Interviu cu directorul general RAND, Jason Matheny. Războiul cipurilor dintre SUA și China a devenit amenințare pentru securitatea națională, arată Jason Matheny, unul dintre cei mai importanți experți americani în tematica interacțiunii dintre tehnologie și securitatea națională.
În Administrația Biden, Matheny a ocupat simultan trei funcții: asistent adjunct al președintelui pentru securitate națională, coordonator al Consiliului de Securitate Națională pentru tehnologie și director adjunct al Biroului pentru Știință și Tehnologie.
A fost personajul de bază pentru a se asigura că administrația prezidențială a înțeles modul în care progresele tehnologice afectează securitatea națională, în special în relația competițională a Statelor Unite cu China.
Matheny a jucat un rol semnificativ în conceperea unor modalități de a menține Statele Unite în fața Chinei în ceea ce privește dezvoltarea semiconductorilor avansați și a inteligenței artificiale.
După ce a părăsit administrația în 2022, a devenit CEO al RAND, un prestigios think tank american în domeniul securității naționale.
Acest interviu a făcut parte din Rules of Engagement, o serie realizată de Bob Davis, un jurnalist freelancer care a acoperit, timp de 30 de ani, în calitate de editor senior al Wall Street Journal, relația dintre SUA și China.
Fiind publicat cu acces liber pe site-ul RAND, PRESShub a luat decizia de a traduce părți importante din interviu. Varianta originală a interviului poate fi citită în limba engleză aici.
Ați avut trei roluri în Administrația Biden: asistent adjunct al președintelui pentru securitate națională, coordonator NSC pentru tehnologie și director adjunct al Biroului pentru Știință și Tehnologie. Care a fost mai precis rolul dumneavoastră?
Acest post a fost înființat pentru a putea face legătura între Consiliul de Securitate Națională și Biroul pentru Știință și Tehnologie. În mod obișnuit, nu exista o persoană cu dublă atribuție care să poată ajuta la crearea unei punți între aceste două portofolii.
Rolul meu a fost de a oferi sfaturi consilierului pentru securitate națională al președintelui, NSC-ului (nota redacției: Consiliul Securității Naționale este principalul forum al președintelui american pentru luarea deciziilor în materie de securitate națională și politică externă) și consilierului științific din cadrul Biroului pentru Știință și Tehnologie și de a mă asigura că cele două portofolii – cel legat de securitatea națională și cel legat de politica în domeniul științei și tehnologiei – sunt sincronizate.
Se acordă o atenție tot mai mare modului în care inovațiile științei și tehnologiei afectează securitatea națională. Tehnologiile cu dublă utilizare, cum ar fi inteligența artificială, semiconductorii și biologia sintetică, au atât aplicabilitate comercială, cât și în aplicabilitate în securitate națională.
Ați vorbit despre crearea unei așa-numite „echipe roșii” permanente care să urmărească ce face China.
În cazurile în care vrei să simulezi modul în care celalaltă parte ar putea reacționa la politicile ceilalte părți, ai dori să ai un grup care să joace permanent rolul concurentului tău și să încerce să anticipeze modul în care ar reacționa la politica X sau la politica Y.
Ideea este să avem o celulă de lucru care încearcă să-și imagineze cum ar putea interpreta o politică publică americană președintele chinez și alți actori relevanți ai Partidului Comunist Chinez și, în același timp, cum acești actori decizionali ar reacționa la ea.
Scopul ar fi ca acest grup de lucru să se substituie luării deciziilor lui Xi și a cercului său de apropiați.
Astfel de proiecte au mai existat în comunitatea serviciilor de informații.
Dar în cadrul RAND?
Am mai procedat la fel în trecut în cazul anumitor subiecte. RAND a condus un program de studii sovietice mulți ani în timpul Războiului Rece. Acesta a fost într-adevăr centrul de analiză economică detaliată a Uniunii Sovietice, care a inclus și analiza demografică și analiza organizării birocratice a Uniunii Sovietice.
Au existat diverse eforturi din partea sovieticilor de a lansa reacții de tip red-teaming la acțiunile SUA (nota redacției: conceptul de red teaming și blue teaming a apărut la începutul anilor 1960 în Statele Unite, în cadrul think tankului RAND, care a efectuat simulări pentru armata Statelor Unite.
Echipa roșie și culoarea roșie erau folosite pentru a reprezenta Uniunea Sovietică, iar echipa albastră și culoarea albastră erau folosite pentru a reprezenta Statele Unite).
Ne-am gândit dacă am putea folosi acest tip de metode pentru analiza comportamentului Chinei. Suntem pe cale să creștem semnificativ investițiile în analiza Chinei, în special în domeniile în care credem că există lacune de înțelegere privind economia chineză, politicilor sale industriale și politicii sale interne.
La apogeul programului de studii sovietice, aveam de două ori mai mulți cercetători care se concentrau asupra economiei și birocrației sovietice decât avem în prezent asupra economiei și birocrației chineze. Așadar, încă trebuie să acumulăm mai multă expertiză.
