În aprilie 2022, Parlamentul European a adoptat o nouă rezoluție cu privire la Ucraina, solicitând un embargo imediat și complet asupra importurilor rusești de petrol, cărbune, combustibil nuclear și gaze și ca ambele conducte Nord Stream 1 și 2 să fie complet abandonate. Acest embargo energetic ar fi însoțit de un plan de asigurare în continuare a securității aprovizionării cu energie a UE pe termen scurt. Rezoluția Parlamentului solicită instituirea de rezerve strategice comune de energie și mecanisme de cumpărare a energiei la nivelul UE, cu scopul de a crește securitatea energetică, reducând în același timp dependența energetică externă și volatilitatea prețurilor. Rezoluția solicită, de asemenea, începerea lucrărilor pentru crearea unei uniuni a gazelor, bazată pe achiziții comune de gaze de către statele membre.
La reuniunea informală de la Versailles din 10 și 11 martie 2022, Consiliul European a făcut din securitatea energetică una dintre cele trei priorități principale, alături de consolidarea capacităților de apărare și construirea unei baze economice mai solide. Declarația de la Versailles solicită eliminarea treptată a dependenței UE de importurile rusești de gaze, petrol și cărbune „cât mai curând posibil”, fără însă a preciza o dată.
Pentru a face acest lucru, declarația solicită, printre altele:
- diversificarea rutelor de aprovizionare și utilizarea sporită a GNL;
- lansarea accelerată a surselor regenerabile și creșterea producției de componente necesare acestora;
- interconectarea consolidată a rețelelor europene de gaz și electricitate;
- eficiență energetică îmbunătățită;
- dezvoltarea unei piețe de hidrogen.
Consiliul European a cerut Comisiei Europene să propună un plan RePowerEU până la sfârșitul lunii mai 2022. Comunicarea Comisiei RePowerEU (8 martie 2022) oferă o idee despre principalele componente ale acestei strategii. Acesta include și o propunere legislativă privind stocarea gazelor (adoptată la 22 martie 2022) care impune ca infrastructurile de stocare existente în UE să fie umplute cu cel puțin 80 % din capacitatea lor până la 1 noiembrie 2022 și 90 % în anii următori (a se vedea briefingul EPRS). Toți operatorii de sisteme de stocare ar trebui să fie certificați, inclusiv cei operați din țări terțe, în timp ce reduceri de 100 % la tarifele de transport s-ar aplica gazului care intră și iese din depozit. O obligație de stocare a gazelor ar reduce, de asemenea, o lacună în normele actuale ale pieței de gaze din UE: Regulamentul din 2017 privind securitatea aprovizionării cu gaze nu prevede în prezent obligații de stocare, deși o clauză de solidaritate impune statelor membre să furnizeze gaze vecinilor lor în caz de întrerupere bruscă a aprovizionării.
Planul RePowerEU al Comisiei propune să completeze stocarea sporită cu un instrument de achiziție comună voluntară care să permită UE să achiziționeze în mod colectiv un stoc strategic de gaze pe piețele internaționale, în condiții mai preferențiale și mai transparente decât ar fi posibil de negociat de către țările individuale. Comisia ar înființa un grup operativ pentru achizițiile comune de gaze la nivelul UE, inițial cu obiectivul de a asigura importuri la prețuri bune înainte de iarna viitoare. Grupul operativ va fi sprijinit de statele membre și ar implica o echipă comună de negociere condusă de Comisie, care va purta discuții cu furnizorii de gaze și va dezvolta parteneriate energetice.
Statele membre iau o serie de acțiuni individuale pentru a-și reduce dependența de gazul rusesc. Aceasta include anunțul Germaniei de a suspenda certificarea conductei Nord Stream 2 (deja construită); Polonia și statele baltice pun capăt tuturor importurilor de combustibili fosili din Rusia până la sfârșitul anului 2022; și Italia și Spania caută în mod activ să-și asigure conducte alternative sau aprovizionare cu GNL.
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat: „Trebuie să devenim independenți de petrolul, cărbunele și gazele din Rusia. Pur și simplu nu ne putem baza pe un furnizor care ne amenință în mod explicit. Trebuie să acționăm acum pentru a atenua impactul creșterii prețurilor la energie, pentru a ne diversifica aprovizionarea cu gaze pentru iarna următoare și pentru a accelera tranziția către o energie curată. Cu cât vom trece mai rapid la surse regenerabile de energie și la hidrogen și vom avea o eficiență energetică sporită, cu atât vom fi cu adevărat independenți și vom avea control asupra sistemului nostru energetic. În această săptămână, la Versailles, voi discuta ideile Comisiei cu liderii europeni și, împreună cu echipa mea, voi lua măsurile necesare pentru a le pune rapid în aplicare.”
Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „A sosit momentul să ne abordăm vulnerabilitățile și să devenim rapid mai independenți în alegerile noastre legate de energie. Să trecem cât mai repede la surse regenerabile de energie! Sursele regenerabile de energie sunt ieftine, curate și potențial nelimitate și, în loc să finanțeze industria combustibililor fosili în altă parte, creează locuri de muncă aici. Războiul pe care îl duce Putin în Ucraina demonstrează urgența accelerării tranziției noastre către o energie curată.”
Comisarul pentru energie, Kadri Simson, a declarat: „Invadarea Ucrainei de către Rusia a agravat situația securității aprovizionării și a generat o creștere fără precedent a prețurilor la energie. Pentru ultimele săptămâni de iarnă din acest an, Europa dispune de cantități suficiente de gaze, dar, pentru anul viitor, trebuie să ne reconstituim urgent rezervele. Prin urmare, Comisia va propune ca, până la 1 octombrie, instalațiile de stocare a gazelor din UE să fie umplute în proporție de cel puțin 90 %. Am prezentat, de asemenea, măsuri privind reglementarea prețurilor, ajutoarele de stat și măsurile fiscale menite să protejeze gospodăriile și întreprinderile europene împotriva creșterii excepțional de mari a prețurilor.”
Măsuri de urgență privind prețurile la energie și stocarea gazelor
„Setul de instrumente privind prețurile la energie” al Comisiei, adoptat în luna octombrie a anului trecut, care a ajutat statele membre să atenueze impactul prețurilor ridicate asupra consumatorilor vulnerabili, rămâne un cadru important pentru măsurile naționale. Astăzi, Comisia prezintă statelor membre orientări suplimentare, care confirmă posibilitatea de a reglementa prețurile în circumstanțe excepționale și care stabilesc modul în care statele membre pot redistribui consumatorilor veniturile obținute din profiturile ridicate din sectorul energetic și din comercializarea certificatelor de emisii. Normele UE privind ajutoarele de stat oferă de asemenea, statelor membre posibilitatea de a oferi sprijin pe termen scurt întreprinderilor afectate de prețurile ridicate la energie și pot contribui la reducerea expunerii acestora la volatilitatea prețurilor la energie pe termen mediu și lung. În urma unei consultări privind modificările specifice aduse Orientărilor privind ajutoarele de stat din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii, Comisia se va consulta, de asemenea, cu statele membre cu privire la necesitatea și domeniul de aplicare al unui nou cadru temporar privind ajutoarele de stat pentru situații de criză menit să acorde ajutoare întreprinderilor afectate de criză, în special celor care se confruntă cu costuri ridicate ale energiei.
Comisia intenționează să prezinte, până în luna aprilie, o propunere legislativă prin care în UE ar urma să devină obligatorie umplerea, până la data de 1 octombrie a fiecărui an, în proporție de cel puțin 90 % din capacitate, a instalațiilor subterane de stocare a gazelor . Propunerea ar implica monitorizarea și punerea în aplicare a nivelurilor de umplere și ar crea mecanisme de solidaritate între statele membre. De asemenea, Comisia își continuă ancheta privind piața gazelor naturale ca răspuns la preocupările legate de posibilele denaturări ale concurenței de către operatori, în special Gazprom.
Pentru a face față creșterii bruște a prețurilor la energie, Comisia va analiza toate măsurile de urgență posibile pentru a limita efectul de contagiune al prețurilor gazelor naturale asupra prețurilor energiei electrice, cum ar fi plafonările temporare ale prețurilor. De asemenea, Comisia va evalua opțiunile de optimizare a organizării pieței energiei electrice, ținând seama de raportul final al Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și de alte contribuții privind beneficiile și dezavantajele mecanismelor alternative de stabilire a prețurilor pentru menținerea energiei electrice la prețuri accesibile, fără a se perturba aprovizionarea și investițiile suplimentare în tranziția verde. (mai multe detalii pe https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_22_1511)
Următorii pași pentru UE și legislația în curs
Comisia Europeană va prezenta un plan RePowerEU până în mai, așa cum a solicitat reuniunea informală a Consiliului European de la Versailles. Comisia Europeană și Statele Unite au convenit recent să înființeze un grup de lucru comun pentru securitatea energetică, care să lucreze la importarea a încă 50 de miliarde de metri cubi de GNL american în UE anual, cel puțin până în 2030.
