Documente despre nașterea sculptorului, corespondență oficială privind realizarea Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, brevetul Ordinului „Meritul Cultural”, dar și stenogramele unei ședințe din 1951 în care opera sa era analizată prin filtrul realismului socialist pot fi văzute la Bistrița, în cadrul expoziției aniversare „Brâncuși. Calea spre Lumină”.

Managerul Centrului Județean pentru Cultură, Alexandru Pugna a deschis discuțiile cu referire la legăturile județului nostru cu zona Gorjului și a faptului că poetul George Coșbuc a iubit Gorjul și Tismana, a lucrat multe din traducerile sale la domeniul din Tismana, dar și evenimentul nefericit în care unicul său fiu și-a pierdut viața într-un accident de automobil.

La vernisaj au participat profesorul Gheorghe Nichifor – consilier al președintelui CJ Gorj – și Ionuț Viorel Bordeiași, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, care au explicat că expoziția a fost concepută pornind de la simbolistica celor 150 de ani de la nașterea sculptorului și cuprinde 150 de imagini, organizate modular. În plus au fost lansate cele trei volume aniversare dedicate artistului, meșterilor populari din Gorj și județului unde s-a născut Brâncuși.

Criticul de artă Vasile Duda a explicat pe larg contextul artistic în care Brâncuși s-a format și a precizat un lucru foarte relevant că prin această expoziție noi ne facem reclamă cu numele artistului și nu invers. Respectiv Brâncuși este un artist de renume mondial și nu putem avea pretenția că noi acum îl prezentăm.

Eugen Alupopanu a menționat despre cunoștințele vaste inclusiv de filosofie ale artistului și curiozitatea sa deosebită, fiind cunoscute preocupările sale pentru multe domenii culturale și curente de idei din perioada respectivă.

Expoziția foto-documentară internațională itinerantă „Brâncuși. Calea spre Lumină”, găzduită la Galeria de Artă ROD a Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, propune mai mult decât o prezentare convențională a vieții și operei marelui sculptor.

Panourile reunesc fotografii de epocă, documente administrative, acte de stare civilă și mărturii despre împrejurările în care au fost create operele de la Târgu Jiu. Împreună, acestea reconstituie nu doar traseul artistic al lui Constantin Brâncuși, ci și relația complicată pe care artistul a avut-o, de-a lungul timpului, cu instituțiile statului român. În plus, expoziția propune o asociere între femeile care au trecut prin viața lui Brâncuși și lucrările realizate de acesta și dedicate lor.

Proiectul marchează împlinirea, în 2026, a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, anul fiind declarat oficial „Anul Constantin Brâncuși” prin Legea nr. 140/2025.

De la Hobița la marile centre ale artei europene

Textul de prezentare al expoziției îl descrie pe Brâncuși drept artistul format „la interferența dintre vatra străbună a Hobiței și rigoarea marilor ateliere europene”.

Prin simplificarea formelor, renunțarea la reprezentarea mimetică și recuperarea unor elemente arhaice și spirituale, sculptorul român a schimbat fundamental limbajul artei moderne.

„Prin esențializarea formală, simplitate arhaică și o spiritualitate profundă, creația sa a redefinit radical limbajul plastic internațional, devenind totodată piatra de temelie a identității culturale românești în lume”, se arată în prezentarea expoziției.

Printre documentele expuse se află și reproducerea actului de naștere al sculptorului, înregistrat în registrele de stare civilă ale localității de origine. Documentul deschide simbolic traseul expozițional, de la copilul născut într-o familie din Gorj la unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului al XX-lea.

Ordinul „Meritul Cultural”, acordat de Regele Carol al II-lea

Unul dintre exponatele importante este adresa transmisă la 24 februarie 1932 de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor către Constantin Brâncuși, aflat atunci la Paris.

Documentul îi comunica sculptorului acordarea Ordinului „Meritul Cultural” pentru arta plastică, în grad de Cavaler clasa a II-a:

„Majestatea Sa Regele, binevoind a vă acorda ordinul «Meritul Cultural», pentru Arta plastică, în gradul de Cavaler cl. II-a, avem onoare a vă înainta brevetul No. 109/1931.”

Adresa era trimisă, prin intermediul Legației Române de la Paris, „Domniei Sale, Domnului Brâncuși”.

