Bistrița a inaugurat oficial programul „Bistrița – Oraș Creativ UNESCO” în domeniul arhitecturii, statut obținut în noiembrie 2025. Ceremonia a avut loc la Turnul Dogarilor, monument restaurat prin Planul Național de Redresare și Reziliență și redeschis publicului.

Dincolo de dimensiunea festivă și de prestigiul internațional al recunoașterii, mesajul principal transmis de primarul Gabriel Lazany și de specialiștii invitați a fost acela că titlul UNESCO nu reprezintă un premiu definitiv și nici o simplă formulă de promovare turistică. El vine cu obligații pentru administrație: o strategie coerentă de dezvoltare, reguli clare pentru intervențiile asupra clădirilor istorice, consultarea profesioniștilor, implicarea comunității și transformarea patrimoniului într-o resursă culturală, socială și economică.

Gabriel Lazany: „UNESCO nu trebuie să devină doar o etichetă frumoasă”

Primarul Gabriel Lazany a recunoscut, în discursul său, că Bistriței i-a lipsit până acum o viziune care să lege proiectele și investițiile realizate în diferite zone ale orașului.

Edilul a avertizat că apartenența la Rețeaua Orașelor Creative UNESCO nu trebuie tratată doar ca un instrument de imagine.

„Pentru mine, UNESCO nu este și nu trebuie să devină doar o etichetă frumoasă pe care să o așezăm lângă numele Bistriței. Adevărata valoare a acestei recunoașteri este ceea ce putem construi pornind de la ea. Este o deschidere către viitor”, a declarat Gabriel Lazany.

Primarul a vorbit despre necesitatea unei strategii pe termen lung, care să depășească durata unui mandat administrativ și să răspundă unor întrebări esențiale privind direcția în care se va dezvolta orașul.

„Am vorbit de multe ori despre faptul că Bistriței i-a lipsit poate cel mai mult o viziune coerentă de dezvoltare pe termen mediu și lung. Am avut proiecte, am avut investiții, am avut intervenții importante în diferite zone ale orașului, dar avem nevoie de ceva care să le lege între ele. Avem nevoie să știm foarte clar încotro mergem, unde vrem să ajungă Bistrița peste 10, 20 sau 30 de ani și ce fel de oraș vrem să lăsăm generațiilor care vin după noi”, a spus Lazany.

Potrivit primarului, programul UNESCO ar trebui să ofere cadrul în care să fie construită această viziune. Strategia nu se poate limita însă la restaurarea unor monumente, ci trebuie să lege arhitectura și patrimoniul de economie, cultură, educație, turism și calitatea vieții.

„Viziunea despre Bistrița viitorului nu poate fi doar una despre arhitectură. Trebuie să aducă la aceeași masă dimensiunea arhitecturală și patrimonială, cultura, turismul, economia, educația și componenta socială. Trebuie să ne ajute să privim orașul ca pe un întreg și să înțelegem că felul în care construim, restaurăm și punem în valoare patrimoniul influențează direct calitatea vieții și atractivitatea Bistriței”, a afirmat Gabriel Lazany.

Titlul UNESCO obligă administrația să protejeze orașul, nu doar să-l promoveze

Obținerea titlului aduce Bistriței vizibilitate internațională și posibilitatea de a intra în parteneriate cu alte orașe creative. În același timp, administrația va trebui să demonstreze că protejarea patrimoniului este o politică publică asumată, nu o succesiune de proiecte izolate.

Această responsabilitate presupune reguli urbanistice coerente, intervenții de calitate în centrul istoric, protejarea materialelor și elementelor arhitecturale autentice, consultarea Ordinului Arhitecților și atragerea specialiștilor înainte ca deciziile să fie luate.

Titlul UNESCO ridică, implicit, și standardele după care trebuie evaluate proiectele administrației. Orice intervenție controversată asupra centrului istoric, orice lucrare neadaptată specificului local sau orice autorizație care afectează patrimoniul va intra de acum înainte în contradicție nu doar cu promisiunile locale, ci și cu angajamentul internațional asumat de Bistrița.

Gabriel Lazany a arătat că orașul trebuie să treacă de la simpla conservare la construirea unei veritabile „economii a patrimoniului”.

„Avem un patrimoniu extraordinar, dar nu este suficient doar să spunem că îl avem. Trebuie să învățăm să-l folosim inteligent. De aceea, cred că Bistrița trebuie să construiască nu numai o cultură a patrimoniului, ci o adevărată economie a patrimoniului. În jurul patrimoniului trebuie să creștem competențe și profesii. Avem nevoie de arhitecți, restauratori, meșteri, specialiști și antreprenori care să fie implicați în proiectele de restaurare, conservare și punere în valoare a clădirilor și spațiilor istorice”, a declarat primarul.

