Bistrița și bistrițenii au deschis o luptă pentru înființarea unui teatru la Bistrița, un demers civic susținut de o serie întreagă de personalități ale lumi culturale și intelectuale, dar și de oamenii simpli. Totul a început de la intenția autorităților de a demola fostul cinematograf OMINA (23 August) din Bistrița. Asociația Petrus Italus Trust – Patrimoniul Bistrițean a inițiat o scrisoare deschisă prin care a semnalat Primăriei Bistrița nemulțumirea în legătură cu aceste demersuri. Ulterior prin intermediul unei petiții on-line și a unui grup de Facebook am reușit să ne organizăm în jurul acestei idei și am solicitat înființarea unui Teatru la Bistrița. Un demers care a venit cumva firesc, atât timp cât în Bistrița nu a funcționat niciodată un teatru profesionist, iar județul Bistrița-Năsăud este unul dintre cele patru județe unde nu funcționează un teatru, nici măcar unul de amatori.
Într-un final, autoritățile au acceptat propunerea și au aderat la ideea restaurării clădirii fostului cinematograf, dar mai important este faptul că au luat foarte serios în considerare nevoia unui teatru la Bistrița. În prezent, regizorul Radu Afrim și scriitorul Dan Coman lucrează la un proiect pentru o piesă, s-au făcut deja audiții și abia așteptăm o reprezentație la Bistrița. Este de remarcat atitudinea deschisă a primarului Ioan Turc, care a știut să preia această doleanță a cetățenilor și să o pună pe agenda publică a Primăriei.
În documentarea pentru demersurile inițiate odată cu petiția on-line „Salvați Cinematograful 23 August/OMINA Bistrița. Vrem Teatru la Bistrița!” am descoperit un studiu foarte interesant scris de domnul Rus Viorel despre demersurilor românilor din Transilvania pentru înființarea unui teatru (găsiți studiul integral aici).
„În anul 1870, deputatul român Iosif Hodoş a prezentat în Parlamentul de la Pesta un proiect de finanţare cu fonduri ale statului a unui Teatru Naţional Român în Transilvania. Naţiunile privilegiate ale vremii, ungurii şi saşii, aveau astfel de instituţii culturale, dar cu toate acestea proiectul a fost respins.
Îndârjiţi de refuz şi conştienţi de importanţa teatrului, alături de şcoală şi biserică, în cultivarea limbii române şi înălţarea acesteia, pentru deşteptarea, dezvoltarea şi cultivarea simţului şi spiritului naţional, a demnităţii şi moralităţii românilor[1], un grup de eminenţi intelectuali români ardeleni, între care Iosif Hodoş însuşi, Alexandru Roman, Alexandru Mocioni şi Iosif Vulcan s-au întâlnit în zilele de 4-5 octombrie din acelaşi an la Deva şi au hotârât înfiinţarea „Societăţii pentru Crearea unui Fond de Teatru Român”. „
Societatea menționată funcționa după reguli similare a mai cunoscutei societăți ASTRA, astfel în fiecare an se organiza o adunare într-un oraș din Transilvania, pentru a aduna donații și pentru a stabili conexiuni cu comunitățile. La Bistrița s-a organizat o astfel de întrunire în anul 1902, pe 7-8 septembrie, fiind implicate mai toate marile personalități ale momentului în buna organizare a evenimentului, intelectuali de marcă ai românilor, respectiv comitetul de organizare a fost format din:
- Preşedinte – protopopul gr.-catolic Gherasim Domide;
- Secretar – dr. Victor Onişor;
- Casier – Ciril Negruţiu;
- Membri – protopopul ortodox Simion Monda, dr. Alexandru Pop, dr. Dumitru Ciuta, dr. Gavril Tripon, dr. Leon Scridon, dr. Alexandru German, dr. George Linu, dr. Dionisie Login, dr. Alexiu Bogdan, Procopiu Cutean, Ioan Corbul, Ilie Scurtu, Alexandru Roşu, Iuliu Chita,Teodor A. Bogdan, Ioan Jarda, Ştefan Jarda, Aurel Iuga, Leonida Domide, Petru Poruţ şi Emil Man.
Apelul comitetului de organizare a avut următorul conținut:
„ Societatea pentru Crearea unui Fond de Teatru Român, una dintre puţinele noastre institutuţiuni valoroase de cultură, îşi va ţinea adunarea generală de est timp în oraşul nostru în zilele de 7 şi 8 septembre st. n. a.c. (stil nou anul curent n.n.).
Este prima oară că poporul român din aceste părţi estreme ale patriei noastre are fericirea a primi în mijlocul său pe repezentanţii unei societăţi, ce şi-a pus ca devisă sublimă: Propagarea Culturei Naţională Prin Fondarea Unui Teatru Român, este prima oară când ni se ofereşte buna ocasiune de a ne achita în mod demn de o veche datorie naţională, ce ni se impune, prin spriginirea morală şi materială a acestei valoroase instituţiuni culturale.