Activitatea RAND în domeniul analizei militare a Chinei este, de asemenea, destul de semnificativă. Avem probabil cel mai mare grup din Statele Unite care se concentrează pe înțelegerea armatei chineze. Facem jocuri de război cu diferite scenarii, dar această analiză este adesea deconectată de analiza economiei sau a industriei chineze.
În Statele Unite există un număr semnificativ de analiști specializați pe China, dar aceștia sunt răspândiți în diverse instituții academice și think tank-uri. Este nevoie de o mai mare colaborare și conectare între diferitele instituții de cercetare pentru a se asigura că toate liniile majore de analiză sunt urmărite de către un actor.
Haideți să vorbim despre unele dintre politicile industriale pe care administrația Biden le-a adoptat în ceea ce privește China. Limitarea exporturilor de semiconductori pare a fi o modalitate de exercitare a puterii americane – nu doar să înlături total capacitatea Chinei de a produce cipuri avansate, ci și diminuarea capacității Chinei de a le construi chiar ea.
În primul rând, merită să explicăm de ce sunt importanți semiconductorii. Aceștia stau la baza celor mai multe tehnologii moderne, de la calculatoare la telefoane, de la operatori industriali la centrele de date care procesează tranzacții financiare globale.
De asemenea, sunt cheia sistemelor de armament și a centrelor de date care gestionează operațiuni cibernetice.
Progresul în domeniul semiconductorilor a depins de capacitatea de a fabrica circuite din ce în ce mai mici, până la dimensiuni de ordinul nanometrilor.
Există două caracteristici geopolitice interesante ale pieței semiconductorilor. Prima este că lanțul de aprovizionare este foarte concentrat. Există doar două sau trei companii care produc cele mai avansate cipuri.
Acestea sunt situate în Taiwan, Coreea de Sud și Statele Unite, cota SUA scăzând semnificativ în ultimele decenii. Și există doar trei țări – Japonia, Statele Unite și Olanda – care produc majoritatea echipamentelor esențiale pentru fabricarea acestor cipuri.
O a doua caracteristică interesantă este faptul că 90% dintre cele mai avansate cipuri sunt fabricate în Taiwan. O blocadă sau o invazie a Taiwanului ar fi catastrofală, nu doar din cauza consecințelor geopolitice, ci și din cauza impactului asupra lanțurilor de aprovizionare cu semiconductori care alimentează economiile noastre.
Apoi, există evoluții recente care fac ca semiconductorii să fie și mai importanți. Una dintre tehnologiile care a avansat cel mai mult datorită progreselor din domeniul semiconductorilor este inteligența artificială. Inteligența artificială este o tehnologie de uz general cu aplicabilitate largă, inclusiv în medicină, educație, agricultură și energie, dar și în chestiuni ce țin de securitatea națională, inclusiv arme cibernetice și cinetice.
Progresele în domeniul inteligenței artificiale din ultimii ani au fost extraordinare, în mare parte datorită aplicării unor cantități tot mai mari a puterii de calcul. Începând cu anul 2012, capacitățile mari de calcul utilizate în sistemele de AI de vârf s-a dublat la fiecare patru luni, iar acest lucru nu pare să încetinească.
În prezent, vedem cum se cheltuiesc sute de milioane de dolari pentru pregătirea celor mai mari sisteme de inteligență artificială.
În următorul an sau doi, este posibil să avem un singur sistem de inteligență artificială a cărui pregătire să coste peste un miliard de dolari în dezvoltarea lor.
Semiconductorii sfârșesc prin a fi o variabilă care limitează ritmul progreselor în domeniul inteligenței artificiale, inclusiv pentru unele care au aplicații critice în domeniul securității naționale.
De exemplu, viitoarele sisteme de inteligență artificială ar putea genera noi instrumente ofensive și defensive de securitate cibernetică. Acestea ar putea fi utilizate fie în scopuri ostile, cum ar fi atacurile de dezinformare sau ar putea fi utilizate în scop defensiv, pentru a detecta atacurile de dezinformare.
Acestea ar mai putea fi utilizate în proiectarea unor sisteme de arme. Semiconductorii ar putea fi încorporați în arme fizice care vor deveni probabil mai ieftine, iar producția lor mult mai mare. În viitor, dronele de atac de dimensiuni reduse ar putea deveni versiunea din secolul XXI a armei AK-47 – ceea ce înseamnă că ar deveni omniprezente.
Am putea avea stoluri de mii de drone de mici dimensiuni care să se atace între ele. Numărul, viteza și diversitatea sistemelor de armament ar putea fi fără precedent istoric.
Progresul în domeniul inteligenței artificiale, care a fost impulsionat de semiconductori, este o caracteristică cheie a competiției militare dintre state. China a folosit AI în propriile operațiuni cibernetice împotriva Statelor Unite și a aliaților săi.
De asemenea, China a folosit AI pentru supraveghere și pentru abuzurile privind drepturile omului, în special în Xinjiang. Și a mai folosit AI și tehnologia de înaltă performanță în modernizarea armatei sale, de exemplu în domeniul hipersonic.
Citiți continuarea în presshub.ro
