Greva din educație continuă cu proteste în stradă ale profesorilor care transmit astfel un mesaj ferm că nu vor să renunțe la grevă și că sunt uniți și solidari. Revendicările acestora se referă la majorări salariale de 25% dar și la rezolvarea unor probleme sistemice cum sunt investițiile în educație.
În fața Prefecturii de această dată au fost prezenți în jur de 200 de sindicaliști din cadrul Federației sindiale Spiru Haret. Conform liderului de sindicat prof. Cristina Rusu au fost prezenți circa 50% dintre membrii de sindicat.
Profesorii au pregătit premii pentru liderii politici de la București, respectiv cărți de colorat, tabla înmulțirii, pixuri și diplome pe care le-au înmânat prefectului Teofil Ciorbă.
De asemenea, sindicaliștii au transmis un memoriu către guvernanți pe care îl redăm integral.
Sindicatul Învățământ Bistrița-Năsăud, prin președinte, prof. Rusu Cristina, în numele membrilor de sindicat, formulează prezentul
MEMORIU,
Prin care vă solicităm să luați act de nemulțumirile și propunerile noastre cu privire la salariul și condițiile de muncă ale personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământul preuniversitar, care au determinat declanșarea grevei generale în care ne aflăm, și să ne sprijiniți în soluționarea acestora, ca o minimă garanție a faptului că guvernanților le pasă de ceea ce se întâmplă, cu adevărat, în sistemul de educație, dincolo de proiectele înșirate pe sute de pagini, care nu își găsesc aplicabilitatea în practica școlară de zi cu zi.
Stimate Domnule Prefect,
- suntem nemulțumiți de salarizarea umilitoare a personalului din învățământ (personal didactic de predare/personal didactic auxiliar/personal nedidactic) și vă solicităm să transmiteți factorilor de decizie de la nivel guvernamental să adopte de urgență măsuri concrete de creștere a salariilor noastre;
- profesorii lucrează 18 ore/săptămănă și au 4 luni de concediu ,,fake-news” – vă rugăm să combateți aceste informații eronate;
- sistemul de învățământ este subfinanțat an de an, ceea ce se reflectă, printre altele, și în infrastructura școlară precară din multe școli; solicităm respectarea Legii Educației în ceea ce privește alocarea resurselor financiare de la bugetul de stat și creșterea investițiilor anuale în învățământ pentru îmbunătățirea bazei materiale a tuturor unităților de învățământ;
- aplicația Edusal, folosită pentru calcularea salariilor, are constant probleme tehnice, existând lunar riscul ca salariile să nu fie plătite la timp (în data de 14) și îngreunând munca colegilor ce calculează salariile. De aceea, solicităm înlocuirea acesteia cu o aplicație mai performantă, gestionată de Ministerul Educației.
ARGUMENTE
Teoretic, în România, conform legislației în vigoare, învățământul constituie prioritate națională (art. 2 alin. 7 din Legea Educației Naționale – nr.1/2011- cu modificările și completările ulterioare). În fapt, acest deziderat a rămas doar pe hârtie, de vreme ce, în cei 12 ani de la intrarea în vigoare a legii mai-sus menționate, niciodată nu s-a alocat minim 6% din produsul intern brut al anului respectiv, art. 8 al legii Educației fiind prorogat anual, prin motivația unei ,,prudențe bugetare”, astfel încât, sistemul a rămas subfinanțat, salariile personalului din învățământ au rămas cele mai reduse din sistemul bugetar, complet disproporționate în raport cu volumul de muncă, cu responsabilitățile postului și cu statutul pe care ar trebui să îl avem în societate.
- Domnule Prefect, salariile personalului din învățământ sunt poziționate în partea inferioară a grilei de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, ceea ce ne nemulțumește profund, dar mai mult decât atât, generează deficitul de resursă umană calificată din sistem și face neatractivă profesia de cadru didactic pentru cei mai buni absolvenți de studii superioare.
Astfel, la nivelul lunii aprilie 2023, un profesor debutant care lucrează în una dintre școlile județului a câștigat un salariu net de 2793 lei, un profesor cu definitivat și 5 ani vechime – 3241 lei, în timp ce un profesor gradul I, cu o vechime de 35 de ani în învățământ, a câștigat 4453 lei. Aceste venituri includ toate sporurile și indemnizațiile, inclusiv indemnizația de hrană și sporul de solicitare neuropsihică.
