Dialoguri – Pagina 5 – saptamana.online

11iun.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Corongiș. Muntele Coroanei

de Crin-Triandafil Theodorescu Stau în cârca țării cum stăteam pe umerii Tatei, cândva. Privită de deasupra, mult sub mine, România pare desăvârșită; așa se vede lumea prin lentila azurie a cerului, din loja lui Dumnezeu. N-ar mai fi nimic de retractat, poate puțin de adăugat. Cu aproximări generoase, cu rotunjiri de profesor prins în ziua lui bună, toate par la locul lor, palpitând cuminți într-o palmă de înger. Zâmbesc fericit, tolănit pe mocheta albastră a Domnului, atât de aproape că dacă aș întinde palmele i-aș putea mângâia papucii de casă. Toate par desăvârșite azi. Și sigur că asta nu corespunde adevărului. Jos, în văile de sub mine, se zvârcolesc drame. Copii flămânzi, ape murdare. Războaie idioate. Și multă minciună consimțită de nevoie și silită de împrejurări. Iar fără adev...

4mai

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Dialoguri

Dumnezeul meu e Dragostea_Care_Trece_Pe_Drum sub formă de audi Q5 și se întoarce să facă binele

de Crin Triandafil Theodorescu Ea și măicuța intră de mână în benzinăria de lângă Han, vesele și ciripitoare, părul roșu și negrul desăvârșit al Doiniței, apăs mânerul pompei, un huruit discret îmi urcă prin palmă până în piept, ridic ochii spre cer, peste Bistrița curge un cer uluitor, de-un albastru egeean, cad invers în deasupra și sufletul meu o ia la trap prin lumea de jos și cea de sus, peștera se amestecă cu mările nesorbite încă, apoi visez (labil, proteiform, în imagini care se încalecă schizofrenic) mari drumuri, mari lepădări și mari regăsiri, incendii sufletești și piscuri de fericire, mai oftez nițel și privesc cerul moarat încă o dată, și când cobor ochii încremenesc, Dumnezeule mare, asta e benzină. Tocmai am băgat juma de rezervor de benzină în diesel. Ele sun...

25apr.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Dialoguri, Săptămâna de știri

Preoții albaștri, ăia de-l duc pe Iisus în ochi, preoții țesuți din lacrimi și înviere.

de Crin Triandafil Theodorescu După ce-L prohodim pe Domnul, în cântări stângace și emoționante, în fumul tămâii și-n luciul imperial al candelabrelor centenare ale CeleiMaiFrumoaseBiserici, îmbrăcăm în alb Masa Jertfei. Alb cu delicate arabescuri albastre, brodate în registre strânse. Îl iau pe Hristos în brațe, ca un brancardier, și-L întind pe masa altarului, cutremurat, mângâi puțin picioarele albe și reci ale mortului meu iubire, și brusc îmi amintesc cum l-am scos pe Mihai din operație, anesteziat, un copilaș alb, cum am implorat să-mi fie dat trupul lui să-l duc în rezervă, și cum asistentul acela cu suflet de pădure verde mă pândea să nu greșesc ceva, și cum am stat două ore cu capul lui micuț în palmele mele, ”încercați să-i țineți maxilarele în contact până iese de sub efectu...

22apr.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Dialoguri, Săptămâna de știri

Epigramele săptămânii de Grigore Cotul

Efecte secundareSunt bărbații niște firiCe provoacă doar regrete:Unii uită de scumpiri,Alții uită de... „scumpete”. Tot răul spre bine…Eu am un singur handicap,Dar nu-i deloc periculos:De n-aș avea ceva la cap,Nu m-aș mai crede sănătos! Prins în jocul fiului meuÎn jocul său, de m-antrenez,Mă simt ca în copilărieȘi-atât de tare mă-ntristezDe-mi fură câte-o jucărie! 5 IULIE – ZIUA JUSTIȚIEIMagistrații - cu temei -Sunt în mare sărbătoare,Și marchează ziua ei,Aprinzând o lumânare. La evaluarea psihologică a cadrelor didactice Niciodată n-am picat Testul, dar nu pot să neg Că-ntre timp am învățat Cum să mă prefac întreg. LA MASA DE BIROU DE-ACASĂSă muncesc online îmi place,Și spre cameră-s expus,Îmbrăcat la patru ace...Numai de la br...

21apr.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Dialoguri, Săptămâna de știri

Scurt îndreptar de spovedanie

de Crin Triandafil Theodorescu 1. Nu te arunca în genunchi din prima. Privește-l pe preot în ochi, o secundă, înainte de a te acoperi cu epitrahilul: în secunda aia, preotul îți va citi sufletul, cum citește orbul cu degetele; 2. Mare atenție la prima lui întrebare, ”de când te-ai mărturisit ultima dată, ai greșit cu ceva?” Its a trick question, și dacă deschizi gura și spui ”nu”, vocabula aia simplă te dă de-a berbeleacul de pe muntele stimei de sine drept în peșterile cele întunecoase ale vanității. Că mai mare păcat decât mândria nu-i. Și amintește-ți că viața ta, ca și viața lui, e plină de greșeli miculuțe și drăcoase, păcate-vrac, greșeli la kil, cu ridicata. Păcatele-forfetare. Vorbe necugetate care au zgâriat sufletul cuiva, mici gesturi, mici pentru tine, dar catastrofale p...