Articol scris de Ruxandra Hurezean și preluat parțial din PressHub.
Știință, nu pseudoștiință. Sofia, la 102 ani, ia lecții de astronomie de la o profesoară din Elveția. Vrea să afle de unde vine încălzirea globală și dacă stelele dispar
E vară. La buletinul meteo de dimineață, crainicul a anunțat, cum o face zilnic, că temperaturile vor fi ridicate și „aerul irespirabil”.
Sofia s-a uitat pe cer, de la fereastra căminului pentru vârstnici din Fișer a văzut cum cinci zile la rând cerul a rămas ca sticla.
„Rar să nu vezi un nor pe cerul nostru atâtea zile la rând !”, îmi spune în timp ce străbatem satele din Țara Ovăzului „Dacă nu ploua acum două zile, mureau și paserile cerului de sete! Acum, bine că a dat iarba, au și vitele ce mânca.”
Pe sub fereastra ei trece în fiecare dimineață turma de vite. Iese s-o vadă de fiecare dată. Erau 40 dar, proprietarul a dat zece dintre ele la tăiat. Privește dealurile, pâlcurile de pădure rămase în picioare.
„Noi, aici, mai avem pădure că strămoșii noștri s-au îngrijit să nu taie de tot și să planteze. Când eram copii ne duceam cu părinții la plantat. Tata lua puieții, făcea gropițele și noi puneam copăcelul acolo și trăgeam pământ. Fiecare aveam pomi și în grădină și la poartă.
Nu era sat fără pomi. Vedeți perii de la porți? Sunt puși de pe vremea sașilor. La noi toți aveam.
„La poarta casei părintești, eu cu tata am pus părul care e și acum”
Mulți i-au tăiat, dar mă bucur când mai văd că au rămas. Pomul îți dă să mănânci, îți ține umbră și aer, oxigen.”
La umbra arborilor de pe lângă bisericile fortificate sașii petrec pentru că în august, în fiecare miez de vară, ei vin la Festivalul Săptămâna Haferland.
Sofia
Sofia Folberth s-a născut la Criț, în 1922, de Petru și Pavel. Anul acesta a împlinit 102 ani. A învățat la școala din sat, șapte clase obligatorii plus un an de religie. Școala lor era singura clădire cu etaj la vremea când a fost ridicată. La școală învățau greacă, latină, germană, română.
Elevii școlii din Criț aveau, acum o sută de ani, sală de muzică și instrumente, nici la grădiniță nu erau primiți dacă nu știau să cânte la un instrument.
În curtea școlii aveau un coș de baschet, popicărie, o bară de gimnastică, o scară suedeză pentru gimnastică și un teren de fotbal. Aveau pepinieră și luau lecții de horticultură. Niciun elev nu termina școala fără să știe să planteze, să altoiască și să îngrijească pomii, plantele, câmpurile. Aveau și bibliotecă.
În 1870, la inaugurarea noii clădiri cu etaj a școlii, preotul Schuster a ținut o cuvântare în care spunea ce-și dorește pentru școala lor, necesarul de materiae didactice, lucruri care nu se găseau orinude la vremea aceea.
Cuvântarea a ajuns în ziare din Germania, Ungaria, Austria și s-au pomenit că primesc o Enciclopedie din partea unei tipografii, o hartă a Europei și un glob pământesc din partea Ministerului Culturii din Ungaria, o carte de Anatomie din Germania și multe caiete de la binevoitori din toată Europa. Depănăm amintiri și ne îndreptăm spre un eveniment mai puțin obișnuit.
Citește continuarea în presshub.ro
