Concursul de poezie și proză organizat de poetul Gelu Vlașin a fost promovat și de saptamana.online fapt pentru care am devenit parteneri și am fost onorați să acordăm un premiu din partea ziarului online saptamana.online.
În urma deliberării juriului a fost anunțată o nouă serie a premiilor oferite la secțiunea poezie de Centrul European Pentru Excelență Culturală prin intermediul partenerilor media de la Concursul Rețeaua Literară:
Poezie:
– Premiul Pro Politica.ro – Rafaela Malic
– Premiul RoZoom Press – Mara Popescu
– Premiul InfoBistrița.ro – Paula Munteanu
– Premiul Timp Online – Alexandru Vălcăneanțu
– Premiul Saptamana.online – Mădălina Chițu (Madalina Joyeuse)
– Premiul Pagina de poezie: Neghină Nicoleta Tania
Așa cum s-a anunțat publicăm grupajul de poezii cu care Mădălina Chițu a participat la concurs. Mulțumim și îi urăm succes!
- Man Down
și eu aștept autobuzul
ăla care mă duce departe de tine
o zi de frământat în mine
ca mama când mi-a spus că o să cadă
din cauza mea apoi am plecat
știind că nu o să cadă decât când știu
eu că o să cadă și așa a și fost
iubirea e benzina pe care
o aprinzi pe rana de la trotinetă
de atunci când săreai peste ea și
te lovea in picior groaznic
și aproape că tăceai dacă nu te lua plânsul
ești bună cu mine când nu mă doare
rămân blocată iar vântul mă ocolește
o clipă uit să respir cât mă scormonește
stomacul ca niște viermi de fluture
apoi se urcă pe gât și rămân blocați acolo
în capul meu bulversat sunt eu
și mă văd cum pun piciorul pe tine strigând
gata de azi te vând și nu mai ești a mea
2. Carne vie
toți aștrii-n carne vie
nu sunt liniștiți niciodată
vor să-mi smucească pielea
nu au nimic al lor îl vor pe tot de la mine
apoi îl bagă în ghiozdanul de piele
îl spală cu zimții de pe limba pisicii
nu-i mai suport mă strigă pe stradă
îmi urmăresc respirațiile din vis
mi-au luat deja pielea și nu mai sunt eu
mă pierd singură ca un copil de întuneric
m-am lăsat pradă viselor frumoase
iar acum cerul îmi mușcă din suflet
norii acoperă doar ce poate striga
pier pe pământ însetat de sânge
toți aștrii au carne vie
3. În floarea egoismului
m-am născut în propolis
din cauza taților de zahăr
care nu-și mai iubesc fiicele
și imaginea fiului lor
e la fel de limpede
ca apa clar-văzătoare
tații fortifică zidul imaginar
în fața ochilor tăi
un bolovan odată la 2 luni
de parcă ar plăti cartela
de la telefon o glumă
o floare pentru o floare
tulpina e zdrobită
de puterea bolovanului
când erau mici jucau
toți fotbal în parc
și-au antrenat piciorul
să poată să dărâme zidul
uitând că o să cadă peste tine
n-au pus nici o culoare
în nici o bătaie a inimii
n-au fost acolo
decât pe jumătate
pentru ei ești un covor
care trebuie dat la spălătorie
deși ultima dată
a venit zgâriat de acolo
pentru ei ești o plantă exotică
care mai bine se oțetește
decât să hrănească tropicalul
pentru ei ești un grad
de comparație
tezaurul măsliniu transpirat
și bujia aruncată
după ce a luat foc mașina
și știi momentul ăla când
sărutul nopții
îți pansează fruntea
furnicile fac mușuroi
sub patul tău
cară zahăr câte o bucată
ți-o duc la gură și te pun s-o mesteci
se zgârie de aftă și te doare
și tot ție îți pare rău
4. Șoarecii vrăjitoarelor
cum se simte să încerci să calci
pe o rădăcină rotundă de cauciuc
cum se simte să riposteze pământul
sub picioarele tale de titan
nu m-am ridicat de la statutul de pământean
decât cu spiritul
pe care nici nu știam că îl am în mine
cum se simte să-ți vezi lacrimile
arzând pe rugul din piele de crocodil
cade cenușa unui cer sângeriu
peste sângele săpat în țărână
e o bucurie bezmetică în aer
e ca un ritual straniu
pe care îl adoră vrăjitoarele
și îl slujesc șoarecii cruciați la gât
din zâmbet mi se scurge noroi uscat
trăim povestea pe care am șters-o
cu radiera de atâtea ori
5. Vorbim?
m-am lăsat în baza lui XVII
nici astrele n-au putut
prezice goliciunea amărâtă
cu care mi-ai înfățat
starea ca pe o blană
jupită de molii și fluturi maro
cum adică
sunt un animal sălbatic
cuprins de boala singurătății
lins pe rană de saliva campionului
internațional la mersul pe ascuțitori
cum adică
proiectează-mi sictir
vreau să-l vând
celor mai puternici decât mine
eram copil
aveam dinții de adult
piatră cu piatră
tata m-a mințit că-mi ia durerea
și și-o toarnă pe toată în el
cum adică
rămâi schizoid în intoleranța mea
focul inimii e mai mult nucă
decât pară
sună dacă vrei o pătură brunetă
pentru când e prea frig afară
punctul roșu de pe frunte
e doar rujeolă
măduva îmi soarbe sângele
