Arhivele Naționale – Serviciul Județean Bistrița-Năsăud publică pe pagina de Facebook o serie de informații despre drapelul României, prefațând astfel Ziua Drapelului Național care se sărbătorește pe 26 iunie.
„Alături de Stemă, Sigiliu, Imn și Ziua Națională, Drapelul reprezintă simbolul unui stat național.
Constituția României prevede la art. 12 că „drapelul României este tricolor, culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben și roșu.” Protocolul, nuanțele și dimensiunile au fost stabilite prin Legea 75 din 16 iulie 1994, iar prin Legea 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost declarată „Ziua Drapelului”.
Cele trei culori au reprezentant o constantă în istoria națională, marcând fiecare moment important. Dacă în evul mediu erau folosite mai mult cu simbolistică heraldică, începând cu secolul al XIX-lea, tricolorul apare ca simbol al națiunii române.
Începem prezentarea drapelelor cu:
„Draco” – stindardul dacilor „cei mai vitezi și mai drepți dintre traci”.
Cap de lup, cu gura deschisă, se continua cu un corp de șarpe tricolor (roșu, galben și albastru), așa cum aflăm din scrierile lui Arian din sec. al II-lea.
Simbolul a fost preluat de către armata romană, iar cei ce-l purtau se numeau „Draconarius”.
Steagul lui Ștefan cel Mare – 1500 – reprezintă cel mai vechi steag care se păstrează în România. Înfățișează imaginea iconografică a Sf. Mare Mucenic Gheorghe, brodată cu foițe de argint aurit, pe fundal de mătase roșie. În colțuri este brodată, în greacă – „Sfântul Gheorghe din Capadocia”, iar de jur- împrejurul broderiei este inscripționată, în slavonă Rugăciunea lui Ștefan cel Mare.
Mai bine de 400 de ani, acest steag a fost păstrat la Mânăstirea Zografu de la Muntele Athos, fiind adus în țară chiar în Anul Unirii, 1918.
1600 – Mihai Viteazu – folosea pe scuturi, lambrechinii stemelor și la confecționare șnururilor folosite în cancelaria domnească, cele trei culori: roșu, galben și albastru.
1683 – Steagul de luptă al domnitorului Țării Românești, Șerban Cantacuzino – cel care împreună cu Duca Vodă, domnul Moldovei și alături de statele creștine, au zădărnicit planul otomanilor de a ocupa Viena și, în fapt, islamizarea Europei.
Pe steag este pictată, în ulei, icoana Mântuitorului stând pe tron, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă, cu mâna stângă. În dreapta, se afla scris deviza „Vitezia dreaptă să biruiască!” și trei stele (în cele trei culori: roșu, galben și albastru) cu câte 6 raze, dispuse una sub alta.
Steagul a fost păstrat până în 1937 la Muzeul din Dresda, de unde a fost adus în țară și expus la Muzeul Militar.”
Sursa text și foto: Facebook/Arhivele Nationale Bistrița-Năsăud