În același timp, European Green Deal oferă perspectiva decarbonizării și, în consecință, a unei reduceri rapide a importurilor de combustibili fosili. O creștere semnificativă a energiei regenerabile, împreună cu economii mai ambițioase de energie fac parte din declarația summit-ului de la Versailles și constituie o modalitate evidentă de a reconcilia obiectivele de mediu ale Acordului ecologic european cu obiectivul geopolitic la fel de important al securității energetice europene.
Alte opțiuni sunt mai controversate, inclusiv posibilitatea ca UE să folosească mai mulți combustibili fosili autohtoni, cum ar fi cărbunele, care pot oferi securitate energetică, dar vor contribui în mare măsură la emisiile de gaze cu efect de seră și alți poluanți. O altă posibilitate este ca UE să își mențină producția internă de gaze, cu presiuni asupra Țărilor de Jos pentru a amâna închiderea planificată a zăcămintelor sale din Groningen și ca țările UE să-și exploateze la maximum rezervele de gaze și petrol din Marea Nordului. Energia nucleară este o altă opțiune care rămâne potențial utilă, dar și controversată. Guvernul francez, de exemplu, caută să construiască noi centrale nucleare și să întârzie dezafectarea altora 5, în timp ce Belgia a decis să prelungească durata de viață a centralelor nucleare existente. Între timp, Ministerul Energiei al Germaniei a decis să nu prelungească funcționarea centralelor nucleare programate pentru închidere, invocând preocupări de securitate, precum și constrângeri legale și de resurse. Alte țări dornice să dezvolte energie nucleară, precum Polonia, se confruntă cu un proces lung de aprobare și construcție, astfel încât domeniul nuclear nu este cu adevărat soluția la riscurile de securitate a aprovizionării pe termen scurt.
În ceea ce privește legislația în curs, în decembrie 2021, Comisia Europeană a prezentat un pachet privind piețele de hidrogen și gaze decarbonizate, constând din trei propuneri legislative majore: un regulament reformat privind piețele UE de gaz și hidrogen; o directivă reformată privind piețele UE de gaz și hidrogen; și o reglementare complet nouă pentru reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic al UE. Propunerea de reformare a regulamentului UE privind gazul și hidrogenul include o revizuire țintită a Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaze (SoGS) din 2017. Acest lucru ar încuraja cooperarea UE în domeniul stocării gazelor, ar dezvolta un instrument de achiziție comună (voluntară) pentru a construi stocuri strategice și ar contracara amenințările la adresa securității cibernetice la adresa rețelelor de gaze ale UE. Noua propunere legislativă privind stocarea gazelor (martie 2022) va fi ulterior încorporată în această reformă mai largă a regulamentului SoGS.
În octombrie 2021, Comisia Europeană a oferit o „trusă de instrumente” care conține măsuri pentru a ajuta statele membre să contracareze impactul negativ al creșterii prețurilor asupra consumatorilor (în special pe cei vulnerabili), într-un mod compatibil cu tranziția ecologică și funcționarea unicului energetic. piaţă.
În martie 2022, comunicarea RePowerEU a Comisiei Europene a mers mai departe, propunând taxe excepționale pentru producătorii de energie și o relaxare a ajutorului de stat pentru industriile aflate în dificultate ca urmare a costurilor ridicate ale energiei și a promis că va căuta modalități de optimizare a designului pieței de energie electrică, astfel încât să fie mai puțin afectate de prețurile volatile ale gazelor. Comisia observă că punerea în aplicare integrală a propunerilor „adecvate pentru 55” (adoptată în 2021 în vederea reducerii emisiilor de GES cu 55 % până în 2030), ar reduce consumul anual de gaze fosile al UE cu 30 % până în 2030 (echivalent cu 100 de miliarde de metri cubi). ). Combinate cu măsuri suplimentare din planul RePowerEU (care urmează să fie subliniate la 18 mai 2022), acestea vor reduce cumulativ utilizarea gazelor naturale cu 155 de miliarde de metri cubi, echivalent cu volumul importat din Rusia în 2021. Acest lucru arată că securitatea energetică și acțiunea climatică nu sunt obiective contrastante, ci mai degrabă obiective complementare pe care UE, în ansamblu, trebuie să le întreprindă.