În această viziune, patrimoniul nu trebuie tratat exclusiv ca o cheltuială sau ca o obligație față de trecut.

„Poate fi o resursă pentru prezent și pentru viitor. Poate genera activitate economică, poate crea locuri de muncă, poate susține antreprenoriatul, poate atrage vizitatori și investiții și poate face Bistrița mai atractivă, inclusiv pentru cei care aleg să trăiască aici”, a mai spus Gabriel Lazany.

Caroline Fernolend: „Recunoașterile internaționale obligă și mai mult”

Caroline Fernolend, președinta Fundației Mihai Eminescu Trust, organizație cu o experiență de peste două decenii în salvarea patrimoniului din comunitățile transilvănene, a atras atenția că recunoașterea UNESCO nu înseamnă doar beneficii. Ea obligă administrația și comunitatea să protejeze mai atent ceea ce au moștenit.

„Felicitări pentru această recunoaștere internațională. O meritați pe deplin și, sigur, astfel de recunoașteri obligă și mai mult să avem grijă și să punem în valoare patrimoniul pe care l-am moștenit de la strămoșii noștri”, a declarat Caroline Fernolend.

Aceasta a insistat asupra implicării comunității, arătând că proiectele de patrimoniu nu pot fi impuse exclusiv de specialiști sau de administrație.

„De 25 de ani conduc Fundația Mihai Eminescu Trust și am reușit să implementăm peste 1.300 de proiecte în 45 de localități, în special rurale. Toate proiectele noastre s-au bazat pe o nevoie a comunității. Specificul fundației noastre este acela de a asculta oamenii, de a asculta nevoile lor și de a încerca, împreună cu ei, să găsim soluții pentru a păstra și a pune în valoare monumentele istorice, astfel încât acestea să prindă viață și să contribuie la bunăstarea oamenilor”, a explicat Fernolend.

Ea a apreciat ceea ce s-a realizat în Bistrița în ultimii ani, comparând modul în care orașul și-a valorificat patrimoniul cu situația din Sighișoara.

„Unii poate ar fi spus despre Bistrița: se poate compara cu Sighișoara? Da. În ultimii 20 de ani, dumneavoastră, aici, la Bistrița, ați pus mult mai bine în valoare patrimoniul existent decât municipiul Sighișoara, unde am biroul și unde merg în fiecare zi. Pentru asta vă felicit din toată inima”, a spus președinta Fundației Mihai Eminescu Trust.

Caroline Fernolend a explicat și avantajul concret al unei recunoașteri UNESCO. Organizația nu oferă automat bani pentru restaurări, însă titlul poate crește vizibilitatea internațională, atractivitatea turistică și șansele proiectelor de a obține finanțări.

„Foarte mulți m-au întrebat: «Dar UNESCO dă bani?». Nu dă bani UNESCO. Dar această recunoaștere face mai mult decât toți banii. Fiind asociat cu această recunoaștere, imediat ai un alt loc în ghidurile turistice, iar atunci când scrii o aplicație primești puncte în plus”, a declarat Caroline Fernolend.

Eugen Vaida: calitatea restaurării trebuie să devină o regulă

Arhitectul Eugen Vaida, președintele Asociației Monumentum și inițiator al programului Ambulanța pentru Monumente, a atras atenția asupra unui aspect esențial: nu este suficient ca patrimoniul să fie renovat. Contează materialele, tehnicile și calitatea intervențiilor.

Potrivit acestuia, Bistrița trebuie să depășească etapa în care succesul este măsurat doar prin numărul clădirilor renovate și să se concentreze asupra autenticității și calității lucrărilor.

„Bistrița cred că a trecut deja de zona în care păstrăm clădirile și le renovăm. Trebuie să ne uităm și la calitatea intervențiilor, pentru că publicul începe să fie tot mai educat, să aibă informație și să înțeleagă mult mai bine că o zugrăveală făcută cu bidineaua și cu var este mult mai frumoasă, are o textură mult mai potrivită și întreține casa mai bine decât o vopsea lavabilă”, a declarat Eugen Vaida.

Arhitectul a dat și exemplul înlocuirii tâmplăriei tradiționale cu ferestre din PVC, o practică frecventă în cazul clădirilor vechi.

„Trebuie să înțelegem că o fereastră din termopan, chiar dacă imită lemnul, închide și ermetizează o casă, iar o casă veche nu are nevoie de așa ceva. Bistrița a avut un peisaj al învelitorilor fenomenal, format din acea țiglă foarte veche, care dădea un aspect aparte orașului și care începe, din păcate, să fie înlocuită. Aceste lucruri nu mai sunt doar detalii, ci contribuie la identitatea unui oraș”, a avertizat Vaida.

