Tamires de Araujo: „Bistrița e o familie pentru mine!”
Interviu aniversar cu pivotul brazilian al Gloriei 2018 Bistrița – Năsăud
Pe 16 mai, Tamires Morena de Araujo Frossard, pivotul brazilian al Gloriei 2018 Bistrița-Năsăud, împlinește 31 de ani. Născută în Rio de Janeiro, dar adoptată de România încă din 2019, Tamires este nu doar o campioană continentală cu Brazilia, ci și o prezență discretă, dar decisivă în handbalul românesc. A trecut prin Brăila și a ajuns să joace două finale europene, una chiar cu Gloria. Cu ocazia aniversării, am stat de vorbă cu ea despre carieră, viață și… dor de casă.
- Cum îți amintești copilăria ta în Rio de Janeiro și cum ți-a influențat cariera sportivă?
TMA: Sportul a fost întotdeauna foarte important pentru mine, în copilărie am trăit momente frumoase, dar multe dintre ele au fost în cadrul sportului.
- Ce ai simțit când ai jucat pentru Brazilia la Jocurile Olimpice din 2016?
TMA: A fost o onoare să trăiesc acest moment în orașul meu, din țara mea, alături de familia și prietenii mei. 2016 a fost un an turbulent pentru mine, deoarece în timpul pregătirilor a decedat bunicul meu. Dar m-am luptat din greu să fiu printre cei 14 selectați, a fost una dintre cele mai bune experiențe din sport pentru mine.
- Ai jucat în mai multe țări. Ce are special handbalul din România?
TMA: Cred că dintre toate țările în care am fost, România a fost țara în care m-am simțit cel mai bine primită. M-am adaptat foarte repede. Pe vremea aceea, la Brăila, nu aveam multe jucătoare străine. Eram doar eu și încă una, dacă nu mă înșel. Așadar, cu asta, am ajuns să învăț să înțeleg mai repede limba română. Simt că românii au sânge latin cald, la fel ca și cultura mea de a primi și a-i primi pe ceilalți, așa că a devenit mai ușor să ne adaptăm. România este ca o a doua casă pentru mine, am prieteni, oameni care au făcut parte din viața mea. Cultura românească este foarte contagioasă. În plus, liga de handbal este una dintre cele mai bune din lume pentru mine.
- Ce înseamnă pentru tine echipa Gloria Bistrița-Năsăud?
TMA: Bistrița are un loc cu totul special în inima mea, aici în Bistrița mă simt ca în familie. Când am ajuns aici îmi amintesc fiecare etapă prin care am trecut ca echipă jucând în vechea arenă, cu toți fanii luptând alături de noi cu multă energie, văzând transformarea acestui club începând cu titlurile și realizările, Liga Română, Supercupa, EHF, Cupa României. Văzând cât de departe am ajuns ca echipă și club în Liga Campionilor mă face să mă simt foarte mândră și foarte emoționată. Pentru că pentru mine Bistrița este mai mult decât tribune, Bistrița este o familie pentru mine.
- Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva în cariera ta?
TMA: Nu aș schimba absolut nimic, credeți-mă, tot ce am trăit și prin ce am trecut m-a făcut omul care sunt astăzi. Sunt foarte mândru de cine sunt, nu regret nicio alegere.
- Ce înseamnă pentru tine să joci o finală europeană cu Gloria?
TMA: Personal, a fost întotdeauna un vis al meu să câștig o medalie în EHF. Dar să trăiesc asta alături de această echipă a fost într-adevăr un vis, sunt îndrăgostit de fanii Glória, mai ales de cei care renunță la tot pentru a ne urmări, fie că sunt aproape, fie la kilometri distanță. Locul nostru doi 🥈 a însemnat cu siguranță aur pentru mine, pentru tot prin ce am trecut pe parcursul sezonului, iar ajungerea în finală ne-a făcut deja campioni. Sunt doar foarte mândru și recunoscător.
- Cum te susține familia ta din Brazilia în carieră, de la distanță?
TMA: Familia mea a fost întotdeauna cea mai mare motivație a mea. Îmi amintesc când eram foarte mic, părinții mei lucrau toată noaptea vânzând mâncare pe stradă, iar a doua zi tatăl meu mă lua fără să dorm la antrenamente. Am început acest sport când aveam 9 ani și, bineînțeles, întotdeauna cu multă încurajare din partea familiei mele. Distanța față de familia mea a fost cu siguranță una dintre cele mai mari dificultăți din cariera mea, dar ei m-au făcut mereu să mă simt aproape, susținându-mă mult să continui și să lupt pentru viața mea în acest sport.
- Care a fost cel mai greu moment al carierei tale și cum ai trecut peste el?
TMA: Am trecut prin două momente dificile. Prima a fost moartea bunicului meu. Mă pregăteam pentru Jocurile Olimpice din 2016 și nu am putut merge la înmormântare sau să jelesc. Am suferit ani de zile de durerea de a nu-l putea îmbrățișa pentru ultima dată. Al doilea, când tatăl meu a avut un accident și aproape a murit, eu eram aici în România în 2020 în timpul pandemiei și nu am putut merge în Brazilia la momentul respectiv și a trebuit să mă joc cu întreaga situație, a fost foarte dificil. Al treilea moment se întâmplă, din păcate, acum, pe 28 aprilie. Am primit trista veste că cel mai bun prieten și fratele meu de suflet a decedat, din păcate, la vârsta de 33 de ani. Totul a fost foarte repede. Nu mi-am imaginat niciodată că voi trăi asta aici, iar aceasta este cu siguranță una dintre cele mai mari dureri ale mele, este un moment foarte dificil. Sunt în doliu, plâng zilnic și simt o tristețe enormă. dar trebuia să merg mai departe și să-mi fac treaba.
- Ce mesaj ai pentru publicul bistrițean și fanii Gloriei care te susțin meci de meci?
TMA: Îți mulțumim că ești mereu de partea noastră, fie că câștigăm sau pierdem, fie că jucăm bine sau nu, fie că suntem sus sau jos. Ești incredibil și ne inspiri să continuăm și să luptăm cu toată energia pe care ne-o oferi, îți mulțumim pentru toată afecțiunea, Gloria ❤️🖤
Sursa foto: Gloria 2018 BN
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
