de Ion Lucian Petraș
Raluca Rădulescu, jurnalist Radio România Cultural, a semnalat în anul 2021 un număr de șase județe din țară unde nu funcționează un teatru, respectiv Bistrița (Bistrița-Năsăud), Alexandria (Teleorman), Zalău (Sălaj), Slobozia (Ialomița), Călărași (Călărași), Drobeta Turnu Severin (Mehedinți). Acum a revenit pe subiect pentru a vedea care sunt pașii ce s-au făcut în direcția asigurării accesului la cultură de calitate în aceste municipii reședință de județ. Dacă “la Alexandria s-a deschis în 2022 Centrul Multifuncțional pentru Tineri în fostul cinematograf Patria, iar Ștefan Tăbăcitu, administratorul public al orașului sau nea Fane, cum ii spune toata lumea vrea un oraș pentru generațiile viitoare. La Bistrița dl.primar Ioan Turc e ocupat săptămâna asta, dar am aflat oricum că sunt tot în stadiul de planuri și anunțuri pe facebook. Noutatea e că au aprobat bugetul și găzduiesc Gala UNITER 2022. La Zalău, iar au uitat să aloce buget pentru cultură, dar de la anul primăria are in plan… 2% alocație bugetară pentru cultură și tineret.. Ce să mai zicem? Tot omul sfințește locul! Follow up la ediție Scena și ecranul din 29 martie 2021. Acum @Radio România Cultural și apoi https://www.mixcloud.com/…/scena-%C8%99i-ecranul-by…/ oricând, online.”
La Bistrița a dat detalii domnul Gavril Țărmure, managerul Palatului Culturii, care a prezentat ca proiect important găzduirea Galei UNITER 2022, un eveniment de marcă e adevărat, despre care spune că se așteaptă ca sala de 400 de locuri a Palatului Culturii să fie neîncăpătoare.
Inedit, fie că e adevărat sau nu, domnul Țărmure Gavrilă ne spune că în această evaluare are în vedere faptul că la gala vor vrea să participe multe persoane din cei sincer interesați profesional, dar și publicul bistrițean motivat de un snobism provincial. Această afirmație, oricât de lejer aș încerca să o privesc, mă dezamăgește, mai ales când vine de la mai marele culturii din Bistrița. E ca o palmă cu care ne-am trezit din senin, fără avertizare, primită în plin. Cu alte cuvinte, domnul Ț ne face snobi pentru că vrem cultură la Bistrița, pentru că vrem altceva, adică teatru, față de ce ne-a oferit până acum. Îmi aduc aminte și acum mărturisirea lui Radu Afrim despre o discuție cu unul din mai marii culturii bistrițene care i-a spus franc în față că: „la Bistrița nu este public pentru teatru”. Deși nu l-a nominalizat, îl bănuiesc și acum ca și atunci pe domnul Țărmure pentru această evaluare viciată de prejudecăți.
Important este că primarul Bistriței Ioan Turc a continuat pe ideea venită din public cu înființarea unui teatru la Bistrița, că se lucrează cu Radu Afrim la un proiect interesant în care elevii bistrițeni pot experimenta împreună cu actori și un regizor consacrat și așteptăm premiera. De asemenea, important e că Primăria a preluat clădirea fostului cinematograf OMNIA și a alocat în buget sumele necesare pentru expertizele și studiile tehnice. În concluzie, proiectul unui teatru la Bistrița este în lucru și se fac pași importanți, ce prejudecăți și evaluări face domnul Țărmure Gavrilă despre publicul de la Bistrița este problema lui personală.
Să ne înțelegem, eu nu neg că ar exista snobism la Bistrița, dar până acolo încât să spui că sala Palatului Culturii va fi neîncăpătoare pentru snobii de bistrițeni e prea mult. Poate domnul director ar trebui să se gândească la faptul că de ani de zile statul (Primăria, Consiliul Județean) îi finanțează activitățile, că bugetul acelor instituții este format din contribuțiile cetățenilor (snobi sau culți), iar plătitorii de bilete la spectacolele organizate sunt aceeași snobi de bistrițeni. Până acum nu am auzit să vină snobii de la Cluj sau Mureș la concerte la Bistrița, dar mai este timp, că doar Bistrița se vrea oraș magnet.
În speranța că de la înălțimea Primăriei nu se vede chiar așa Bistrița și că se înțelege mesajul cetățenilor care au nevoie de cultură de calitate, un ingredient care nu poate lipsi unui oraș magnet, trag nădejde că în câțiva ani vom avea un teatru la Bistrița, ca să infirmăm ipotezele conform cărora nu este public pentru teatru, sau publicul bistrițean e snob. Până la urmă educația pentru cultură se face tot de către instituțiile de cultură, iar dacă această educație este precară e tot meritul celor care au fost șefii culturii bistrițene atâția ani.
