Într-o societate în care copilăria este tot mai des trăită în fața ecranelor, iar părinții aleargă între serviciu, obligații și grija zilei de mâine, Asociația „Aripi de Copil” încearcă să creeze un alt fel de spațiu.

Un loc în care copilul este ascultat, văzut și înțeles, în care poate atinge lutul și lâna, poate asculta muzică clasică, poate învăța prin poveste și joc și se poate întoarce, măcar pentru câteva ore, la natură. În centrul acestei misiuni se află Ionela Candale, mamă a patru copii, terapeut, educator și omul care visează la un adevărat „sat al copiilor”.

Sunt oameni care apar rar în prim-plan, deși lucrează aproape zilnic pentru comunitate. Nu au funcții publice importante, nu dispun de bugete uriașe și nu își măsoară activitatea în discursuri. Își măsoară munca în copii care pleacă acasă mai încrezători, în părinți care găsesc un răgaz și în proiecte care încearcă să aducă puțină lumină într-o lume din ce în ce mai grăbită.

Așa descrie Ionela Candale locul pe care Asociația „Aripi de Copil” încearcă să îl ocupe în comunitatea bistrițeană.

„Noi suntem oamenii aceia mici, care fac activități aproape zilnice în orașul nostru și care încearcă să mențină o emoție pozitivă și să facă ceva pentru copii”, a spus Ionela Candale în cadrul emisiunii „Contextual”.

Dincolo de modestia acestei prezentări se află peste un deceniu de activitate socială, educațională și culturală, zeci de ateliere, spectacole, festivaluri și intervenții în comunitățile rurale ale județului Bistrița-Năsăud.

O misiune pregătită pentru Bistrița

Ionela Candale vorbește greu despre ea însăși. Se descrie, cu un zâmbet, drept „artist”, un om obișnuit să lucreze simultan în mai multe direcții. În spatele acestei aparente risipiri de energie se află însă un drum asumat.

În urmă cu aproximativ 15 ani, spune ea, a început să observe tot mai clar nevoile copiilor și familiilor din jur. Și-a dat seama că dorința de a ajuta nu era suficientă. Avea nevoie de pregătire, de instrumente și de o înțelegere mai profundă a copilului.

A ales însă să nu se pregătească pentru a pleca.

„Nu m-am pregătit pentru alte țări, nu m-am pregătit pentru o altă zonă, ci m-am pregătit pentru Bistrița. Aici vreau să acționez. Aici vreau să avem un impact social, cultural și educațional”, mărturisește Ionela Candale.

Decizia de implicare a avut și o puternică dimensiune spirituală. Apropierea de credință a făcut-o să își privească munca nu doar ca pe o profesie, ci ca pe o misiune. De aici a apărut și numele asociației.

Aripile nu sunt, în această poveste, un simplu element grafic. Ele simbolizează capacitatea fiecărui copil de a-și descoperi locul, talentul și puterea interioară.

Pentru unii copii, „aripile” înseamnă sprijin pentru școală. Pentru alții, acces la artă, muzică, dans sau activități pe care familia nu și le-ar permite. Uneori, aripile pot lua forma unui obiect concret.

În primii ani ai asociației, echipa a reușit să cumpere o vioară în valoare de aproximativ 3.000 de euro pentru un copil de șapte sau opt ani. Pentru o organizație încă puțin cunoscută, gestul a fost enorm. Nu doar financiar, ci mai ales simbolic.

Era dovada că o inițiativă aparent mică poate schimba direcția unei copilării.

„Am început cu vioara. Pentru noi a fost o emoție extraordinară să vedem că putem să dăm aripi prin muzică. Unele lucruri mici pentru noi pot fi lucruri foarte mari pentru celălalt”, povestește Ionela.

De la ajutoare sociale la educație și cultură

Asociația activează de aproximativ 10-11 ani în Bistrița și în județ, după o experiență asociativă desfășurată și în Germania. La început, activitatea s-a concentrat în special pe componenta socială.

Membrii și voluntarii au distribuit ajutoare în sate și în comunități în care familiile aveau nevoie de sprijin imediat. În timp, direcția asociației s-a extins spre educație și cultură.

Au urmat spectacole, târguri, festivaluri, evenimente dedicate zilei de 1 Iunie, activități de muzică clasică, balet și ateliere pentru copii. În locul unei intervenții exclusiv caritabile, asociația a început să construiască proiecte prin care copiii să aibă acces la experiențe formative.

Este o diferență esențială. Ajutorul social răspunde unei urgențe. Educația și cultura încearcă să schimbe viitorul.