Considerați, Domnule Prefect, că aceste venituri pot asigura un trai decent, mai ales în condițiile creșterii generalizate a prețurilor și a ratei inflației din ultimul an? Fiecare coleg are în întreținere alte persoane (copii/părinți etc), astfel că majoritatea profesorilor își duc traiul la limita subzistenței, așteptând cu înfrigurare ziua de salariu. Calitatea învățământului poate oare să crească sau să se mențină cu un profesor care intră în clasă, împovărat de ziua de mâine, care trăiește din descoperirea de card și apelând la ajutorul rudelor, bugetari ori nebugetari, cu salarii mai mari?!
Desigur, există și colegi care beneficiază de gradație de merit și care au venituri ceva mai mari, dar ponderea celor care pot beneficia anual de acest spor este, potrivit legii, de doar 16% din totalul personalului din învățământ.
Nu am îndrăznit să comparăm salariile noastre cu cele din alte sisteme bugetare, dar nici cu pensiile speciale, ca să nu ne simțim și mai umiliți. Nu contestăm responsabilitățile și volumul de muncă al altor categorii profesionale, dar considerăm că sunt privilegiate față de noi, personalul din învățământ, pe umerii cărora stă viitorul României.
Domnule Prefect, munca unui profesor nu se reduce la cele 18 ore de predare, cum greșit se afirmă adesea, ci include multe alte ore pentru pregătirea lecțiilor, evaluarea lucrărilor elevilor, susținerea consultațiilor în vederea pregătirii examenelor naționale (Evaluare Națională, Bacalaureat), pregătirea suplimentară a elevilor care participă la olimpiadele și concursurile școlare, planificarea și participarea, după orele de curs, la activități extrașcolare, consilierea 24 de ore din 24 a elevilor și părinților, căci orice telefon sau mesaj de la aceștia, indiferent de ora la care este primit, indiferent de locul unde suntem (la școală, acasă cu familia, în concediu, în spital sau în orice alt loc, inclusiv în perioadele vacanțelor școlar) așteaptă un răspuns, de cele mai multe ori, imediat.
La munca noastră se adaugă activitățile din nenumăratele comisii de la nivelul oricărei instituții de învățământ, comisii evident neremunerate, dar care implică mult timp și multă responsabilitate. Ca titlu, de exemplu, la nivelul unei școli funcționează următoarele comisii permanente: Comisia de curriculum, Comisia de Evaluare și Asigurare a calității, Comisia pentru prevenirea şi eliminarea violenţei, a faptelor de corupţie şi discriminării în mediul şcolar şi promovarea interculturalităţii, Comisia de securitate și sănătate în muncă și pentru situații de urgență, Comisia pentru mentorat didactic și formare în care didactică, Comisia pentru programe și proiecte educative, Comisia de dialog social, Comisia de Control Managerial Intern, și lista ar putea continua.
Amintim și comisiile constituite temporar (Comisia de Revizuire a Regulamentului de Ordine Interioară, Comisia de implementare a programelor naționale ,,Școala Altfel” și Săptămâna Verde”, Comisia de acordare a burselor școlare etc), care funcționează în anumite perioade ale anului școlar, dar care implică la fel de multă muncă ,,voluntară” din partea colegilor.
Desigur, în fiecare an școlar, în fiecare școală se organizează concursuri și olimpiade școlare, în unele instituții de învățământ etape județene sau naționale ale acestora. Evident, nici organizarea, nici evaluarea la aceste concursuri nu este remunerată.
Astfel, în anul școlar 2021-2022, potrivit Raportului privind starea învățământului preuniversitar din județul Bistrița-Năsăud, s-au desfășurat 45 de olimpiade școlare și concursuri școlare înscrise în Calendarul competițiilor
școlare cu finanțare ME, la care au participat 827 elevi. La etapa națională s-au calificat 195 de elevi și 2 echipe de robotică care au obținut 94 premii și mențiuni. Toți acești elevi, participanți la etapele județeană și/sau națională au fost pregătiți suplimentar, în timpul liber al profesorului, cu multă trudă, fără ca acesta să fie remunerat.
Competițiile județene se desfășoară în weekend (pentru a nu perturba desfășurarea orelor de curs), iar cele naționale în vacanțe, personalul didactic și nedidactic implicat nu este remunerat, ci are dreptul la zile libere, conform contractului colectiv de muncă, în următoarele 60 de zile calendaristice. Dar, personalul didactic nu beneficiază niciodată de aceste zile libere, deoarece ele nu pot fi acordate în zilele în care se desfășoară cursuri.
