Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a efectuat în luna iulie 2024 un diagnostic arheologic la situl arheologic – Castellum-ul de epocă romană de la Ilişua (cod RAN: 35303.01) din localitatea Ilișua, comuna Uriu.
Situl arheologic face parte din clusterul de la Ilişua al Limesului Dacic, ansamblu monumental inclus recent în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Situat spre căpătul satului Ilișua, pe partea estică a drumului județean DJ 171, acesta a fost descoperit și cercetat sumar de către arheologul K. Torma încă din a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Având dimensiunile de circa 25 x 25 m, cronologia și funcționalitatea lui a rămas neclară. Pe baza cercetărilor geofizice efectuate în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei s-a putut identifica planimetria și dispunerea zidăriei acestuia. S-a efectuat astfel o secțiune arheologică de 10 x 2 m pe latura estică, din dorința de a identifica și verifica structura și gradul de conservare a zidului fortificației. Cercetările au confirmat existența unui zid de piatră cu lățimea de circa 1 m. Acesta a fost însă grav afectat de către spolierea de material care s-a întâmplat încă din secolul al XIX-lea, când se pare conform informațiilor păstrate, zidurile după dezvelirea lor au fost utilizate de localnici ca și material de construcție.
Printre piesele identificate în săpătură au fost și o serie de artefacte din perioada respectivă: un clopotel, un cuțit sau monede austriece de tip Kreuzer (creițar) etc. Stratigrafia de epocă romană este una nu foarte complexă, existând se pare un singur nivel de locuire cert surprins, însă cu un bogat material arheologic: monede (circa 16), fibule, fragmente piese de echipament militar, ceramică, piese de fier și o cantitate importantă de oase de animal. Interioul construcției a fost surprins doar pe o porțiune de câțiva metrii, fără a se identifica urmele vreunei clădiri atât de apropiate de zidul de incintă.
Totuși o platformă de piatră cu lungime de 2,2 m ce se continuă spre latura nordică, s-a conturat la mică distanță de zid, dar dificil la acest stadiu al cercetărilor de a-i fi găsită o funcționalitate clară.
Spre surprinderea noastră, afirmă cercetătorii muzeului, în capătul nordic al secțiunii trasate în profilul vestic la adâncimea de 1,6 m s-a conturat într-o groapă, urmele unui sicriu de lemn cu ținte, în care a fost găsit un schelet al unui personaj de talie mică, orientat spre sud-vest. Defunctul nu a prezentat nici o piesă de inventar care să ne ajute în a-i determina povestea, însă pe baza țintelor de bronz păstrate în lemnăria sicriului, bănuim că ar fi vorva despre o înhumare din secolul al XVIII-lea. Nu excludem ca în perioada medievală fortificația romană să fi fost reutilizată ca și cimitir.
Funcționalitatea clădirii în acest moment este dificil a fi enunțată, dar credem că ar fi vorba despre o fortificație cu rol militar ce a funcționat pentru o perioadă nu foarte îndelungată pe cealaltă parte a văii Ilișua, la circa 1 km nord-vest de castrul roman de la Arcobara (Ilișua). Aceasta controla probabil drumul ce urca spre zona de limes a provinciei unde se aflau turnurile de supraveghere și trecerea spre Țara Lăpușului și munții Țibleș. Bogatul material arheologic găsit se află în curs de conservare și restaurare la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Scheletul respectiv urmează a fi analizat amănunțit pentru a obține date cât mai concludente privind perioada în care acesta a trăit.
Sperăm ca în anul în curs să continuăm cercetările la acest obiectiv și să obținem informații noi despre funcționarea limes-ului roman din zona centrului de la Arcobara (Ilișua) dar de ce nu și despre lumea medievală ce a gravitat în jurul acestui centru.
Echipa CMBN: Radu Zăgreanu – arheolog, Andreea Ilieș – desenator.