Mesajul său reprezintă una dintre cele mai clare obligații care decurg din statutul UNESCO: administrația trebuie să apere caracterul arhitectural al orașului inclusiv atunci când intervențiile asupra imobilelor sunt realizate de proprietari privați.

Aceasta înseamnă ghiduri aplicabile, autorizare atentă, control în timpul lucrărilor și sancționarea intervențiilor care distrug elementele autentice.

Eugen Vaida a legat protejarea clădirilor vechi și de responsabilitatea față de mediu.

„Orice clădire veche sau orice clădire pe care poți să o refolosești este o clădire pe care nu mai trebuie să o construiești. Construcțiile sunt, în momentul de față, unul dintre cei mai mari poluatori. Decât să construim ceva fără viziune, mai bine refolosim ceea ce avem”, a arătat președintele Asociației Monumentum.

Ștefan Bâlici: Bistrița poate deveni un laborator național

Președintele Ordinului Arhitecților din România, Ștefan Bâlici, a afirmat că statutul UNESCO reprezintă atât o recunoaștere a patrimoniului Bistriței, cât și un angajament pentru protejarea și dezvoltarea sa responsabilă.

„Acest statut și apartenența la Rețeaua UNESCO a Orașelor Creative reprezintă o recunoaștere a patrimoniului pe care Bistrița îl are, a acestui mediu construit istoric excepțional. Este, în același timp, o recunoaștere a angajamentului pe care Bistrița și l-a luat pentru a proteja acest patrimoniu, dar și pentru a-l dezvolta și a-l duce mai departe”, a declarat Ștefan Bâlici.

Acesta a subliniat că relația dintre patrimoniu și arhitectura contemporană trebuie să se desfășoare în limitele unor reguli și cu participarea profesioniștilor.

„Această îmbinare trebuie cultivată și trebuie să se desfășoare în limitele unor reguli și pe baza contribuției profesioniștilor. Rețeaua din care Bistrița face parte oferă acest tip de experiență și de profesionalism, dezvoltat pe mai multe paliere, care poate contribui la găsirea unor soluții pentru problemele orașului actual”, a explicat președintele OAR.

Ștefan Bâlici a arătat că protejarea fondului construit nu mai poate rămâne o preocupare de nișă, rezervată restauratorilor. În contextul crizei climatice, al consumului de energie și al diminuării resurselor, refolosirea clădirilor existente devine o direcție importantă pentru întreaga profesie.

„Există un dicton simplu care spune că cea mai sustenabilă clădire este cea care există deja, pentru că acolo sunt deja înmagazinate materiale, resurse, energie și dioxid de carbon. Pentru noi, arhitecții, patrimoniul cultural nu este doar o preocupare de nișă. Sperăm să iasă din această zonă și să devină o preocupare extinsă a oricărui arhitect”, a afirmat Bâlici.

Președintele Ordinului Arhitecților a insistat și asupra profesionalizării instituțiilor publice, un subiect esențial pentru administrația Bistriței.

„Ne interesează să contribuim, în colaborare cu autoritățile publice, la creșterea profesionalismului instituțiilor publice, pentru că fără profesionalism nu putem să atingem niciunul dintre obiectivele despre care vorbim. Profesionalismul nu se găsește doar într-o parte sau în alta, ci trebuie să existe la toate nivelurile și în toate instituțiile, precum și la toți actorii procesului de creare a mediului nostru de viață”, a declarat Ștefan Bâlici.

În opinia sa, Bistrița are șansa de a deveni un model pentru alte comunități din România, dar numai dacă programul UNESCO va produce politici, strategii și proiecte concrete.

„Cred că acest program este o șansă reală ca Bistrița să devină un laborator național pentru dezvoltarea unei comunități pe baza arhitecturii și a patrimoniului, un laborator care apoi poate să-și extindă efectele și în alte zone din țară”, a concluzionat președintele OAR.

Andreas Hartig: patrimoniul înseamnă și responsabilitate față de viitor

Preotul paroh Andreas Hartig, reprezentantul Bisericii Evanghelice din Bistrița, a amintit investițiile importante realizate în ultimii ani pentru restaurarea unor clădiri reprezentative: Biserica Evanghelică, fostul Gimnaziu Evanghelic – actualul Colegiu Național „Liviu Rebreanu” –, Casa Argintarului, Casa Colecțiilor și Turnul Dogarilor.

El a arătat că, pentru dimensiunea și puterea economică a Bistriței, numărul intervențiilor asupra patrimoniului este remarcabil, dar drumul nu este încheiat.