Nu mai amintim de diferitele statistici sau chestionarele pe le primim de la școală și pe care trebuie să le completăm ,,urgent”. De ce urgent? Pentru că așa a cerut Inspectoratul Școlar Județean? De ce? Pentru că așa a cerut Ministerul! Căci din turnul de fildeș al unei instituții, fără să ai contact cu profesorul de la catedră, ai impresia că îți poți permite să ceri orice statistică, la orice oră, inclusiv în concediul de odihnă al cadrului didactic.
La fel de reduse sunt și salariile personalului didactic auxiliar, iar o școală nu poate să funcționeze în bune condiții fără implicarea acestor categorii de personal și care sunt remunerate cu mult sub nivelul efortului pe care îl depun.
Spre exemplu, un secretar-șef al unei instituții de învățământ cu 900 de elevi (ciclurile primar, gimnazial și liceal) avea în una din lunile trecute, un salariu de bază de 5100 (5914 -venit brut, respectiv 3698 – venit net) în condițiile în care se cunoaște munca de sisif a unui secretar. Menționăm că respectivul secretar-șef are studii superioare și o vechime de peste 30 de ani în sistem.
Un secretar cu peste 40 de ani vechime, încadrat cu studii medii, pe funcție de execuție, la altă școală din județ, are un salariu net de 3034 lei, iar un contabil-șef cu studii superioare și 10 ani vechime, angajat al unui liceu tehnic din mediu rural, are un salariu net de 3436 lei.
Nu ne avantajează comparațiile și, cu riscul, de a simți din nou umilința, încercăm totuși o astfel de comparație: așadar, secretar-șef al unei instituții de învățământ liceal (urban) are un venit brut de 5914 lei, în timp ce un secretar al unei comune din mediul rural (comună apropiată de respectiva școală unde funcționează secretarul-șef cu salariul menționat mai sus), obține un venit lunar brut de 8320 lei.
Dacă tot ne-am apucat de comparații, să aruncăm o privire și în curtea noastră, cum se zice, cu precizarea că nu desconsiderăm munca nimănui, doar încercăm să vă facem să conștientizați că salarizarea personalului bugetar, inclusiv în interiorul sistemului de învățământ, ar trebui regândită și reorganizată pe alte principii. Astfel, potrivit situației veniturilor brute din Ministerul Educației (publicată pe site-ul instituției), în luna martie 2023, un șofer cu vechimea cuprinsă între 10 și 15 ani avea un salariu brut de 5234 lei, cu doar 680 de lei mai puțin față de secretarul-șef cu peste 30 de ani de vechime. De menționat că salariul domnului șofer include sporul pentru condiții vătămătoare (înțelegem că în Ministerul Educației este un mediu vătămător/toxic), pe când în școli avem un mediu sigur, de vreme noi nu beneficiem de sporul de toxicitate.
Nu cred că e nevoie să mai amintim salariile foarte mici ale personalului nedidactic (îngrijitorare, 15 ani vechime, 2156 lei net, îngrijitoare, 8 ani vechime – 2008 lei –din care 600 de lei cheltuieli cu naveta- singurul întreținător a doi copii) și exemplele sunt multiple.
Totodată, deși sunt prevăzute în legislația în vigoare și în contractele de muncă aplicabile, unele drepturi nu se acordă decât în foarte puține școli (decontarea navetei, plata indemnizației de instalare, plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar și nedidactic, compensarea în bani a salariului de odihnă neefectuat etc.), ca urmare solicităm aplicarea acestora la nivelul întregului sistem de învățământ.
Nu înțelegem de ce se găsesc bani pentru alte sectoare de activitate, care nu au fost declarate de interes național, iar pentru sistemul de învățământ, și implicit salariile noastre, niciodată. Am așteptat implementarea proiectului ,,România educată” care ne povestește despre un: ,,un sistem care garantează starea de bine a tuturor celor implicați: elevi, profesori și părinți, construind un mediu caracterizat de respect reciproc, în care protejarea și afirmarea demnității umane au prioritate”.
Dar, în loc să ne aducă stare de bine, proiectul mai-sus menționat ne-a adus mai multă muncă, mai multe ,,hârtii” pe care trebuie să le completăm, mai mult dezinteres și mai multă umilință din partea guvernanților care au mai bifat teoretic (,,din pix”) un proiect de țară, dar care nu au pic de respect față de noi, călcându-ne în picioare demnitatea, chiar și în aceste zile în care am depășit limita maximă de suportabilitate și am ieșit în stradă ca să ne cerem drepturile garantate nu numai de proiecte pompoase, dar și de legi încălcate cu la fel de multă ușurință.
