Astăzi, 27 august, Republica Moldova marchează 33 de ani de la adoptarea Declarației de Independență față de Uniunea Sovietică. Documentul, care a consfințit desprinderea de URSS, a fost semnat de 278 de deputați din cei 380 aleși nominal, conform circumscripțiilor. Această zi reprezintă un moment de referință în istoria Republicii Moldova, simbolizând începutul unui nou capitol în drumul său către suveranitate și autodeterminare, relatează Ziarul de Gardă, din Chișinău.
Proclamarea independenţei Republicii Moldova, în 1991, a constituit urmarea unui proces complex. În iunie 1988, la Chişinău s-a reunit un grup de intelectuali moldoveni care a pus bazele unui grup de iniţiativă pentru susţinerea democratizării. Pe 27 august 1991, în urma puciului de la Moscova, R. Moldova şi-a declarat independenţa „având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”, aşa cum se menţionează în Declaraţia de Independenţă.
Cu prilejul celei de-a 33-a aniversare a Zilei Independenței Republicii Moldova, șefa statului, Maia Sandu, a venit cu o felicitare către toți cetățenii țării. Aceasta afirmă că „suntem ceea ce alegem zi de zi”.
„Mereu există opțiunea să renunțăm. Deciziile pe care le luăm ne pot ține pe loc. Am fi putut abandona. Drumul pe care îl alegem poate fi greu. Am fi putut să ne pese mai puțin. Am fi putut să renunțăm și să ne pierdem curajul. Fiecare decizie pe care o luăm ne ține pe loc sau ne duce înainte. Suntem ceea ce alegem zi de zi. Alegem să ne ridicăm. Oricât de greu ar fi. Alegem să muncim pentru viitorul nostru. Perseverăm pentru copiii noștri. Alegem speranța și viața. Credem în puterea neamului nostru. Moldova este casa noastră și alegem un viitor în pace și bunăstare. Ne scriem istoria. La mulți ani, Moldova!”, spune Maia Sandu în mesajul publicat pe rețelele de socializare.
Declarația de Independență a republicii Moldova a fost precedată de adoptarea Declarației de Suveranitate pe 23 iunie 1990 și de decizia de a nu participa, în ciuda presiunilor, la referendumul din 17 martie 1991 privind menținerea URSS.
Drumul către obținerea independenței față de Uniunea Sovietică a fost însă unul complicat și marcat de numeroase provocări. Manifestările civile au jucat un rol esențial, însă procesul a fost întârziat de rezistența activiștilor proruși din stânga Nistrului și de adepții Partidului Comunist. În ciuda dorinței puternice de a menține Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în cadrul URSS, succesul mișcărilor naționale de la sfârșitul anilor ’80 a fost de necontestat, deschizând calea către independența Republicii Moldova.
La câteva ore după momentul istoric al proclamării independenței, România a fost primul stat care a recunoscut oficial independența Republicii Moldova. Ulterior, pe 21 decembrie 1991, Republica Moldova a semnat actul de constituire a Comunității Statelor Independente (CSI), iar în 1992 a devenit membru al Organizației Națiunilor Unite.
Declarația de Independență a fost semnată de 278 de deputați din cei 380 aleși nominal, conform circumscripțiilor. Prin această declarație, Republica Moldova a fost recunoscută ca un stat suveran și independent, marcând astfel un nou capitol în istoria sa națională.
„În calitatea sa de stat suveran şi independent, Republica Moldova ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale; CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, se menţionează în Declaraţia de Independenţă.
