Miercuri, 25 septembrie 2024, la Oarba de Mureș, administrația locală și județeană, alături de Comandamentul Forțelor pentru Operații Speciale, au organizat manifestări comemorative, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la tragicele lupte din 1944.
Manifestările au avut loc la monumentul dedicat eroilor din cimitirul de la Oarba de Mureș în prezența regimentului de gardă, venit din București. Ceremonialul solemn a marcat acest moment jubiliar, cu participarea unei asistențe numeroase, mai ales din parte membrilor Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, din toată țara, fiind prezent opt filiale județene (Mureș, Bistrița-Năsăud, Constanța, București, Alba, Bihor ș.a.).
Din delegația Asociației Cultul Eroilor ”Regina Maria”, filiala ”col. Liviu Rusu” Bistrița – Năsăud a făcut parte și domnul Gheorghe Șanta, martor și participant la evenimentele tragice din septembrie-octombrie 44. Dl. Gheorghe Șanta a ținut un discurs emoționant în fața autorităților, publicului și militarilor, prezentând faptele așa cum le-a văzut, copil fiind la vremea respectivă.
Gh. Șanta: Am venit să-mi fac datoria față de înaintașii noștri care au luptat pentru eliberarea acestor pământuri, acestei zone și localități. Eu sunt din Lechința de Mureș, de peste deal de aici. Am participat la toate evenimentele care au avut loc aici și a luptelor duse de Armata Română împotriva dușmanilor stabiliți dincolo de acest deal. Cunoașteți terenul, partea asta de la Mureș încolo are o pantă continuă dar lină pe care trebuiau să înainteze ostașii români. Dincolo de deal erau tranșeele, cazematele și pozițiile germane și ungare, dar nu puteau fi lovite cu artileria pentru că ori loveau în fața trupelor române ori treceau dincolo de poziția inamicului. Luptele au durat aici mai bine de trei săptămâni, în perioada asta, noi cei din Lechința, din Iclănzel, Căpuș și Iclan am fost evacuați din satele noastre și duși înspre Bistrița. Evacuarea s-a făcut de către armata maghiară, o spun pentru prima dată, pentru că nu am găsit nicăieri scris lucrul acesta. Armata ungară a pătruns în sat și a anunțat prin primar și prin gornist ca toată lumea în timp de două ore să părăsească satul. Am plecat toți și ne-au dus la prima locație undeva aproape de Iclănzel. Mare surpriză a fost a doua zi dimineața când n-am mai găsit armata maghiară acolo, au plecat, au fugit de acolo. Atunci. toți am hotărât să ne întoarcem în sat la casele noastre. Dar nu a durat decât două zile și a venit armata germană care a anunțat că avem două ore să părăsim satul, iar cine nu se supune va fi împușcat pe loc. O spun cu mare durere în suflet că în Lechința s-au găsit opt eroi care au rămas, nu au plecat nicăieri. Nemții s-au ținut de cuvânt și acești opt eroi au fost împușcați. Cred că este de datoria mea să dau citire numelui acestora în fața dumneavoastră: Negruțiu Gheorghe (82 ani), învățătorul de la noi din sat care în 1915 când armata română a trecut Carpații a scos drapelul de sub dușumea și am defilat cu el prin sat cântând Tricolorul. Ion Bercea de 52 de ani, Vlas Valer de 65 ani, Ioan Moldovan de 64 de ani, soția lui Maria Moldovan de 59 de ani, Iacob Las de 71 de ani, Mihăilă Șanta de 80 de ani, Valer Gabor de 76 de ani. Pe aceștia i-am găsit executați când ne-am întors după 20 de zile, pe locul unde erau. (…) Luptele au durat mai bine de trei săptămâni. A rămas un număr mare de morți din rândul armatei române, la care noi am fost scoși după ce ne-am întors în sat să strângem morții. Nu am găsit și vreau să accentuez asta, niciun militar german mort, pentru că nemții și-au luat toți morții și răniții și i-au dus de aici. Eu fiind copil am primit drept sarcină să caut militarii români de documente sau dacă aveau o plăcuță de identificare. Cei care au putut fi identificați au fost duși pe deal și îngropați în tranșee, iar cei care au rămas necunoscuți au fost îngropați în gropi comune.
De asemenea, a fost prezent din localitatea Iernut, un alt supraviețuitor al acelor vremuri, Gheborean Mircea de 87 de ani, care ne-a arătat două căști găsite după luptele de la Oarba de Mureș și o poezie de 999 de strofe scrisă de plugarul Rus Gheorghe despre aceste evenimente.
Pe câmpul de la Oarba de Mureș pot fi admirate acum o sumedenie de opere de artă (121) realizate în 11 ediții (prima în 1985) ale unor tabere de sculptură organizate începând din 1985 la inițiativa primarului din Iernut, Vasile Cornea (foto 1, cel din mijloc).
Mai multe fotografii cu delegația bistrițeană le puteți vedea aici.