Nu avem nevoie de vouchere sau de prime de compensare salarială, vă rugăm să nu continuați umilința la adresa noastră, avem nevoie de certitudini pe termen lung, adică de o salarizare corectă, în concordanță cu efortul pe care îl depunem și cu importanța sectorului de activitate în care ne desfășurăm activitatea și care, potrivit reglementărilor în vigoare, (inclusiv Legea Educației Națioanle) este un sistem de importanță națională. Sau, cel puțin, ar trebui să fie!
În concluzie, referitor la salarizarea întregului personal din învățământ, vă rugăm să sprijiniți demersurile noastre și să solicitați Guvernului, în calitate de reprezentant al acestuia în teritoriu, să reglementeze de urgență creșteri salariale în învățământ, în medie cu 25% așa cum solicită reprezentanții sindicatelor din Educație la negocierile din aceste zile.
- Domnule Prefect, să revenim la cele 18 ore/săptămână, care alcătuiesc norma didactică de predare. Pentru a ne prezenta în fața elevilor, trebuie să alocăm cel puțin 2-3 ore zilnic, în care să pregătim scenariul fiecărei lecții și materialele didactice necesare acesteia. În funcție de complexitatea fiecărei lecții, timpul de pregătire pentru a doua zi poate crește semnificativ.
Spre exemplu, unele școli din județ, au fost dotate în acest an școlar cu table interactive. Acestea sunt deosebit de utile, dar utilizarea lor presupune mai mult efort și timp în pregătirea activităților didactice. Astfel, un profesor de la unul dintre liceele bistrițene, a pregătit în acest an școlar un număr de 61 de prezentări Power-Point. Știti cât efort și timp a investit acest profesor, domnule prefect? O astfel de prezentare nu se face în 10 minute, ci sunt necesare câteva ore bune de la stat în fața computerului, de selectarea informațiilor, a imaginilor și de ,,crearea” propriu-zisă a prezentării.
Desigur, pentru orele de evaluare trebuie să concepem teste, ca mai apoi, după ce le-am aplicat la clasă, să începem munca de ,,corectare” a acestora, aspect care necesită, de asemenea, timp și efort intelectual. Să luăm ca exemplu un profesor de la disciplinele cu oră pe săptămână. Norma de predare fiind de 18 ore, la liceele tehnologice, unde clasele de elevi au și câteva săptămâni de practică în timpul anului școlar, ca să ai norma întreagă, trebuie să predai la 20 de clase. În medie, fiecare clasă are 25 de elevi. Astfel, un profesor care predă o disciplină ce are alocată o oră/săptămânal, predă la aproximativ 500 de elevi.
Pentru încheierea mediei, fiecare elev are nevoie de minim 4 note (3 note + nr. de ore/săptămână). Asta înseamnă că fiecare elev va fi evaluat, de profesorul în discuție, de cel puțin 4 ori pe parcursul anului școlar, în general prin evaluări scrise (teste, proiecte, referate etc), deoarece la o oră/săptămână și la actualele programe stufoase, nu ai cum să te bazezi pe evaluare orală. Rezultă că profesorul respectiv va avea de evaluat, într-un an școlar, cel puțin 2000 de lucrări ale elevilor. Nu sunt mai norocoși nici colegii care predau discipline ce au alocate mai multe ore/săptămână. Chiar dacă predau la mai multe clase, au de dat la fel de multe note, căci media, reamintesc, se încheie cu minim 3 note+numărul de ore/săptămănă.
Vi se pare că e puțin lucru, domnule prefect? Chiar credeți că noi muncim doar 18 ore/săptămână, așa cum se vehiculează? Nu, domnule prefect, cadrele didactice muncesc cu mult peste 40 de ore/săptămână (așa cum prevede Codul muncii pentru angajați), au birourile de acasă ticsite cu documente pe care le pregătesc pentru școală (planificări, proiecte, planșe, fișe de lucru, modele de teste etc), își neglijează de multe ori copiii pentru a-și pregăti lecțiile de a doua zi și pentru a corecta testele și alte produse ale activității elevilor.
Dacă observați pe stradă o persoană ce își ,,cară” cu greu o plasă și pare extenuată, e cel mai probabil un profesor care nu a reușit să-și termine treaba la școală și își duce de lucru acasă, spre exasperarea membrilor familiei, sătuli de ,,hărtiile” noastre.
