lăsat să-i cadă copia din mână și a alergat într-un suflet în biserică, cerșetorul însă dispăruse.

Și apoi, deodată, prin ușile bisericii deschise larg a pătruns un preot cu părul lung, cu ochii fierbinți, cei doi s-au îmbrățișat, era cerșetorul. Au plâns împreună. Au slujit Desculțului și Înviatului nostru. Și când a predicat, preotul cerșetor a spus ceva cutremurător. Când era singur, în biserică, un sărac și necăjit cerșetor ghemuit pe mochete, împrăștiase niște bancnote. Și creștinii care au venit le-au luat. Unii le-au dat bisericii pomană, alții le-au băgat discret în buzunare. A plâns biserica cu cutremur, ca în vremurile apostolilor Lui.

Multe inimi s-au întors la Dumnezeu și mult timp de acum înainte, în orașul acela, pe malul apei celei mari, se va vorbi despre minunea făcută de cerșetorul-preot.M-am întâlnit cu cei doi de curând, ne-am îmbrățișat. Preotul cerșetor nu sunt eu, deși îmi doresc să devin. Mi-am pregătit pentru asta un rucsac albastru, sandale, bocanci și un patrafir de pânză de sac. Preotul cerșetor este părintele Alexandre Cel Nebun după Hristos.

Trebuia să vii la mine, i-a spus părintele din biserica de lângă apă. Trebuia să vii. Eu și creștinii mei aveam nevoie de asta. Te iubesc. Te iubesc, nebunule după Hristos. Și ne-am îmbrățișat toți în Dumnezeu, cutremurați de revărsarea Desculțului.

Toate acestea s-au întâmplat în România, în 7 ianuarie 2026. Las asta mărturie celor care nu și-au pierdut speranța. Dumnezeu e viu, e între noi. Și-n inima neștiută a fiecărui desculț al vieții. Băgați de seamă că Hristos nu circulă cu limuzina.