Profesoara de geografie Cristina Rusu predă la Colegiul Tehnic Infoel din Bistrița și a câștigat un proces cu statul român după ce în țară a pierdut definitiv un proces în care nu i-a fost respectat dreptul la liberă exprimare. Pe scurt, Cristina Rusu a semnalat în mod repetat oficial și în massmedia unele nereguli în desfășurarea concursurilor școlare la disciplina geografie. Profesoara a încercat să schimbe sistemul din interior, însă nimeni nu a ascultat-o. Într-un final a fost chiar ea dată în judecată de inspectorul școlar de la acea vreme Petrean Doina Minodora pe motiv de defăimare. După zece ani de procese în martie 2022, Cristina Rusu a câștigat procesul la CEDO.
„Îndrăznesc!
Să-mi exprim, în calitate de cadru didactic, sentimentele care mă încearcă în aceste zile și care vor rămâne mult timp de acum înainte, indiferent de greva care se va termina într-o zi (mai devreme sau mai târziu). Cred că mi-am câștigat acest drept din două motive: lupta pe care am dus-o timp de 10 ani împotriva unor nereguli din sistem (finalizată cu o hotărâre favorabilă a CEDO) și, mai ales, performanțele profesionale înregistrate în calitate de profesor la un colegiu tehnic, în cei 26 de ani de activitate (promovabilitate de 100% la examenul de bacalaureat, disciplina geografie, exceptând anul 2015, când doi dintre elevii mei au obținut note sub 5, media generală pe disciplină la acest examen de peste 8 anual, 28 de premii și mențiuni la etapa națională a Concursului de Cercetare Știintifică pentru elevii de liceu, domeniul geografie, și la olimpiada de geografie, peste 100 de premii și mențiuni la etapa județeană a concursurilor menționate anterior, zeci de premii la concursurile educative naționale, zeci de proiecte/activități extrașcolare pe care le-am organizat, sute de ore de voluntariat în folosul elevilor, inclusiv la Centrul Local pentru Tineret Bistrița, sute de ore de voluntariat în sprijinul colegilor și pentru a monitorizarea desfășurarea procesului de învățământ la nivel de județ etc).
Așadar:
1. Am sperat 26 de ani că învățământul va deveni și practic o prioritate națională (de teorie sunt sătulă), m-am înșelat, cred că acest lucru nu se va întâmpla până când voi ieși la pensie;
2. Credeam că, la un moment dat, profesorii nu vor mai fi umiliți, mințiți, marginalizați de guvernanți, constat cu tristețe că am fost mai umiliți, ca niciodată, în aceste zile;
3. Am înțeles că solicitările noastre sunt legitime, dar că nu sunt bani pentru învățământ (de ce, oare, nu au fost niciodată?!), cu alte cuvinte, avem dreptate, dar nu ne ajută la nimic;
4. Se generalizează excepțiile din sistem, inclusiv de persoane în funcții de conducere (profesorii nu fac nimic la ore/profesorii lucrează doar 18 ore/săptămână și au 4 luni de concediu/profesorii dau meditații nefiscalizate/profesorii dau meditații elevilor de la clasă/profesorii se comportă urât cu elevii), uitând că în orice sistem sunt persoane care nu fac cinste acestuia și că este nedrept să fim băgați toți în aceeași oală;
5. Se face apel la calitate și la curățarea sistemului, sunt de acord, doar că acestea trebuie să înceapă de la nivelul Ministerului Educației, prea mulți posesori de carnet de partid, cu sau fără treabă cu învățământul, s-au perindat în funcții de conducere de la nivel central sau local, determinând actuala stare din sistem; pe de altă parte, ca profesor care s-a adresat, pe vremuri, tuturor instituțiilor importante din stat (Ministerul Educației, Președinție, Guvern), solicitând cercetarea unor nereguli din sistem, în dovedirea cărora aducea probe și a fost trimis la plimbare, aceste argumente (calitate/curățarea sistemului) mă fac să zâmbesc amar, amintindu-mi că, timp de 10 ani, am luptat singură, nimeni nu a fost dispus să ajute la curățarea sistemului, deși putea să facă acest lucru;
6. Nu înțeleg ipocrizia celor care, în funcții de conducere fiind pe vremuri, puteau să lupte pentru calitatea învățământului și care acum, fie dau vina pe noi (dacă sunt în alte funcții de conducere, din alte domenii), fie se dau de ceasul morții cât de umiliți suntem (dacă n-au mai prins funcții);
7. Ne-am permis să ne exercităm dreptul legal la grevă și am fost luați la rost, dar nu s-a întâmplat același lucru cu cei care și-au permis să-și bată joc de noi de peste 30 de ani (spre exemplu, niciodată învățământul nu a primit 6% din PIB, deși legea Educației în vigoare, prevede acest lucru la art. 8, articol care a fost prorogat anual);
8. M-am gândit întotdeauna la elevi, mă gândesc și acum; chiar dacă sunt în grevă și nu mă prezint la ore, fac pregătire pentru etapa națională a Concursului de Cercetare Științifică – geografie (la care am doi elevi calificați) și pentru examenul de bacalaureat;
9. În ceea ce mă privește, n-a fost niciodată vorba despre bani, chiar dacă am trăit de multe ori, de pe o zi pe alta, a fost vorba despre demnitate!
Ar mai fi multe de zis, dar mă opresc aici. Să avem o seară binecuvântată! Și mâine e o zi!”
