Arhive cuvantdindreptulinimii

Ce taină ascundea Ion Burduhos, pietrarul din Lușca?

21mart.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Editorial

Ce taină ascundea Ion Burduhos, pietrarul din Lușca?

Articol scris de Crin Triandafil Theodorescu Îmi sare brusc de pe listă, în timp ce scot miride pentru pomenirea morților, în CeaMaiFrumoasăBisericăDinLume, Ion, ăsta trebuie să fie Ionul Burduhosului, pietrarul. Oamenii nu știu, dar preotul care slujește e corabie în care iau loc, pe băncuțe de catifea, toți morții pe care i-a îngropat. Toți oamenii pe care i-a trăit, îmbrăcându-i în rugăciune, cum fac mamele care leagă la gurița copilului fularul iarna, să nu răcească, toți pruncii pe care i-a botezat. Toți vin șuvoi în mintea lui, în sufletul lui, îi intră în gură deodată ca la o năvală, ca la un abordaj, îi străbat toate cavele și jugularele, răscolindu-i amintirile ca pe sertare cu cămăși călcate, împrăștiindu-le și lăsându-l lat de oboseală la sfârșitul rugăciunii. Io...

3mart.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Dialoguri, Editorial

Iubiți ca să nu greșiți!

Articol scris de Crin Triandafil Theodorescu Deschid ușa la cabană și mă izbește un viscol umed, răscolindu-mi plămânii cu cuțite reci, pe balustrada de lemn atârnă o cască de speologie și-o salopetă peste care noaptea a aruncat o lopată bună de zăpadă murdară, munții de deasupra peșterii se agață de cețuri cu degete mirosind a rășină, sfâșiindu-le în flenduri lungi, cineva s-a trezit și se aude un radio pârâindu-și vorbele, ca un bătrân cu vocea stinsă și hârjâită de ani, miroase a cafea făcută la primus și-n timp ce-mi spăl dinții cu apa rece din bidon (iar l-am uitat afară, iar!) se aude la știri că în Munții Rodnei o avalanșă a măturat trei schiori și că se estimează că o mie de soldați mor zilnic în Ucraina și uit deodată să-l iubesc pe Putin așa cum uit să închid ușa l...

22ian.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Cultură și artă, Săptămâna de știri

Nu dumneavoastră vă pun covorul, părinte, ci lui Hristos!

Articol scris de Crin Triandafil Theodorescu Am ajuns acasă cu Crucea, ”În Iordan botezându-Te Tu, Doamne”, și-am căzut deodată în febră cum cad în munți brazii prea apăsați de zăpezi neprogramate, am pășit din luciditate în delir ca dintr-o cameră în alta, fără prag și fără haine, și toate s-au alambicat brusc și parcă mergeam încă prin casele lor, cu Hristos în palmă și busuiocul agățat de gene și curgea Iordanul prin Lușca și devenise locul ăsta o Veneție invadată de Iordan și călcam pe ape botezându-L pe Hristos la fiecare casă și la fiecare troiță din răspântie și parcă toate zidurile aveau ochi de sticlă și din când în când îi auzeam vocea hai deschide gura și înghite astea, pastile vișinii (drapelul dogilor din lagună) îmi coborau pe gât în zgomot de cascade înalte și dintre toa...

21iul.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Dialoguri, Editorial

Arde-n Lușca. Mă trezesc brusc, cineva strigă din drum, cu disperare, părinte! Părinteeee!

de Crin Triandafil Theodorescu Arde-n Lușca. Mă trezesc brusc, cineva strigă din drum, cu disperare, părinte! Părinteeee! (Remarcă: aici se ascunde, ca o perlă într-o scoică, o ilustră reprezentație a iubirii. Arde-o casă în parohie, și oamenii îl trezesc pe preotul lor, ca pe un pompier ceresc. N-am aflat cine m-a strigat din drum, nici de ce-a făcut-o, însă, privită la rece, asta mă emoționează până la rădăcina sufletului. Când creștinii te cheamă și la incendiu, nu doar la botez, ești ce trebuie la locul potrivit). Sar în cea mai penibilă pereche de pantaloni posibili, rămași de la Mihai, albaștri cu ceva fosforescent, încerc să mă dezmeticesc, din stradă se aud strigăte înalte, brusc toate telefoanele din casă sună și trepidează pe noptiere, mă încalț atent cu ghetele de trekking, ...

5mart.

By Ion Lucian PetrașNo Comments

Dialoguri

Dumnezeu nu e poliglot: vorbește o singură limbă! Plânsul unui copil terorizat de război e la fel în toate limbile pământului.

E foarte posibil ca rușii să fie pentru ucrainieni ce-au fost ucrainienii pentru bucovineni, ce-au fost cândva grecii pentru machedoni ori ungurii pentru români, selgiucizii pentru găgăuți și romanii pentru evrei. Nu știu. Astea sunt chestiuni care țin de dreptate. De justiție. Nu mă interesează, nu sunt jurist. Sunt sluga lui Hristos, casnicul Înviatului. Cel mai amărât dintre creștini. Și știu una și bună din care n-o să ies vreodată, iubirea e înaintea oricărei dreptăți; dacă ai găsit un motiv să te oprești din dragoste, tocmai ai căzut din paradis, așa cum cad avioanele care-și pierd portanța pentru că au redus viteza. Plânsul unui copil terorizat de război e la fel în toate limbile. Dumnezeu nu e poliglot; vorbește o singură limbă, cea care se aude în pieptul unui om care iube...