Legile insecurității naționale

Societatea civilă și presa se declară în aceste zile șocată de anumite prevederi ale legilor securității naționale, un pachet de legi ajuns pe surse în presă, de undeva din zona partidelor, care au fost consultate de Guvern pe această temă.

Am urmărit cu interes subiectul pentru că știu foarte bine cât de necesare sunt aceste legi noi, numai dacă ne uităm la toate deciziile Curții Constituționale, vedem ce trebuie schimbat în vechile legi, care în timp au devenit legi ale insecurității. Mai mult, nevoia de control civil asupra serviciilor este una îndreptățită și la fel de necesară în societatea în care trăim.

Pentru că nu avem de unde să știm exact ce s-a întâmplat vă propun un scenariu, pentru că nu e neapărat greșit: Serviciile nu au drept de inițiativă legislativă, Parlamentul nu a făcut nimic 30 de ani să schimbe legislația, Guvernul are drept de inițiativă, Guvernul poate solicita serviciilor să contribuie cu propuneri pentru legislația care îi privește, pentru că o face cu toate părțile vizate (stakeholderi) atunci când elaborează legi. Probabil că asta au și făcut, ulterior, aceste propuneri ale serviciilor se armonizează, pentru că unii vor o chestie, alții alta și e un proces de integrare, analiză, reglementare (punere în acord cu alte reglementări). La final, Guvernul pune forma finală pe masă, consultă și unii specialiști externi ( în general ofițeri în rezervă din servicii sau consilieri pe zona de securitate, experți de la Președenție, CSAT etc) și transmite proiectul în dezbaterea publică. Ce a greșit Guvernul e că l-a dat la partide să se dezbată acolo mai întâi. Era clar că de acolo vor ajunge în presă tocmai pasajele care sunt discutabile. E și asta o abordare, adică să se răsufle subiectul și dezbaterea reală să treacă fără probleme. Am încheiat scenariul.

Utlima parte din scenariu nu e ok, pentru că în acest mod s-a ostilizat toată presa, au apărut multe voci critice și până la urmă interesul Guvernului este să aibă legile securității aprobate de Parlament, nu doar să facă zânzanie în societate.

Cert este că la Parlamentul României, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului de control asupra SRI nu are idee despre ce conține pachetul legilor securității, vedeți mai jos în răspuns. Mai mult, Comisia confirmă că pachetul de legi a fost elaborat de serviciile secrete și se află la Guvern, deși Parlamentul României are înființată o comisie specială care tocmai cu acest lucru ar trebui să se ocupe.

Propunerea de înființare a comisiei pentru legile securității a venit din partea liderilor grupurilor parlamentare PSD din Senat și Cameră. În preambul se vorbește tocmai despre necesitatea întăririi controlului parlamentar asupra activității serviciilor de informații ținând seama de transformările mediului global de securitate și a angajamentelor României în calitate de stat membru UE și NATO. Comisia a fost propusă pe repede înainte, adică în 26 aprilie a.c., numai bine încât să dezbată noile legi ale securității livrate de Guvern. Comisia încă nu are niciun document publicat pe site, deci nu a lucrat nimic.

Trebuie spus că deocamdată vorbim despre niște texte vehiculate în presă, pe surse, nu avem niciun document oficial, asumat de Guvern sau serviciile de securitate, deși premierul Ciucă a confirmat că legile au fost elborate de servicii, iar Comisia de control a SRI a spus același lucru. Aici avem o bilă neagră la trasparența decizională, tocmai pe un subiect sensibil pentru presă și societate. Apoi, vedem că s-au făcut niște pași premergători, adică se lucrează printr-o comisie chipurile înființată la Parlament în acest scop. Trebuie văzut însă proiectul în ansamblul său și identificate punctele discutabile, mai ales pe zona de control a societății civile asupra structurilor de securitate. Trebuie verificat dacă s-au pus prevederile noilor legi în acord cu deciziile Curții Constituționale, dar și cu aspectele identificate în Rapoartele MCV de-a lungul anilor. Mai putem aborda și din perspectiva altor state și să vedem cum se face în vest controlul asupra serviciilor și ce au voie să facă acolo unde noi considerăm că sunt democrații cu tradiție.

Pe fond, legile securității sunt o prioritate în România, pentru servicii este normal să ceară mai multă putere iar pentru societatea civilă este la fel de normal să vrea asigurări că nu vor apărea abuzuri. Până la urmă să îți dorești ca România să aibă servicii secrete slabe este un nonsens, mai ales cu un conflict în regiune și cu spectrul unui vecin ca Federația Rusă.

Sper ca în final să se găsească acest echilibru între cererile îndereptățite ale serviciilor de a se moderniza legislația care le reglementează activitatea și nevoia societății civile de a obține garanția respectării drepturilor fundamentale.