Pentru Ionela Candale, un copil nu trebuie privit doar prin prisma lipsurilor sale. Fiecare copil are aptitudini și o lume interioară care trebuie descoperite. Uneori, intervenția de care are nevoie nu este una spectaculoasă. Poate fi o poveste spusă cu răbdare, o experiență în natură, o activitate artistică sau un adult care îl ascultă fără să îl judece.

Copiii ecranelor și nevoia de viață reală

Una dintre preocupările centrale ale asociației este îndepărtarea tot mai mare a copiilor de natură și de experiențele concrete.

Copilăria generațiilor anterioare se petrecea în curtea bunicilor, în grădină, în livadă sau pe uliță. Copilul de astăzi descoperă adesea lumea prin telefon. Vede animale, plante, oameni și locuri prin imagini, dar are tot mai puține ocazii să le atingă și să le simtă.

În atelierele sale, Ionela Candale încearcă să refacă această legătură.

Copiii primesc legume adevărate, aduse din piață, pe care le ating, le miros și le gustă. Mingile folosite în jocuri sunt croșetate manual și umplute cu lână de oaie provenită din zona rurală a județului. Materialele sunt alese pentru a fi vii, naturale și recognoscibile.

„Nu de pe internet, nu arătate pe un ecran, ci proaspete, aduse din piață. Le arătăm viul, iar copiii merg acasă entuziasmați, cu drag de natură și cu dorința de a experimenta viața într-o formă reală, nu virtuală”, explică Ionela.

Într-un alt moment, copiii ei au asistat, în zona Teaca, la nașterea unui vițel. Experiența i-a impresionat profund. Nu era o imagine dintr-un documentar sau un filmuleț distribuit pe internet. Era viață adevărată, desfășurată sub ochii lor.

Educație prin artă, joc și poveste

Ionela Candale studiază de câțiva ani pedagogia inspirată de Rudolf Steiner și sistemul Waldorf. Spune că această formare i-a oferit o altă perspectivă asupra relației dintre educator și copil.

În această abordare, educația nu se limitează la transmiterea de informații. Profesorul sau pedagogul trebuie să se cunoască pe sine înainte de a încerca să formeze un copil. Lecția trebuie să fie vie, spusă prin grai, poveste, mișcare și activitate artistică.

Matematica poate fi învățată mergând pe o bârnă și păstrând echilibrul. Natura devine sală de clasă. Povestea nu mai este o recompensă de la sfârșitul unei activități, ci chiar firul care o organizează.

Un exemplu este atelierul „Traseul Lupului”, organizat la Teaca, de 1 Iunie. Activitatea a fost construită ca o vânătoare de comori, dar a început cu toți copiii așezați în cerc, direct pe pământ.

Ionela le-a vorbit despre lupul alb, despre valori, curaj și tradițiile dacice. Copiii au continuat povestea și au trecut apoi prin probe menite să le dezvolte atenția, colaborarea și încrederea în propriile capacități.

„Jocul pentru ei este totul. Este o respirație între a te aduna, a te extinde, a crea și a te întoarce înapoi la tine”, spune Ionela Candale.

Asociația a organizat peste 50 de astfel de ateliere, adaptate vârstei, temperamentului și nevoilor copiilor. Nu sunt simple activități recreative. În spatele jocurilor există preocuparea pentru dezvoltarea emoțională și pentru capacitatea copilului de a face față provocărilor.

„Să fie ascultați, văzuți și simțiți”

Ionela Candale observă că profilul nevoilor copiilor s-a schimbat. Copiii de astăzi au acces la mai multe informații și folosesc de la vârste mici termeni precum anxietate, fobie sau stres. Intelectual, par foarte bine pregătiți. Emoțional, însă, mulți sunt fragili.

Unii se închid în ei. Alții se blochează în situații aparent obișnuite, precum răspunsul în fața clasei. Au nevoie să învețe să respire, să își recunoască emoțiile și să revină la starea de prezență.

„Nevoia lor principală este să fie ascultați, să fie văzuți și să fie simțiți”, afirmă Ionela.

Ca mamă a patru copii, recunoaște că nici pentru părinți nu este ușor. Ritmul vieții, munca și grijile zilnice pot reduce timpul și energia disponibile pentru o conectare autentică.

Nu este vorba despre lipsă de iubire, spune ea, ci despre o lume care îi obosește deopotrivă pe adulți și pe copii.

Rolul pedagogului devine, în aceste condiții, acela de a crea un spațiu de siguranță. Un spațiu în care copilul poate vorbi, se poate juca, poate greși și poate fi el însuși.

„Aripi Muzicale”, întâlnirea copiilor cu frumusețea

Unul dintre proiectele de suflet ale asociației este „Aripi Muzicale”.

Prin acest program, copiii sunt invitați la evenimente de muzică clasică și balet, inclusiv la Palatul Culturii din Bistrița. Pentru unii dintre ei, este prima întâlnire cu o asemenea formă de expresie artistică.

