Istoria nu se repetă, noi repetăm greșelile trecutului pentru că uităm sau nu știm istoria! În Cimitirul eroilor sovietici din Bistrița sunt înmormântați soldații care au făcut parte din Armata roșie ce a eliberat România de sub jugul fascist.
Eroii sovietici au monumente funerare din marmura albă frumoasa. Eroii români au la căpătâi cruci de beton. Respectul si pentru unii si pentru ceilalți ar trebui să fie la fel. Din păcate în era comunistă eroii sovietici erau mai importanți, și pe cale de consecință pentru ei s-a găsit marmură, pentru ai noștri nu.
Putem schimba această situație dacă Primăria Bistrița face un proiect de reamenajare a cimitirului eroilor din Bistrița. Dar nu mă aștept sa vină vreo inițiativă de la ei. Bine că merg la festivități în cimitir să dea bine la poza de patriot!
Fostul meu profesor de biologie și anatomie, regretatul profesor Gubesch Liviu mi-a povestit cândva o istorie locală, pe care am încercat zilele acestea să o confirm cumva oficial dar nu am reușit. Se spune că militarii sovietici ajunși în garnizoana Bistrița au făcut mai multe percheziții prin orașul nostru, iar într-una din ele au ajuns și la Colegiul German, actualul Colegiu Național Liviu Rebreanu Bistrița. În timp ce soldații scotoceau prin toate magaziile au dat peste o sală plină cu exponatele de la laboratorul de biologie. Acolo, profesorii germani aveau conservate multe broaște și șerpi din fauna locală. Știind că acele animale disecate erau păstrate în alcool, unii dintre militarii sovietici au băut acel alcool. Spre rușinea lor nu s-au gândit că acel alcool s-ar putea să nu fie potrivit pentru consumul uman. Așa s-a întâmplat că soldații sovietici au băut alcool metilic în cantități atât de mari încât au murit. Astfel, o mare parte din soldații ruși pe care îi avem înmormântați în cimitirul din Bistrița s-au omorât singuri din prostie.
Această poveste deși a circulat din gură în gură și în perioada comunistă, există încă puțină lume care o cunoaște tocmai pentru că era deosebit de periculos să vorbești despre moartea soldaților sovietici de la Bistrița.
„Pe rețele sociale dar și în stradă, publicul nostru e împărțit în tabere aparent ireconciliabile. Cu un război la graniță și toate canalele media și social-media pline de informări și dezinformări, românii ca mai toți locuitorii Planetei supuși presiunii sunt și ei vulnerabili, memoria colectivă, rapelul la istoria trăită, joacă și ea un rol important. De ce ar putea fi românii mai mult sau mai puțin vulnerabili, mai creduli în fața propagandei ruse?
Într-o lucrare având ca temă de cercetare frica și folosirea ei de către propaganda comunist-sovietică, istoricul Dinu Gherman consideră că sentimentul fricii „a fost inoculat ȋn mentalul colectiv ȋn durata lungă a istoriei printr-o contagiune inter-generaţională, reuşind să creeze grile mentale de semnificare a realităţii care alterează notabil şi ȋn prezent atât comportamentele umane cât şi funcţionarea ȋn genere a societăţii, chiar dacă ameninţarea regimului comunist nu mai există ȋn mod real”. De asemenea, mai spune istoricul, propaganda a reuşit să inculce „un reflex de condiţionare la patternuri originate ȋn sentimentul fricii, făcându-l adeseori pe individ incapabil să disjungă ȋntre informaţii ca atare (ştirile, de exemplu) şi propagandă, ori dezvoltând chiar o necesitate constantă de a i se “servi” şi de a “consuma” aceste patternuri informaţionale, cu efecte vizibile ȋn comportamentul social sau politic actual”.” conform presshub.ro.
