Articol scris de Ruxandra Hurezean pentru presshub.ro
O vreme mohorâtă împâclește muntele și pustiește drumurile spre Roșia Montană. Este dimineața zilei de 10 februarie. Surse guvernamentale, presa și chiar premierul Marcel Ciolacu spuneau că se va afla decizia definitivă în procesul de arbitraj comercial în care compania Gabriel Resources Gold Corporation a dat în judecată România pentru că nu i-a permis dezvoltarea exploatării miniere de la Roșia Montană.
Știrea rulează de câteva zile pe toate televiziunile. Guvernul Ciolacu pregătește opinia publică pentru eșec și încearcă să scape de responsabilitatea deciziei. Se caută vinovați, unii imaginari, se aruncă cu acuzații publice în special în opoziție.
S-a pronunțat și suma pe care România ar trebui să o plătească drept despăgubire, chiar dacă sentința nu s-a comunicat încă: 2 miliarde de dolari.
Ca urmarea a acestor anunțuri publice, prețul acțiunilor Gabriel Resources crește la bursă și acționarii companiei câștigă 200 de milioane de dolari în doar zile. Presa face speculații privind interesele ascunse ale statului român, ale guvernului și ale unor politicieni.
Tensiunea plutește în aer și la Roșia Montană. Dintr-o dată, liniștea de după 2021, anul în care localitatea a devenit sit protejat UNESCO, s-a spulberat.
Echipe de televiziune au stat zile întregi în piața orașului gata să relateze de aici deznodământul procesului de la Washington. Astăzi, sătule de așteptare zadarnică și intuind blufful guvernamental, n-au mai venit.
„Vom muta biserică cu biserică”
E liniște, o liniște apăsătoare umple străzile. Nici țipenie de om. Doar în magazinul din centrul Roșiei doi tineri își cumpără ceva de mâncare. Au venit de curând în localitate, stau într-una din casele date în comodat de Gold Corporation.
În această mică comunitate, de aproape 30 de ani încoace, locuitorii se împart în pro și contra exploatării aurului. Proiectul Roșia Montană Gold Corporation a sfâșiat comunitatea, iar prăpastia, precum o falie despicată de cutremur, s-a întins până departe, în miezul întregii societăți românești.
„Să stai aici, sub asediul Gold, de 29 de ani și să vezi că și ai tăi, conducerea statului este de partea lor, nu e ușor!”, spune Sorin Jurcă, în timp ce mai pune un lemn pe foc în soba din bucătăria casei părintești. Este unul dintre opozanții exploatării, încă de la început.
„Și începutul a fost așa”, continuă el, „prin ’96 au ajuns aici niște geologi din Australia, Greg și Lara, care au cercetat terenul și au luat niște probe. După ei au venit echipe de sondori, care au sondat munții și au dus probele la analize tot prin Australia, ca să fie obiective.
Rezultatele au arătat că în munții aceștia ar exista zăcăminte de 300 și ceva de tone de aur și 1.600 tone de argint. Când au avut certitudinea asta, viitorii investitori au listat societatea la bursa de la Toronto și Londra.”
Din acel moment, investitorii aduși de Frank Timiș, convinși că fac o afacere bună asociindu-se cu Minvest Deva, au demarat procedurile pentru exploatare prin aceasta.
„Frank Timiș a dat un interviu chiar în fața casei mele și a spus: «Vom face cea mai mare mină din Europa, dar, ca să exploatăm aici, vom muta casă cu casă, biserică cu biserică și le vom reconstrui în altă parte». M-am cutremurat”, își amintește Sorin Jurcă felul în care a început coșmarul de la Roșia Montană.
Citește și: Cum rezolvi problemele cu e-Factura. Ghidul făcut de un om de afaceri
850 de case cumpărate în Roșia Montană
La prima dezbatere publică organizată de investitori, s-au dus vreo 70 de persoane inclusiv preoții bisericilor locale. „Acolo s-a aruncat cu iluzii și cu bani. Eram vreo 20 care nu eram de acord cu demolarea și cu cianura. Ei nu s-au așteptat la așa ceva.
Peste două săptămâni au organizat o nouă dezbatere în care au încercat să ne intimideze. Asta se întâmpla în ‘97-‘98, înainte să obțină licența de exploatare”, relatează Sorin Jurcă.
De atunci, el și încă vreo 20% dintre roșieni s-au opus cu dârzenie exploatării. Ceilalți, fie au vândut casele și terenurile Gold-ului, au plecat sau au fost lăsați să stea mai departe în casele companiei, ca semn de bunăvoință.
Compania Roșia Montană Gold Corporation a cumpărat cam 850 de case în Roșia Montană, din care 260 au fost demolate și vreo 20 renovate. În apropiere de Alba-Iulia, la Recea a construit un cartier de case în care au putut fi strămutați o parte dintre cei care au părăsit locuințele.
În anii următori, Gold Corporation a cumpărat proprietăți, a finanțat activități, a sponsorizat biserici, primării, școli, echipe de fotbal, sute de donații în urma cărora beneficiarilor li se cereau scrisori de mulțumire. Ele serveau drept dovadă a implicării companiei în viața comunității din Roșia, dar și din restul țării.
„Când unul dintre localnici a întrebat ce se va întâmpla cu cei care nu vor vrea să vândă și să plece, reprezentanții Gold au răspuns: li se va da atât cât să fie de acord să plece! Din fericire am fost unii care n-am plecat la oricât ni s-ar fi dat”, spune Sorin Jurcă.
Citiți continuarea articolului în presshub.ro