„Faptul că Bistrița este Oraș Creativ UNESCO înseamnă pentru mine și, cred, pentru mulți dintre noi că autoritățile locale și-au dat seama și au înțeles potențialul enorm al acestui burg cu o istorie atât de bogată. În același timp, își asumă responsabilitatea de a continua drumul de reabilitare, conservare și revitalizare a tot ceea ce înseamnă centrul istoric”, a declarat Andreas Hartig.

Preotul a amintit că Turnul Dogarilor a fost cedat municipalității de Parohia Evanghelică în 2023, fără pretenții financiare, pentru a putea fi restaurat și redat comunității.

„Mă bucur nespus de mult că, trei ani mai târziu, într-un timp record pentru țara noastră, îl vedem renăscut, pus într-o nouă lumină, inclus în circuitul turistic și redat comunității bistrițene, așa cum este firesc”, a spus Hartig.

Acesta a avertizat că Bistrița mai are multe zone istorice care așteaptă intervenții coerente.

„Mă gândesc la șirul Sugălete, unic în țară, la frumoasele pasaje care fac legătura între străzile medievale și care sunt specifice Bistriței, la Piața Mică, dar și la zona pietonală și la multe alte locuri care de-abia așteaptă să fie puse din nou într-o lumină frumoasă”, a afirmat parohul Bisericii Evanghelice.

„Patrimoniul nu este doar o moștenire a trecutului, ci și o responsabilitate față de viitor. Numai protejând ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri putem avea un oraș mai atractiv pentru familii, pentru tineri și vârstnici, pentru investitori, pentru turiști și, în cele din urmă, pentru noi toți”, a adăugat Andreas Hartig.

Turnul Dogarilor, primul test al promisiunii făcute de administrație

Redeschiderea Turnului Dogarilor a fost prezentată de Gabriel Lazany drept primul exemplu concret al modului în care patrimoniul restaurat poate fi readus în viața orașului.

„Astăzi nu inaugurăm doar o clădire restaurată. Astăzi redăm Bistriței unul dintre monumentele sale emblematice și, mai ales, îl readucem în viața orașului. Putem investi în patrimoniu, putem restaura ziduri, fațade și monumente, putem reda unei clădiri imaginea și valoarea pe care le-a avut cândva. Dar munca noastră nu trebuie să se oprească în momentul în care se termină restaurarea”, a declarat primarul.

Turnul ar urma să funcționeze ca monument, muzeu viu, galerie, scenă și spațiu pentru educație, expoziții, întâlniri și dezbateri.

„Un monument trăiește cu adevărat atunci când oamenii se întorc în el și în jurul lui. De aceea, Turnul Dogarilor nu va fi doar un obiectiv pe care îl deschidem pentru vizitare. Vrem să devină unul dintre punctele vii ale centrului istoric al Bistriței”, a spus Lazany.

Transformarea acestei promisiuni într-o politică permanentă va fi primul test al programului UNESCO. Menținerea Turnului Dogarilor activ, continuarea restaurării centrului istoric, intervențiile asupra pasajelor și a șirului Sugălete, calitatea autorizărilor și implicarea specialiștilor vor arăta dacă titlul produce o schimbare administrativă reală sau rămâne doar o formulă festivă.

Recunoașterea din 2025 trebuie confirmată prin ceea ce urmează

Gabriel Lazany a încheiat discursul proiectând responsabilitatea actualei administrații dincolo de durata mandatului său.

„Mi-aș dori ca, peste 10 sau 20 de ani, atunci când vom privi în urmă, să nu spunem doar că 2025 a fost anul în care Bistrița a primit titlul de Oraș Creativ UNESCO. Mi-aș dori să putem spune că acesta a fost momentul în care Bistrița a început să-și construiască în mod coerent și asumat viitorul”, a declarat primarul.

El a descris acest viitor ca pe unul în care orașul își respectă istoria fără să rămână captiv în trecut și în care arhitectura și patrimoniul devin resurse pentru dezvoltare.

„Avem patrimoniul, avem profesioniștii, avem creativitatea, avem acum și această deschidere internațională. Este momentul să le punem împreună și să construim viziunea Bistriței de mâine”, a afirmat Gabriel Lazany.

Titlul UNESCO îi oferă Bistriței o oportunitate rară, dar îi ridică în aceeași măsură standardele. De acum înainte, administrația nu va mai putea invoca patrimoniul doar în discursurile festive. Va trebui să demonstreze, prin fiecare proiect, autorizație, regulament și intervenție în centrul istoric, că orașul își respectă angajamentele asumate.