„Nu poți ști niciodată ce rezultat vor avea acțiunile tale, dar dacă nu faci nimic, nu vei avea niciun rezultat.” Mahatma Gandhi

Etichetă: cuvant din dreptul inimii

Mi-am luat gripa de mână și mi-am dus-o-n munți
Cultură și artă, Dialoguri

Mi-am luat gripa de mână și mi-am dus-o-n munți

Articol scris de Crin - Triandafil Theodorescu Mi-am luat gripa de mână și mi-am dus-o-n munți, sus, să-mi bat joc de ea, să-și bage mințile în cap și frica să-i intre în oase, îmi fac echipamentul, parazăpezile și colțarii, iau o coardă statică de 20 de metri în rucsac, să fie, Doamne, dar unde sunt rachetele de zăpadă? Sun doi-trei prieteni, toți ridică din umeri, știu sigur că le-am împrumutat cuiva și nu mi le-a mai înapoiat așa că decid că e un motiv sustenabil să mă enervez și-o fac prostește, starea aia de supărare, când se îngroașă sângele în tine și se lichefiază gândurile, scurgându-se pe la încheieturi, apoi mă gândesc că dacă l-aș iubi pe ăla de-mi folosește rachetele mi-ar fi senin în suflet, că atunci când iubești pe cineva te muți în el cu toate armele și bagajele tale ș...
Cultură și artă, Editorial

Ce frumoși sunt oamenii de azi?

Articol scris de Crin Triandafil Theodorescu O să vă povestesc curând cum a fost prima zi în care L-am dus pe Hristos pe cruce, prin casele creștinilor. Acum nu pot, mă încearcă o stare febrilă și pe sub piele se joacă un campionat mondial de tenis de câmp, cu lovituri lungi și icnete înalte. În plus tușesc fără cel mai elementar respect, măgărește aș spune, și iată c-o spun. O să fac un duș fierbinte și o să aplic metoda mea personală, prima cu care încep orice boală. Renașterea. Un duș fierbinte, înghit o aspirină și mă ghemuiesc sub multe straturi. Nu oricum. În poziția fetală. Închid ochii fierbinți și mă întorc în burta mamei mele, înainte de a începe totul, plutind fără vină în amnioticul primordial. A doua zi mă trezesc ca un prunc nou născut și eu, păgân pe jumătate, chiar cred...
Cultură și artă, Dialoguri

La tătă casa-i lumină! Că vine Crăciunul și se naște Pruncul.

Articol scris de Crin -Triandafil Theodorescu Decid brusc să nu risc, sunt mai bine de șapte metri până jos iar anii ăștia lungi de cățărat pereți negri și cascade despletite, nebune și reci, veritabile furii scăpate din lanțuri, m-au învățat să-mi fac din frică pelerină pe inimă, așa că îmi pun hamul de speologie, bat un piton de expansiune pe amarajul principal și dublez cu un amaraj natural în secund, apoi pulsul mi se așează ca o apă în albia ei că fără un vârf de cuțit de frică nici o înțelepciune nu începe iar fără dubiu nici o dragoste nu e înaltă, de jos Ea îmi strigă să am grijă de întrerupătoare, urăsc să fac asta, urăsc, mă întind și capsez încă un șirag de leduri albe, sunt deja de două ore pe casa parohială devenită între timp un soi de navetă spațială pregătită de decolar...
Dialoguri

Cisterna cu sânge de om!

Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu Sunt la Viena și sunt beat. Îmi circulă prin ochi, cu viteze superistorice, baroace și tezaure, abace generoase și volute aurite. Rod cu tălpile sandalelor vreo câteva muzee, cum ziceam, beat bine. E beția aia a spiritului care dă de frumos ca de-o cină cu lumânări parfumate, că cine pipăie sublimul cu sufletul îi dă lui Dumnezeu cu mătura prin curte, e beția aia a duhului bun care aleargă prin om, prin orice om. E beția mea preferată, aș sta beat așa toată viața, din când în când dau cu ochii pe Facebook de ofertele de expediții culturale ale Casei Paleologu și mă umplu de pofte de dulce, m-aș duce cu ei să le car trollerele și să le schimb prosoapele la baie doar ca să-l ascult pe diriginte prezentându-și planul de lecție (într-o zi, când ...
Cultură și artă, Dialoguri

În veac, Doamne, cuvântul tău rămâne în cer!

Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu Ne știm de mult și totuși pe bucăți, diferiți și uniți de aceeași patimă a înălțimilor, cioburi ale aceluiași vis, echipajul unei corăbii care se pregătește de abordaj sălbatic, se montează colțari și se verifică echipamente și peste grup plutește o ușoară îngrijorare, zăpada e mult mai înaltă decât anticipasem și-n creastă, în zonele de acumulare, ah, dar să nu cobim, da? Prin corp ne trec regimente de îngeri bătând pas de defilare, ne tresar niște vine neștiute la tâmplă atunci când doi alpiniști coboară din creastă, rupți de oboseală, în timp ce-și scot rachetele de pe bocanci suflă greu, zic că sus sunt formate deja cornișe și asta poate fi nașpa, dar că totuși zăpada e compactă, unul din trupă îmi spune pe nume și tipul cu pioleții ...