Reacție dură din partea organizației Agent Green, în urma anunțului Ministrului Mediului Tánczos Barna privind uciderea planificată a 426 de urși. ” Ministrul mediului și-a pierdut complet mințile. Știe că 426 de urși vor ataca oameni în următorul an și a anunțat azi că va da ordin să fie uciși preventiv. Individul nu a făcut nimic pentru a proteja habitatul ursului și așezările omenești și este doar un instigator la ucidere și demonizarea speciei, Trebuie închise prin lege toate portițele care astăzi sunt deschise. România a încălcat în mod consecvent legislația comunitară în domeniu de când a intrat în UE prin stabilirea cotelor de recoltare și de derogare fără a implementa vreodată măsuri de coexistență și coadaptare”, transmite Agent Green în cadrul unei petiții online.
Agent Green a inițiat o petiție online care deja are 80.310 semnături și prin care se solicită stoparea vânătorii de trofee în România.
„Anunțul ministrului mediului de a ucide planificat 426 de urși este faliment moral și științific. Vânătoarea de trofee trebuie interzisă sub orice formă și definitiv. Un ministru a interzis acest masacru în 2016, iar altul vine acum și satisface industria trofeelor de vânătoare.
Trebuie închise prin lege toate portițele care astăzi sunt deschise. Când s-a făcut dovada că un urs a devenit agresiv și a atacat nejustificat oameni atunci acesta trebuie dus la un sanctuar pe care statul ar trebui să îl creeze. Soluția letală nu mai corespunde moral cu societatea din România. Nu poți să dai o lege prin care să anticipezi că în următorul an vor fi 426 de urși care vor ataca oameni și să îi împuști preventiv exact pe aceia. La fel cum nu poți face același lucru pentru oameni. Nici măcar pentru aceia care apasă pe trăgaci să ucidă animale din pură plăcere. Pentru că nu este nimeni Dumnezeu să decidă cine să moară și cine să trăiască, fie el un urs mare pentru trofeu sau unul mai pricăjit.
De ce este important?
Sintagma ”cote de recoltare” promovată de ministerul mediului ridică atât de multe întrebări de natură științifică și etică:
1. Ursul este plantă sau animal? Se recoltează ca porumbul sau se ucide?
2. Dacă un om pune în pericol viața altor oameni atunci se dau cote de recoltare pentru uciderea preventivă a 426 de oameni?
3. Dacă se dă o cotă de ucidere de 426 de urși pentru că unul a făcut probleme, atunci se va număra ursul problemă printre cei 426?
Întrebările pot contiunua, dar este bine de știut că ursul brun este o specie strict protejată de legislația UE și de Convenția de la Berna. Derogările sunt excepții care se dau în cazuri extreme de la caz la caz, după o evaluare amănunțită a situației, iar metoda letală este ultima soluție atunci când alternativele (inclusiv relocarea) au eșuat, iar ursul problemă pune în pericol vieți omenești. Nu se poate da derogare când cineva trăiește la marginea habitatului ursului și nu și-a protejat gospodăria cu gard adecvat, câini speciali și dispozitive luminoase și sonore.
Comisia Euopeană a aprobat Statelor Membre buget pentru a compensa imediat și just orice fermier care suferă pagube pe propriul teren sau în zone unde au contract pentru a practica agricultura.
Ursul întâmpină multiple amenințări care îi periclitează supraviețuirea: degradarea habitatului, schimbările climatice,persecuția omului și chiar deranjarea liniștii (sporturi motorizate). Ministerul mediului trebuie să abordeze cauzele care au condus la conflictul om-urs și nu efectele. Extracția masculilor mari destructurează populația și poate conduce la cosangvinizare. Nu se știe câți urși există cu adevărat și orice cotă de derogare acordată este periculoasă. Vânătoarea de trofee trebuie scoasă în afara legii. Alfel, confictele vor spori și specia va fi în pericol de dispariție, așa cum s-a întâmplat în majoritatea Europei. (…)
România a încălcat în mod consecvent legislația comunitară în domeniu de când a intrat în UE prin stabilirea cotelor de recoltare și de derogare fără a implementa vreodată măsuri de coexistență și coadaptare. Mai presus de toate, România nu și-a măsurat niciodată populația de urși prin metode științifice care include probe de ADN. Măsurătorile realizate până acum s-au bazat doar pe observații directe ale reprezentanților fondurilor de vânătoare. O astfel de metodologie a permis numărarea aceluiași urs de multiple ori într-o singură zi și în consecință nu s-a știut niciodată câți urși au fost în România.”
