de Ion Lucian Petraș
Am aflat zilele acestea de la Ioana Bradea, jurnalist la bistrițeanul.ro, despre o expoziție aniversară organizată de Galeria Arcade 24, expoziție care vizează 4 decenii de artă la Bistrița, 1982-2022. Ioana Bradea a atras atenția asupra faptului că Mircea Oliv, curatorul expoziției și al tuturor expozițiilor de la Galeria UAP (Uniunea Artiștilor Plastici) din Bistrița, a lăsat intenționat pe din afară o parte din artiștii bistrițeni. Demersul Ioanei Bradea poate părea pentru unii subiectiv, pentru că Grigore Bradea (tatăl Ioanei) este unul din artiștii ignorați de această expoziție. Ioana Bradea are dreptate. La Bistrița există o gașcă, Gașca lui Oliv Mircea.
Întâmplarea face că și eu am constatat de mulți ani că anumiți pictori sau sculptori nu sunt promovați la Bistrița de o așa zisă castă culturală. O gașcă prin care unii sunt promovați la greu și alții nici nu găsesc loc pe simezele bistrițene și nu e vorba de valoarea lor artistică. Vorbim aici de oameni, de artiști consacrați, cu expoziții în țară și străinătate, care oriunde merg spun că sunt din Bistrița.
Eu vreau să amintesc doar trei nume de artiști bistrițeni consacrați care ar fi trebuit să primească mai multă atenție din partea lumii artistice locale și care dimpotrivă au fost ignorați, neinvitați la expoziții sau marginalizați, chiar excluși de pe simezele Bistriței, deși sunt apreciați la nivel național și internațional. Vorbesc aici despre pictorii Octavian Stoia, Vasile Tolan și Mirela Trăistaru, nume care fac cinste Bistriței și în prezent, dar care lipsesc din viața culturală a Bistriței pentru că nu se vorbește despre ei deloc sau aproape deloc.
Această ignoranță nu este întâmplătoare, este o reavoință și o atitudine de gașcă a celor care vremelnic conduc sau mai bine spus s-au cățărat pe scaunele șefiei din cultura locală. Nepotismul este cu atât mai urât când se manifestă în astfel de domenii cum e arta, care prin definiție sunt domenii libere, creative, în care funcționează doar regulile estetice și nu alte norme sau dogme impuse.
Îmi pare rău că trebuie să le-o spun pe șleau, gașca din Bistrița ar trebui să își încheie activitatea, să ne lase să admirăm toți artiștii, până la urmă vorbele meșteșugite rostite la un vernisaj nu te fac celebru, dar expozițiile apreciate de public îți pot aduce prestigiul local, național și internațional. Lăsați artiștii bistrițeni să ne încânte cu lucrările lor și terminați această șaradă care durează de 40 de ani de când Oliv Mircea și prietenii săi fac jocurile în lumea artistică.
Cei trei pictori, consacrați acum, despre care v-am vorbit nu mai au nevoie de promovare, dar poate când erau la început de drum ar fi avut nevoie de un impuls din orașul lor, orașul unde s-au format artistic. De aceea trebuie să ne mai gândim la elevii sau studenții de la arte care ar trebui să aibă parte de un spațiu de expunere. Ei nici nu există în acest peisaj artistic local, nu au loc de expunere, nu sunt organizați în vreun fel. Singura acțiune de prezentare a lucrărilor lor se face la sfârșitul liceului când de o bună bucată de vreme Complexul Muzeal Județean le asigură spațiul pentru expunerea lucrărilor de absolvire sau în expozițiile de la Liceul de arte Corneliu Baba, unde merg mai mult rudele să le vadă lucrările.
Din aceste considerente cred că Primăria Municipiului Bistrița ar trebui să asigure un spațiu expozițional care să nu presupună costuri enorme, există în Bistrița și spații private unde se poate expune dar costurile sunt exagerat de mari, ajungând la 1000 de lei pe săptămână. Primăria deține un spațiu, potrivit zic eu, în locația unde a funcționat centrul info-turistic, mai jos de Sugălete. În acel spațiu se pot organiza expoziții permanente de artă plastică, un demers care ar veni și în sprijinul tinerilor artiști dar și în beneficiul turiștilor care ar putea admira și achiziționa lucrările.
