Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Tot se va găsi unul care să mă întrebe câți ani am și mereu mă prăbușesc de mirare, ce specie naivă suntem totuși, nu avem nimic din ce-a trecut, anii pe care i-am trăit s-au scurs sub sandalele Desculțului, s-au făcut nisip și cenușă, cei care vor veni sunt încă în taina Lui, inutil să întrebăm câți ani avem, inutil, totuși suntem oameni educați, politicoși, întorc ochii spre Ea, e aplicația mea vie cu puls ușor crescut și 38 la pantof, Ea disciplinează timpul pe zile de naștere și ere, pe meta-timpuri și ano-timpuri, e o țărancă feroce din munți, e femeie și femeile țin socoteala vremurilor că ele ne nasc și ele ne închid pleoapele, a renunțat să mă mai învețe pe de rost câți ani am, deschide gura și zice cristalin păi face 57 de ani acum în septembrie, aproape că aud replica înghițită a celuilalt,
păi să vă trăiască doamnă și să se facă mare, să crească și să vă aducă doar bucurii,
adică ce tot vreau eu să zic, mi se apropie fulgerător ziua de naștere, ziua aia în care mă foiesc rușinat ca un cerșetor care a nimerit în palatul prințului, în care toată lumea (și ceva din dedesubturile ei vizibile) mă felicită latifundiar, de parcă m-aș fi născut singur din mine însumi, de parcă aș fi avut vreo contribuție, vă dau aici profilul Mamei, felicitați-o pe Ea, Mimi Paraschiva, Ea s-a răstignit pentru mine pe crucea unui pat de spital, de zilele noastre de naștere ar trebui să le cioplim statui mamelor și să tăcem, umiliți și cutremurați de darul care ni s-a dat,
se apropie ziua mea zic și o să fug în lume,
să nu tort,
să nu lumânări
și să nu proseco la temperatura camerei,
o să cobor în sub-lumea peșterii să iau picăturile alea de percolație pentru izotopie, 100 de mililitri de apă de infiltrație de pe 100 de stalactite de fildeș, o să fug și-o să mă ascund sub coaja munților, ghemuit în visările mele,
dar totuși, dacă doriți să-mi faceți un dar și să mă bucurați, uite, vă las contul lui Dan Țolca, are 41 de ani și are cancer, băi, am zis cancer, hai gata cu finețurile astea psihologice, cică suferă de o boală nemiloasă, nu, cancer,
mai scriu o dată cu majuscule ca un urlet,
CANCER!
e în pericol de moarte și are doi copii și tocmai ce mi-am încununat copilul la biserică și visez nebun să ajungă și Dan acolo, dați-i lui cadoul meu, mie nu-mi mai trebuie nimic, am sandale (două perechi) și un rucsac, mi-e pieptul plin de pescăruși care se zbat, nu vreau nimic, eram cu copiii mei zilele trecute și când am trecut pe lângă o biserică zice Roxana din spate Mihai, cruciuliță, și-l văd pe Mihai închinându-se, da, iartă-mă iubito, nu am fost atent, și după aia auzi tată se apropie ziua ta, ce-ți dorești,
nimic nu-mi mai doresc, am primit mult peste merite, Dumnezeul meu e un Dumnezeu amnezic, un Dumnezeu cu memorie de copil fără ranchiună, mi-a dat din belșug tot ce-a știut că am nevoie, ieri în CeaMaiFrumoasăBiserică mi-au venit doi creștini cu inimile crucificate, am lăcrimat toți trei îmbrățișați, o să fie bine, sus inima, hai că nu ne lasă Înviatul pradă întunericului și zice doamna să vă las un pomelnic și niște bani,
a, nu, bani nu, bani nu, am bani câți vreau eu, că să nu vrei mai mult decât ai e o fereastră cu senin pictat montată la inimă, deci dacă vreți să-mi dăruiți ceva de ziua mea, de dimineața mea, de inima mea de derviș fără patrie pământeană,
dați-i lui Dan, dați-i lui, să ii crească zilele curate, să se roage pentru voi și să vă răsplătească Domnul Desculț,
că să știți, ce dai aia primești, ce vezi aia ești, și mai e ceva de spus și tac iar un timp,
umblă spartă-n cap o frică ciudată de milă, orice dar să nu îi fie cuiva milă de noi, că nu vrem nimic din milă, că ne calcă asta pe mândrie și mândria e cădere, v-o zic de-a dreptul, eu unul când simt că-i e cuiva milă de mine mă umplu de lacrimi până la buza ochiului, că mila e fructul parfumat și paradisiac al iubirii și cui i-e milă în pieptul aceluia își are culcuș cald Dumnezeul-Iubire.
Dane, fă-te bine, fă-te bine!
A, și să nu uit. Vă rog, distribuiți generos, Dumnezeu notează orice fior de bunătate.
Donațiile se pot face aici:
Titular: Dan Dumitru Tolca
Banca Comercială Română
Cont RON: RO10 RNCB 0040 0573 7948 0002
Cont EURO: RO63 RNCB 0040 0573 7948 0018
Cod SWIFT: RNCBROBU
Cei care doriți să îl încurajați sau să îl ajutați și în alt mod, îl puteți contacta la unul dintre numerele de telefon 0761 765 419 sau 0743 384 501.