Documentul surprinde momentul în care statul român recunoștea oficial valoarea unui artist deja consacrat în mediile culturale occidentale. Recunoașterea avea însă să fie urmată, după instaurarea regimului comunist, de o perioadă în care opera sa a fost analizată și judecată prin criterii ideologice.

Cum a fost gândită „Calea Eroilor”

Un alt document prezentat publicului este o adresă din 1927, transmisă Primăriei Târgu Jiu de Liga Națională a Femeilor Gorjene.

Organizația anunța intenția de a contribui la ridicarea orașului și la păstrarea memoriei eroilor căzuți în Primul Război Mondial:

„Liga Națională a Femeilor Gorjene vă aduce la cunoștință că a hotărât să dăruiască orașului o coloană și un portal de piatră, opere ale marelui sculptor Brâncuși, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoștință județului său natal.”

Documentul vorbește despre viitoarea „Cale a Eroilor”, care urma să pornească din apropierea Jiului, să traverseze grădina publică și să ajungă către zona cazărmilor.

La începutul traseului urma să fie amplasat portalul, iar la capătul său, „coloana recunoștinței”. Concepția unea simbolic locurile dedicate sacrificiului, reculegerii și memoriei colective.

Astăzi, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” — alcătuit din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului și Coloana fără Sfârșit — reprezintă principala operă brâncușiană realizată în spațiul public din România.

Potrivit prezentării expoziției, ansamblul este „o sinteză filosofică despre trecerea timpului, dăruire, transcendență și eternitate”.

Brâncuși, etichetat drept „formalist” în 1951

Un contrast puternic este creat de cele două file ale procesului-verbal al ședinței Academiei Republicii Populare Române din 7 martie 1951.

Documentele surprind o discuție despre opera lui Constantin Brâncuși într-un moment în care instituțiile culturale erau obligate să respecte dogmele realismului socialist.

În procesul-verbal se consemnează că sculptorul Ion Jalea a prezentat o notă despre Brâncuși și mai multe publicații care conțineau reproduceri ale lucrărilor sale. Discuția a fost însă plasată imediat în contextul luptei ideologice împotriva „formalismului” în artă.

Brâncuși era prezentat drept un artist de talent care ar fi oscilat „între realism și formalismul extrem”, iar cazul său urma să fie discutat pentru a se desprinde „învățăminte importante”.

Mai severă a fost intervenția profesorului Alexandru Graur, consemnată în document:

„Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă.”

Documentul nu trebuie redus la legenda simplificată a unei singure decizii prin care România ar fi respins întreaga moștenire a sculptorului. El arată însă climatul cultural și politic în care valoarea unei opere era judecată prin conformitatea cu ideologia oficială, iar inovația artistică putea fi catalogată drept decadentă sau „formalistă”. Intersantă este și compoziția comisiei prezidată de Sadoveanu și din care fac parte Camil Petrescu, Geo Bogza, Jalea sau Zambaccian.

Alăturarea procesului-verbal din 1951 cu brevetul regal din 1932 evidențiază una dintre temele centrale ale expoziției: schimbarea radicală a modului în care instituțiile românești s-au raportat la Brâncuși, de la decorarea oficială la suspiciunea ideologică.

Expoziție itinerantă și instrument de diplomație culturală

Proiectul a fost conceput de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj și urmează să fie prezentat în peste 20 de spații expoziționale importante din România și din străinătate.

Organizatorii definesc expoziția drept „un instrument viu de diplomație culturală”, menit să refacă legătura dintre artist și spațiul său de origine: Hobița, Gorjul și Târgu Jiu.

Parcursul expozițional este completat de lansarea unor volume dedicate operei și moștenirii sale:

• „Brâncuși. Calea spre lumină – între pământ și absolut”;
• „Gorj – Acasă la Brâncuși”;
• „Meșteri și creatori populari din Gorjul lui Constantin Brâncuși”.

Volumele sunt realizate în ediții trilingve, în limbile română, engleză și franceză.

Expoziția de la Bistrița oferă astfel o incursiune în „laboratorul” creației brâncușiene, dar și într-o istorie instituțională marcată de contradicții. Fotografii, acte oficiale și mărturii de epocă arată cum un artist plecat din Hobița a ajuns să transforme sculptura universală, fiind în același timp revendicat, decorat, contestat și, în cele din urmă, recunoscut drept unul dintre simbolurile majore ale culturii române.

În centrul expoziției rămâne una dintre afirmațiile atribuite sculptorului:

„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.”