Subscrisul comitet nu se îndoieşte nici pe un moment că onoratul public român din aceste părţi se va ridica şi cu această ocasiune la culmea datoriei sale naţionale, de aceea ne luăm voie a ne îndrepta cătră dânsul cu deplină încredere cu acea rugare călduroasă, că deoparte cât mai mulţi să între în şirul membrilor societăţii, pe de altă parte să se presenteze la adunare în număr cât mai considerabil.
Spre atingerea unui resultat cât mai îmbucurător, care să ne facă onoare şi să ne ridice prestigiul înaintea neamului nostru, apelăm la toată suflarea românească din aceste părţi, dar cu deosebire la generositatea institutelor noastre de credit şi economii, la preoţimea, înveţătorimea din ţinut şi preste tot la întreagă partea inteligentă a poporului nostru, ca să ne onoreze cu sprijinul lor mărinimos şi binevoitor.
Spre orientare ne luăm voie a alătura la acest apel, prelângă lista de înscriere de membri, şi programul festivităţilor.
Lista de înscriere, împreună cu sumele încasate, se va înapoia comitetului cel mult până în ziua de 5 septembre st. n a. c.
În numele comitetului aranjator:
Gerasim Domide preşedinte Dr. Victor Onişor secretar“
Sursa:https://www.academia.edu/7211293/Un_eveniment_cultural_rom%C3%A2nesc_%C3%AEn_Bistri%C8%9Ba_anului_1902
Așa cum era obiceiul vremii, membrii societății erau întâmpinați la gară de către comitetul de organizare și de publicul doritor. Pentru adunarea de la Bistrița au venit în gara din Cluj, cinci membri ai comitetului societăţii ce urmau a veni în Bistriţa: preşedintele Iosif Vulcan, Emanuil Ungureanu, Vasile Goldiş, Iosif Blaga şi Nicolae Petra Petrescu. Aceştia au fost primiți şi au purtat primele discuții amicale chiar în gară, între alţii, cu protopopul greco-catolic al Clujului dr. Ilie Dăianu, dr. Ioan Vaida şi Vasile Podoabă. Au fost prezenți ziariști corespondenţi de la „Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna Poporului”, „Drapelul”, „Luceafărul”. În gară membrii delegației au avut surpriza să întâlnească „ un domn frumuşel, subţirel, cu o privire de copil”, pe care Iosif Vulcan l-a prezentat: „Vă recomand pe ilustrul nostru poet George Coşbuc!”.
Detalii despre cum s-a desfășurat toată activitate, cine au fost participanții și cât de frumos s-au pregătit bistrițenii pentru această adunare găsiți în studiul amintit mai sus.
Vreau să mai evidențiez doar faptul că succesul adunării Societăţii pentru Fond de Teatru Român de la Bistriţa a fost prezentat într-un scurt rezumat în revista „Familia”, care reprezenta în anul 1902 al doilea organ de presă al societăţii, după „Anuarul” acesteia.
„Zelul bistriţenilor a ridicat această întrunire la nivelul unei adevărate serbători, la care toţi au participat spre a-şi da partea de entuziasm, spre a-şi oferi obolul. Afară de Bistriţa, contigentul cel mai mare l-a oferit Năseudul, apoi valea Someşului, a Şieului, a Bârgăului până sus spre Bucovina. Au venit bărbaţi şi bătrâni octogenari încărunţiţi în muncă şi o frumoasă cunună de dame. Impresiunea a fost din cele mai entusiaste, căldura bucuriei s-a văzut pe toate fecele (feţele n.n.) şi o fericire a cuprins pe toţi, fericire inspirată de împrejurarea că neamul nostru face un progres pe terenul cultural. Scurtă vorbă, adunarea a avut un mare succes moral, care preţuiesce mai mult decât orice, dar şi resultatul material este la aceeaşi înălţime, ceea ce constată că adunarea a avut un succes complet” (sursa: https://www.academia.edu/7211293/Un_eveniment_cultural_rom%C3%A2nesc_%C3%AEn_Bistri%C8%9Ba_anului_1902).
În concluzie, dacă la 1900 românii din Transilvania se străduiau să înființeze un teatru românesc, fie la Sibiu sau Brașov, iar bistrițenii au contribuit inclusiv financiar (1671 coroane au fost donate la Bistrița) pentru susținerea acestui demers, uite că la 120 de ani distanță în Bistrița tot printr-o acțiune civică bistrițenii își revendică încă dreptul la cultură de calitate. Vrem Teatru la Bistriz!