Implicațiile politice ale deciziilor de reducere a dependenței de gazul rusesc
Acțiunea UE de a înlocui gazul rusesc fie prin creșterea alternativelor, fie prin reducerea cererii va ridica o serie de întrebări importante de politică, este de menționat că reacția vine destul de târziu, în ciuda avertismentelor că dependența energetică de Rusia este călcâiul lui Ahile în securitatea europeană. Multe dintre statele mari din UE au preferat să își negocieze și să obțină individual prețuri mai mici sau condiții favorabile, care însă trebuie acum renegociate într-un format comun la nivel european. Politicile nergetice neunitare la nivelul statelor europene dar și strategiile diferite au condus spre adâncirea dependenței de gazul rusesc. Acest lucru a făcut ca în acest moment proiectele de infrastructură care vizau diversificarea sursei de gaze naturale să fie doar pe hârtie, în timp ce proiectele care aduc gaz rusesc în UE să fie finalizate. Politica Germaniei a fost de departe cea mai păguboasă din această perspectivă și cancelarii germani sunt acum arătați cu degetul. România a contribuit și ea la insecuritatea energetică a Uniunii Europene prin amânarea sine-die a exploatării gazelor naturale din Marea Neagră, proiecte blocate de modificările aduse legislației în perioada Dragnea, dar și prin nefinalizarea BRUA sau a proiectelor care prevedeau creșterea capacităților de înmagazinare de gaze. Mai mult, la noi în țară nu sunt dezvoltate infrasturi pentru preluarea gazelor naturale lichiefiate (GNL) ceea ce elimină această resursă din opțiunile țării noastre, dar nici nu permite altor țări din regiune să acceseze această variantă. O parte dintre problemele identificate la nivel european sunt enumerate mai jos:
• Capacitatea de stocare asimetrică a statelor membre. Stocarea subterană a gazelor este concentrată într-o mână de state membre. Nu toate statele membre au suficientă (sau orice) capacitate de stocare a gazelor, așa că trebuie avute în vedere mecanisme de partajare.
• Capacitate GNL asimetrică. Numai capacitatea de GNL existentă nu poate înlocui întregul gaz rusesc. Capacitatea mare de GNL din peninsula iberică nu poate fi utilizată cu ușurință pentru aprovizionare în întreaga UE, din cauza lipsei de interconexiuni ale conductelor. Capacitatea de import de GNL este concentrată geografic în părți ale UE cel mai puțin dependente de gazul rusesc.
• Alimentarea anticipată a investițiilor în surse regenerabile. Acest lucru a fost identificat la Versailles ca un obiectiv politic cheie, dar rămân întrebări cu privire la capacitățile de finanțare inegale la nivel național pentru a promova sursele regenerabile și dacă obiectivele UE sunt suficient de ambițioase. Acțiunile de intensificare rapidă a surselor regenerabile se pot confrunta, de asemenea, cu constrângeri în ceea ce privește achizițiile și capacitatea de instalare, precum și disponibilitatea forței de muncă calificate pentru acest rol.
• Măsuri de reducere a cererii de energie. Acestea vor trebui să joace un rol semnificativ în înlocuirea gazului rusesc, dar, la fel ca și în cazul surselor regenerabile, această abordare pune problema unei lipse de coordonare centralizată la nivelul UE în ceea ce privește instrumentele de politică specifice utilizate de statele membre și nivelul precis de ambiție în termen scurt. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la faptul că obiectivele UE în materie de eficiență energetică sunt suficient de ambițioase și aplicate cu fermitate.
• Tampon împotriva consecințelor economice și sociale negative. Luarea în considerare a implicațiilor sociale și economice ale prețurilor mai mari ale energiei îi va preocupa pe factorii de decizie. În timp ce șocul macroeconomic general va fi distribuit inegal, toate statele membre vor fi afectate și toate vor trebui să facă față șocului într-un fel. Cu toate acestea, statele membre au, de asemenea, capacități diferite de a oferi sprijin economic companiilor (de exemplu, prin măsuri specifice de ajutor de stat) sau persoanelor fizice (de exemplu, prin reducerea taxei pe valoarea adăugată (TVA) la prețul benzinei sau subvenționând încălzirea), ridicând întrebări cu privire la posibile denaturări (pe piață) sau concurență neloială.
=Legătura dintre răspunsurile UE în domeniul politicii energetice și pachetul „fit for 55”. Acest lucru va fi esențial pentru a asigura eficiența politicii și pentru a preveni apariția unor obiective politice contradictorii. Discuția actuală din multe state membre cu privire la scăderea TVA-ului la benzină este un exemplu concret, deoarece contravine atât obiectivului general al UE de a reduce consumul de petrol și gaze prin mecanisme de piață, cât și obiectivului acțiunii climatice de descurajare a utilizării combustibililor fosili. în sectorul transporturilor.