Desigur, vor fi și câteva excepții de profesori preocupați poate mai puțin de pregătirea de a doua zi, dar marea majoritate a colegilor petrec mult timp și pun mult suflet în pregătirea profesională, în cadrul orelor de curs și a activităților extrașcolare, iar câteva excepții nu pot caracteriza marea masă a profesorilor care muncesc pe brânci și sunt recompensați de statul român cu salarii rușinoase. La fel se întâmplă și în cazul personalului didactic auxiliar, îngreunat cu o multitudine de sarcini, și nevoit să lucreze, adesea, peste orele de program sau în weekend.
Nici informația referitoare la cele 4 luni de concediu nu este adevărată. Personalul didactic din învățământ nu ia concediu odată cu începerea vacanței, cum greșit se vehiculează în spațiul public, cu atât mai puțin ceilalți angajați ai școlilor. Concediul anual de odihnă, potrivit contractului colectiv de muncă, este de 62 de zile lucrătoare (acordate în perioada vacanțelor școlare) – în cazul profesorilor și cel mult 28 de zile (în funcție de vechime) în cazul personalului didactic auxiliar și nedidactic. Ca urmare, chiar dacă elevii sunt în vacanță, noi nu intrăm în concediu de odihnă, ci desfășurăm alte activități.
Să luăm ca exemplu, vacanța de vară. Aceasta începe anual, în jurul datei de 15 iunie. Dar profesorii nu merg în concediu deoarece urmează examenele de Evaluare Națională și cel de Bacalaureat, care se finalizează în jurul datei de 5 iulie și la care trebuie să participăm. După această dată sunt programate corigențele până la mijlocul lunii iulie și abia după această dată putem spera la concediu de odihnă. Asta, dacă nu avem elevi calificați la concursurile naționale care se desfășoară în vacanța de vară (de exemplu, concursurile naționale de cercetare științifică la care trebuie să pregătim și să însoțim elevii), caz în care mergem în concediu la începutul lunii august. Iar la 1 septembrie, ne întoarcem la școală, astfel că, nu de puține ori, nici măcar cele 62 de zile de concediu nu reușim să le efectuăm.
Date fiind considerentele de mai sus, referitoare la activitatea profesorilor, v-am fi recunoscători dacă ați transmite guvernanților, în special membrilor Executivului, dar și opiniei publice, care este situația în fapt privitoare la concediu de odihnă și la cele 18 ore pe care le lucrează profesorii, în realitate cu mult mai multe, după cum am argumentat mai sus. Și, ca să nu existe nicio suspiciune că ceea ce susținem este adevărat, vă invităm în oricare dintre școlile județului să vă arătăm teancurile de lucrări evaluate și de documente pe care le-am întocmit în acest an școlar.
Ca să nu mai amintim de mijloacele didactice care sunt insuficiente sau învechite în multe școli, dar nici de resursele materiale proprii pe care le investim pentru a ne procura/achiziționa materiale cu ajutorul cărora să facem lecțiile mai atractive. Ne-am săturat să fim sponsorii sistemului și să aducem bani de acasă pentru a putea să ne desfășuram activitatea în bune condiții.
Este destul că ne plătim cursurile de perfecționare, care, potrivit legislației în vigoare, ar trebui plătite de angajator, adică de școlile noastre, dar mereu banii alocați perfecționării sunt puțini, așa că ne vedem nevoiți să plătim formarea continuă, cu noile strategii didactice și cu noile tehnologii.
Aplicația Edusal funcționează foarte greoi, apar constant probleme, la unele dintre acestea secretarul sau contabilul din fiecare școală trebuind să găsească soluții (,,artificii”) de moment. Mai mult decât atât, aproape în fiecare lună, aplicație este actualizată, dar actualizările ajung în școli târziu, astfel că personalul didactic auxiliar ce calculează salariile profesorilor trebuie să presteze muncă suplimentară neremunerată, inclusiv în weekend, pentru ca salariile să poate fi plătite la timp.
Așa s-a întâmplat și recent, în cursul lunii aprilie 2023, când kit-ul aplicației a ajuns vineri, în data de 7 aprilie, iar pentru a avea ce să punem pe masa de Paște, colegii noștri, contabili și secretari, au muncit în zilele dumnealor libere (8-9 aprilie – sâmbătă și duminică), evident, fără să fie plătiți pentru acest efort.
În acest context, vă rugăm să transmiteți celor în drept că Edusal-ul este o aplicație învechită care și-a depășit limitele de funcționare, ca urmare se impune de urgență renunțarea la această aplicație și înlocuirea cu o aplicație adaptată nivelului de tehnologie aferent României anului 2023.
Stimate Domnule Prefect, acestea sunt câteva dintre nemulțumirile care ne-au determinat să ieșim în stradă, pe care vă rugăm să le analizați și să contribuiți la soluționarea acestora.
