Articol scris de Ionuț Jifcu pentru presshub.ro
Conacul Neamțu din Olari, județul Olt, reprezentativ pentru arhitectura din Oltenia, are o configurație arhitecturală realizată între anii 1920-1935 de către arhitectul Constantin Iotzu, sub influența stilului neoromânesc.
După ce a fost preluat de comunişti, în primii ani ai regimului, a fost transformat în sediu de Cooperativă Agricolă de Producţie (CAP).
Conacul a fost donat Fundației Pro Patrimonio în 2016, într-o stare de degradare avansată și a trecut printr-o etapă de igienizare și conservare parțială.
Restaurarea a început în 2018 şi continuă şi astăzi, cu ajutorul unor donații și al voluntarilor, care vin la conac să muncească, unii dintre ei chiar din străinătate.
Istoria locului
Conacul de la Olari a fost cumpărat de Constantin C. Neamţu de la un grec, în 1901, restaurându-l în anii ’20 sub directa supraveghere a arhitecţilor Ion Mincu şi Nicolae Iotzu.
Constantin C. Neamţu a fost director al Băncii Comerţului din Craiova şi a luptat în Războiul Balcanic şi în Primul Război Mondial, la care a participat sub comanda mareşalului Averescu.
Conacul de la Olari a reprezentat leagănul copilăriei lui Şerban Neamţu, care şi-a petrecut acolo toate vacanţele până în 1948, când imobilul a fost naţionalizat de regimul comunist.
El a fost unicul urmaş al familiei, rămas în viaţă după 1989. Şerban Neamţu a hotărât să doneze conacul fundaţiei Pro Patrimonio, salvându-l astfel de la pieire. El a decedat în urmă cu câţiva ani.
„Imediat ce m-am născut, în 1934, am fost adus acolo. După trecerea crizei din ’29-’33. Acolo am crescut, pentru că tatăl meu nu avea chestia cu plecarea în străinătate. Eu acolo mi-am petrecut toate vacanţele, la Olari, călare pe măgar. Aveam un măgar pe care-l călăream. Până în 1948, am stat acolo în fiecare vară. În ’48 l-au naţionalizat, dar asta nu ar fi însemnat nimic, măcar să-l fi îngrijit ca să rămână pentru posteritate”, îşi amintea Şerban Neamţu.
Daţi afară din casă, de Crăciun
Şerban Neamţu îşi amintea seara în care familia sa a fost izgonită din conacul de la Olari. Totul s-a întâmplat cu puţine cuvinte, fără explicaţii, dar nici cu prea multe întrebări, în preajma sărbătorilor de iarnă.
„Ni l-au luat în ’48. Taică-meu a murit în noiembrie şi după o lună ne-am dus acolo să petrecem Crăciunul. Au venit în toiul nopţii şi ne-au alungat doar cu ce-am avut pe noi. Ne-au dat un geamantănaş, ne-au dus la gara din Braneţ şi cu asta basta. Şi, de atunci, n-am mai putut să mă duc în timpul comunismului, dar aveam informaţii de la oamenii din sat. Eu eram copil, aşa că nu prea ştiu. Ne-au dat afară aşa cum i-au dat pe toţi”, povestea el.
Restaurarea începută de Fundaţia Pro Patrimonio
Raluca Munteanu, reprezentant al Fundaţiei Pro Patrimonoio, a explicat pentru PRESShub că familia Neamțu, proprietară a conacului, a ales să doneze monumentul istoric, conştientizând că nu aveau resursele sau cunoștințele necesare pentru întreținerea și restaurarea sa.
„Noi am primit conacul ca donație, adică e în proprietatea Fundației Pro Patrimonio. E de la familia Neamțu, care l-a recuperat după procese, în perioada asta recentă, și care a realizat că nu are nici posibilitățile și nici cunoștințele necesare să poată să-l întrețină și să-l aducă măcar la starea de altădată, cât de cât în bună funcționare.
Și pentru că știau de noi, au mai urmărit ceea ce am făcut în alte locuri, au fost de acord. De fapt, ei ne-au oferit să ne ocupăm noi de acest conac și am început să ne ocupăm, dacă nu mă înșel prea tare, în 2016.
Ce am făcut în momentul în care l-am primit? Avea o minimă intervenție de urgență, adică era pus cât de cât în conservare și existau niște persoane angajate din comunitate, care asigurau un minim de pază și întreținere.
Adică făceau curat prin grădină, mai tuns iarba, mai mici chestii de cultivat în grădină. Persoane pe care le-am preluat și noi, și sunt în continuare în echipa noastră de întreținere și lucru a conacului, dar la nivelul ăsta de mici lucrări nu am fi scos-o şi nici n-o s-o scoatem la capăt întotdeauna.
Şi am aplicat metoda pe care o aplicăm cam în toate locurile unde ne ocupăm, de făcut șantier deschis care are și parte de restaurare propriu-zisă, dar și partea educativă și partea de experiment”, spune Raluca Munteanu.
Citiți continuarea pe presshub.ro
