Anul 2024 este anul cu toate alegerile politice și cu toate campaniile.
Ne-am obișnuit deja cu gândul că vor încerca să ne obțină votul cu toate mijloacele, cu propagandă pe față, prin spate, pe la vecina și cu metode vechi și noi, iar dacă nu pot, vor aduce pe alții să voteze și dacă nu pot vor anula procese verbale, vor face contestații și se vor bate în vorbe cu toată lumea. Știm acest film, majoritatea. Am fost în acest film figuranți la fiecare patru ani. Ce nu pot să accept e că unii ne iau de proști. În continuare.
Întrebare: Când ești sincer? Atunci când le ceri votul de Primar și te dai de ceasul morții că tu vrei binele comunității? Sau după câteva luni, când le explici celor care te-au votat că tu vrei, din x motive, la Senat?
Strategie politică? Nu este strategie să minți oamenii să te pună Primar pentru ca imediat la câteva luni să le spui că nu mai vrei primar dar să te voteze senator.
Asta se numește ipocrizie! Și mai apare fuga după putere. Unuia care ani de zile i-a fost bine primar, acum nu-i mai ajunge funcția. A vrut și președinte de CJ, nu i-a ieșit, acum vrea senator. Dar, are cu ce? Are votanți care merg disciplinați și votează ce zice el, atât are. Asta îi dă oare dreptul să-i sfideze pe cei care cu onestitate l-au crezut și l-au pus primar? Nu cred. Are oare suficienți votanți cât să prindă fotoliul de senator? Dacă fratele lui a putut, de ce nu ar putea el, care este mult mai cunoscut.
Acum ne explică pe la TV cum e cu mandatul de primar. Cine îi preia locul, dacă ajunge senator…bla …bla.
Senatorul melcilor!
Știți ce îl recomandă pentru funcția de senator? Ipocrizia și faptul că nu folosește corect acuzativul, ăla cu ”pe care”, nu știe când să-l spună și când nu. Nu știați? Verificați.
Omul simplu!