Scopul nu este transformarea tuturor copiilor în muzicieni sau dansatori. Miza este deschiderea unei ferestre spre o lume pe care, în lipsa unor asemenea proiecte, poate nu ar descoperi-o niciodată.

Muzica, dansul și spectacolul pot educa sensibilitatea. Îl pot ajuta pe copil să descopere că există și alte forme de emoție decât cele rapide, zgomotoase și fragmentate oferite de mediul digital.

„Aripi Muzicale” este, potrivit Ionelei Candale, un proiect care va continua, tocmai pentru că îmbină educația cu frumusețea și cu experiența directă.

Visul cel mare: un sat al copiilor

Dincolo de ateliere și evenimente, Ionela Candale poartă cu ea un proiect mult mai amplu: „Centrul Aripi”.

Pe parcursul emisiunii, cuvântul „centru” a început să îi pară însă prea administrativ, prea rece. Formula care descrie mai bine proiectul ar fi aceea de „sat al copiilor”.

Nu un sat în sensul clasic, ci o comunitate construită în jurul copilului și familiei.

În viziunea sa, locul ar urma să înceapă cu o mică bisericuță, ca simbol al credinței și al întoarcerii spre sine. Lângă ea ar exista ateliere meșteșugărești, spații pentru lucrul cu lâna și lutul, activități prin care copiii să cunoască tradițiile și rădăcinile locului.

Modernul nu ar fi exclus, ci așezat alături de tradiție. Centrul ar urma să includă și spații pentru activități educaționale, artistice și de sprijin destinate copiilor și părinților.

„Nu sunt copii cu probleme. Sunt copii deosebiți, care au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor”, spune Ionela.

Unul dintre scopurile proiectului este sprijinirea familiilor în care părinții sunt epuizați de îngrijirea permanentă a unui copil cu nevoi speciale sau dificultăți emoționale.

Centrul ar putea deveni un loc în care copilul să fie în siguranță și să primească atenție, iar părintele să își permită, poate pentru prima dată după mult timp, un weekend de odihnă.

Când vorbește despre această parte a proiectului, Ionela Candale se emoționează. După aproximativ 15 ani de lucru cu copii și familii, spune că a întâlnit atât de multe cazuri și atât de multă oboseală, încât nevoia unui asemenea loc nu mai este doar o idee frumoasă.

Este o urgență tăcută.

„Dorim să construim un loc în care să vină familiile. Părinții, uneori epuizați, să știe că își lasă copilul pe mâini bune, că este îngrijit, ajutat și susținut, iar ei să se poată relaxa măcar pentru un weekend”, a explicat Ionela Candale.

Teaca, locul în care proiectul ar putea prinde rădăcini

Proiectul fusese gândit inițial pentru Bistrița. Între timp, Asociația „Aripi de Copil” a început să privească tot mai atent spre comuna Teaca, unde reprezentanții organizației spun că au găsit sprijin, deschidere și disponibilitate pentru construirea unei comunități.

Zona oferă apropiere de natură, obiective locale și posibilitatea ca familiile să iasă din mediul urban și să petreacă timp într-un spațiu rural autentic.

Planul este crearea unui mic hub al asociației, în care să poată veni copii din Bistrița, din alte orașe și, în perspectivă, chiar din alte țări. Acolo ar putea fi organizate ateliere educaționale, activități culturale și întâlniri dedicate familiilor.

Asociația analizează inclusiv posibilitatea accesării unor finanțări și dezvoltarea unor activități economice care să asigure sustenabilitatea proiectului. Discuțiile purtate la nivel local arată însă că inițiativa se află încă într-o etapă de pregătire și că are nevoie de parteneriate, resurse și continuitate.

Aripile cresc încet

Povestea Asociației „Aripi de Copil” nu este una despre miracole și nici despre soluții rapide.

Este povestea unei munci construite atelier după atelier, copil după copil și familie după familie. Este drumul unei femei care a ales să se pregătească pentru comunitatea din care face parte și care încearcă să transforme experiența acumulată într-un loc durabil.

Ionela Candale nu vorbește despre copii ca despre beneficiari sau cazuri sociale. Vorbește despre suflete care trebuie ascultate, despre talente care trebuie descoperite și despre adulți care au obligația de a crea spații în care copilăria să poată exista cu adevărat.

Într-o lume în care cei mici primesc tot mai multe informații, dar tot mai puțin timp, Asociația „Aripi de Copil” propune întoarcerea la lucrurile simple: natură, poveste, artă, mișcare, tradiție și apropiere umană.

Poate că de aici încep, de fapt, aripile. Nu din proiecte grandioase și nici din cuvinte mari, ci din momentul în care un copil simte că cineva îl vede, îl ascultă și crede în el.