țintesc în centrul tău
într-o zi o să apăs butonul
iar cartierul de case
o să ajungă cimitir
pentru alții ca tine
6. timp de noi
revendicarea trecutului mi-o fac eu
prin pânze aurii din voaluri
miresele își poartă rochia în unghii
își ard coroana și buchetul
și e frig de cenușă
nu a ascultat niciodată de părinți
tot binele e al ei dar pe nedrept
el e ca o roată mare de lemn
care se învârte se învârte
apoi se întoarce și prinde inerție
și capătă foc și fum
lemnul e dur ca o arteră
îngrășată de colesterol
și vine ca o pedeapsă eternă
dată la sfârșitul lumii poate
pentru că nu a fost atentă
și-a încercat soarta
cum îți încerci costumul de baie
și atârnă pe tine de arăți ca un crevete
cu ochii prea mari
7. jet black
îmi pun timer-ul cu 20 de minute mai târziu
mă rod gândurile ca niște riduri în palmă
mă caută băiatul de cartier mascat cu vagabond
noaptea e perfectă vremea e dulce
dacă ar putea din măr m-ar face suc
și m-ar chema afară să mă bea
am un elastic prin care-mi prind realitatea
o sucesc fiindcă mi-e lene să împletesc
și-l țin pe încheietură
ține-l la vedere doar n-o să-l caute acolo
nu a trebuit să-mi spună nimeni asta
încheietura capătă o nouă culoare
un negru abisal un jet black
seamănă cu motanul meu
cred că e altă maladie decât melanismul
cred că e de la vagabondul ăla
8. Ea
aștept momentul când o să fiu ea
probabil dansează goală prin duș
pe muzică bună pe versuri cu ,,baby”
inima ei naște fluturi colorați
vii și nu de aur fiindcă e pură
i-am spus că îmbrățișarea ei
o să o împăturesc în palmă
și o să mă dezic de la altă sursă de căldură
ea va fi unica mea sinapsă
tot trupul mi-l dăruiesc ei
aripi pe pereți umezi
aripi subțiri de fluture
sânge de fluturaș pe pereții căzii
iluzia unei vieți mai bune
dar nu am ochii ei și nu văd
ea naște fluturi cu inima
care nu apucă să zboare
sunt zdrobiți de marginea căzii
ești singura mi-a spus
fluturașul maro
a murit primul
mi-ar fi plăcut tu să fii el
știu că tu ai fi zburat pentru mine
9. emoțiile se înghit
mintea mea e un pat pentru o persoană
unde mai chem pe cineva
îi învelesc sub pătură
și îi împing în spațiul ăla strâmt dintre saltea și perete
de fiecare dată altă persoană
corpul devine o ciudățenie integrală
incarnat sentiment de singurătate
pe care nu-l poți domestici
trăiesc cu amintirea senzației alcoolice
a luminilor pâlpâind unduite de muzică
a atingerilor care-mi sucesc celulele
mâna invizibilă și trupul fără cap
peste scheletul meu antiderapant
oasele prind forma unei curve cuminți
este liniște doar în capul meu
ochii fac toată gălăgia și strigă ceva
descifrează-l cu dinții
ca pe un nod strâns
fără de care nu-ți poți da jos pantalonii
de aceea sentimentele se înghit
ca să nu se coaguleze
și să picure dense pe spatele tău subțire
umerii tremură singuri de la coate în sus
ca vibrațiile unei mașini de spălat
ruginite
șansa mea a fost o parașută de aluminiu
legată de deget
când te arunci o faci știind ce s-ar putea întâmpla
din cădere liberă
ești ca o ceara de lampion desprinsă
care arde pe acoperiș fix lângă horn
și te rogi să fie din tablă
în sufragerie caut ceea ce m-a aprins odată
ireversibil sentiment rămas ca o pată
pe ficat
totuși
mă prefac că nu știu
sau că nu trag cu ochiul atât de des
încă odată mă rog să se topească ceara
înainte să ia foc acoperișul
dar vântul nu ajunge nici să întețească
nici să stingă focul
10. ADN
nu vreau să te menajez
ca pe un trup traumatizat
dulce zâmbet ținut deasupra
focului
lipsa somnului sapă
riduri în piele
care se întind pe kilometrii
de gânduri sucite
stoarse în miros de clor
lăsate ca niște cârpe
pe caloriferul din cameră
de atunci port doliu rece
pe buze
ficatul meu înflorește din nou
egoism
cade ceară din zborul nostru
arde pe acoperi
într-o nuanță dulce
miere albă prelinsă
pe sticla de whisky
muscă-mi trunchiul
trunchiul meu antiderapant
se lipește de dinți
narcotic sentiment pe care să-l mesteci
cât măduva oaselor tresare
în amor ironic
coapsele închise se rup
cel puțin odată
unghia străpunge
un stern abraziv
retrovirus
lipit de ADN
aripile tale mă poartă
în altfel de utopie
edenice atingeri pliază
carcasa strâmtă a trupului
arde carne vie
în brațele tale
până când fusul orar
răstoarnă planeta
și o învârte agitat
ca pe o minge de basket
cadrul devine unul teluric
sângeriu
frica se agață de tine
ca un șarpe fără limbă
a cărui mușcătură
emană căldură uscată
și picături de sudoare
nu vreau sa fiu zeu
vreau doar
electricitatea unui înger căzut
și o parte din secretele lumii
