Pe 7 aprilie își serbează ziua de naștere Eva Kerekes, extremă stânga de perspectivă, la Gloria 2018 Bistrița-Năsăud. Venită de la Minaur Baia Mare, tânăra handbalistă a mai jucat pentru ACS Odorheiu Secuiesc, însă la Gloria a pătruns în competiții de top, inclusiv în prestigioasa EHF Champions League, dar și la echipa națională a României.
Am stat puțin de vorbă cu Eva într-un interviu aniversar și am lăsat pentru o clipă handbalul deoparte ca să aflăm ce îi place dincolo de sport, ce o face fericită și cum vede provocările din acest final de sezon.
1. La mulți ani, Eva! Cum arată pentru tine ziua perfectă de naștere? Ai vreun ritual sau un mod preferat de a-ți sărbători ziua?
De când sunt prinsă în lumea handbalului, e greu de spus că am un ritual specific pentru ziua mea. De cele mai multe ori mi-am petrecut aniversarea la antrenamente, meciuri sau pe drum spre locația următorului joc, ceea ce poate părea puțin trist pentru unii, dar eu nu am avut niciodată motive să mă plâng. Am fost mereu alături de colegele mele și am făcut ceea ce iubesc: handbal. Pentru mine, asta e mai mult decât perfect – cu zâmbetul pe buze și bucurie în suflet.
2. Cum te-ai descrie în afara sălii de sport? Ce-ți place să faci în timpul liber, când nu ai antrenamente sau meciuri?
Cum mă descriu în afara sălii? Somnoroasă după antrenamente… haha! Glumesc, desigur. Sunt o persoană liniștită, îmi place să stau acasă cu pisica mea și să mă relaxez. În timpul liber desenez – e modul meu preferat de a exprima emoții sau de a recrea momente din viață. Mă joc jocuri video, care mă ajută să evadez un pic din realitate, citesc benzi desenate (mai ales manga) și urmăresc anime-uri. Acord timp și dezvoltării personale, prin cărți sau podcasturi. E important pentru mine să cresc și în afara sportului, ca să devin cea mai bună versiune a mea.
3. Care e cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat până acum și unde visezi să ajungi într-o zi?
Răspunsul meu e atipic. Cel mai frumos loc vizitat de mine e, pentru alții, poate cel mai urât: un pod de autostradă din Törökbálint, Ungaria. Plin de praf, buruieni, chiar și gunoaie, bătut de vânt și zgomotos din cauza traficului. Dar arta graffiti de acolo, culorile, mesajele, munca depusă… sunt de neegalat. Îmi doresc să văd multe locuri artistice, dar acel pod va rămâne mereu în inima mea.
În viitor, vreau să ajung în Japonia – cultura lor mă fascinează și e sursa pasiunilor mele: anime, manga, jocuri ca Pokémon. Ar fi o greșeală să nu ajung acolo măcar o dată în viață.
4. Ai vreo amintire specială din copilărie legată de handbal sau de momentul în care ți-ai dat seama că vrei să devii sportivă de performanță?
Da, două momente. Primul a fost când am dat la poartă pentru prima oară, în clasa a III-a sau a IV-a, la ora de sport. Când am sărit peste linia de 6 metri cu mingea în mână… m-a fascinat senzația, m-am îndrăgostit pe loc de handbal. Totuși, am început să practic serios din clasa a V-a.
Al doilea moment a fost când am fost convocată prima dată la naționala de junioare. Trecusem printr-o perioadă dificilă, eram descurajată, dar antrenoarea de portari Ildiko Barbu Kerekes mi-a spus ceva care mi-a schimbat complet perspectiva. Atunci am zis: „Nu mă las până nu devin o handbalistă extraordinară!”
5. Acum că ai jucat cu Gloria la cel mai înalt nivel, ce te motivează cel mai mult în viață și în carieră?
Mai vreau, mai vreau și mai vreau! Doar un sezon în Liga Campionilor nu-mi ajunge. A fost o experiență incredibilă cu Gloria, mi-a dat fiori și mi-a confirmat visul… dar vreau să trăiesc asta din nou și din nou. Vreau să dau totul pe teren, să-mi descopăr potențialul maxim, să devin o extremă stânga de care să fiu mândră. Vreau să fiu inspirație pentru cei mici, așa cum Görbicz Anita a fost pentru mine. Mi-ar plăcea ca, într-o zi, cineva să spună: „Am început handbalul pentru că m-a inspirat Eva Kerekes.”
Eva Kerekes este genul de jucătoare care îmbină ambiția cu echilibrul, determinarea cu zâmbetul sincer. La 24 de ani, e gata să-și lase amprenta în tricoul Gloriei și să se bucure de fiecare moment, atât pe teren cât și în afara lui.
Noi îi urăm un sincer „La mulți ani!” și un sezon plin de reușite alături de echipa din Bistrița!
🥳❤️🖤
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
