Rusaliile este denumirea sărbătorii bisericești ce se ține la cincizeci de zile de la Paști, fiind închinată Sfintei Treimi (Pogorârea Sfântului Duh, Troița). Rusaliile sunt considerate ființe mitologice, spirite feminine cu un caracter capricios și cu o purtare rea, asemănătoare sau identice cu ielele. Se consideră că rusaliile sunt deosebit de active în timpul sărbătorii. Istoricii recunosc substratul păgân al acestei sărbători consacrate cultului strămoșilor, de unde și numele de Moșii de Rusalii sau Moșii de vară. Etimologic, numele ei este de origine latină, unde Rosalia, rosa – trandafir, era o sărbătoare închinată pomenirii strămoșilor morți înainte de vreme. Pe vremuri la morminte se duceau coroane și buchete de trandafiri de primăvară și se organizau ospețe de pomenire. Se consideră că începând din ziua de Joia-Mare sau din ziua de Paști și până la Rusalii, „cerul se deschide”, adică granițele dintre lumi dispar și sufletele morților vin pe la casele lor.
Majoritatea obiceiurilor și riturilor din săptămâna Rusaliilor au drept scop, petrecerea spiritelor morților pe care le reprezintă Rusaliile (Ielele, Șoimanele, Zânele, Măiestrele etc.) în lumea de dincolo. Strămoșii noștri apreciau că le pot îmbuna prin tot felul de mijloace cum sunt pomenile, jocurile, petrecerile, dansuri și descântece. De asemenea, era folosit un întreg arsenal de obiecte și acțiuni apotropaice în care locul principal îl ocupă Jocul Călușarilor.
În județul Bistrița-Năsăud se păstrează încă obiceiuri și tradiții specifice pentru zona noastră prin care se marchează Rusaliile, cele mai cunoscute sunt: obiceiul cununilor de pe valea Șieului și înstruțatul boului în zona Becleanului (Figa, Căian, Tăure, Șieu-Cristur, Caila).
„În satul Șieuț din județul Bistrița-Năsăud, sâmbătă seara, înainte de duminica Rusaliilor, fetele tinere (având, de regulă, între 13 şi 15 ani) ies la câmp, în ţarină, acolo unde este holda de grâu, cu scopul de a face cununi din cele mai frumoase spice. Făcutul acestor cununi este însoţit de un cântec specific pe care fetele îl cunosc şi îl interpretează aproape ritualic. După ce termină de făcut cununile, fetele le ascund, însă băieţii vin spre înserat să le caute; dacă le găsesc, aceştia le fură sau le ascund în alte locuri, iar fetele trebuie să le refacă.
Un alt moment aşteptat de întreaga comunitate este reîntoarcerea fetelor din ţarină spre sat, atunci când băieţii ies în drum şi le stropesc cu apă. Sătenii îi aşteaptă cu nerăbdare pe tineri pe uliţele satului sau pe la porţi, fiind curioşi să vadă fetele care au făcut cununile în acel an.
Duminică, în ziua de Rusalii, tot satul merge la biserică, oamenii fiind îmbrăcaţi în cele mai frumoase straie de sărbătoare. După slujba de la biserică, preotul şi credincioşii ies în ţarină, iar acolo se face slujba specială de sfinţire.
Mai apoi are loc un ritual specific, cel al cununilor fetelor. Acestea sunt aduse de tinerele satului din ţarină (din holdă sau din locurile unde le-au ascuns în seara precedentă), fiind însoţite de cântecului specific al cununii, iar apoi sunt sfinţite de preot şi sunt puse la răstigniri, la răspântii de drumuri sau în biserică – la cruci și la icoane.”
Sursă text: Smaranda Mureșan, fragment din articolul „Cununile de Rusalii la Șieuț” publicat în „Revista de Lingvistică și Cultură Românească”, Nr. 20, CIREȘAR, iulie 2019, articol disponibil on-line la adresa https://limbaromana.org/rev…/cununile-de-rusalii-la-sieut/.
Photo credit: Cristian Vrăzmaș, Smaranda Mureșan și Grigore Rus.
Fotografii din timpul filmărilor producției documentar etnografice „Cununile de Rusalii la Șieuț” (iunie 2014).
Filmul documentar etnografic „Cununile de Rusalii la Șieuț” poate fi vizionat aici
Postare propusă și material îngrijit de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Serviciul Cultură Tradițională – Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Înstruțatul boului – obicei agrar de primăvară
,,Înstruțatul’’ sau ,,împănatul boului’’ este un obicei agropastoral și aparține riturilor de fertilitate din preajma solstițiului de vară. Această datină are în centrul său animalul sacru, puternic, dătător de viață și de roade. Despre vacă și bou se crede că sunt sfinte, plăcute lui Dumnezeu și dăruite cu puterea ca ,,o zi în tot anul să vorbească și ele ca oamenii’’.
Boul conotează întotdeauna ideea de muncă și de belșug, iar datina agrară conotată de acest animal este de fapt, o sărbătoare închinată celui mai harnic gospodar din sat, muncii pașnice, hărniciei, eficienței și modestiei.
,,Înstruțatul’’ sau ,,împănatul boului’’ se sărbătorea în ziua de Rusalii sau Pogorârea Sfântului Duh în câteva sate din arealul Țării Bistriței și Năsăudului, printre care amintim: Tăure, Figa, Căianu – Mic, Șieu-Cristur, Caila, ș. a. Denumirea obiceiului diferă de la o regiune la alta sau chiar de la un sat la altul.
Acest obicei agrar cuprinde în structura sa câteva etape: împletirea cununii de flori, împănatul boului, purtatul spre casa gospodarului, udatul cununii, sosirea alaiului la gazdă, ospățul și jocul (hora).
Întotdeauna înstruțatul era asociat de o petrecere cu joc la care participa întreg satul. Pentru boi se plăteau: feciorii (,,cizășii’’sau ,,moșteii’’) câte o zi de coasă, fetele (,,druștele’’) la împrăștiat brazdele de fân. Boul care urma să fie înstruțat trebuia să fie cel mai frumos din sat, să fie sănătos, gras, să nu aibă defecte de mers, să-și țină capul sus și să nu fie împungos.
Localnicii respectau această sărbătoare tradițională spunând că: ,,Acolo unde se împănează boul, satul este ferit de rele, de potop, de vreme rea și de grindină. Bou-i sfânt, boul o suflat șî l-o încălzit pe Isus în iesle, l-o lăsat Dumnezău.’’
Acompaniate de un taraf tradițional, druștele cântau: ,,Floricică de bănat,/ Dimineață ne-am sculat / Șî frumos ne-am îmbrăcat/ Șî-n țarin-am alergat./ Foaie verde de lalea/ Cu ficiorii alăturea./ Din țarin-am cules flori/ Să facem cununi la boi./ Cununile le-am gătat/ Șî boii i-am înstruțat./ Ceterașii ne-or cântat/ La gazdă am alergat/ Oamenii ne-o-ntâmpinat/ Șî boii ni i-o udat/ Șî cu apă șî cu jin/ C-așa-i modie din bătrâni/ Foaie verde ș-on bujor/ Boii merg în pas domol/ Noi mergem în urma lor/ Șî grâu crește cu spor’’ (Tăure, BN).
Photo credit: Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Sursă text: Emilia Bumb, „Studii Etnologice – Bistrița-Năsăud: obiceiuri, meșteșuguri, rapsozi”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007, pp. 33-38.
Sursa foto și text: Facebook Centrul Județean de Cultură Bistrița-Năsăud
