Tradiții, credințe și obiceiuri străvechiÎn fiecare an, pe 24 iunie, creștinii ortodocși prăznuiesc Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, una dintre marile sărbători ale calendarului bisericesc.
În tradiția populară, această zi este cunoscută sub numele de Sânziene sau Drăgaică și marchează mijlocul verii, fiind însoțită de numeroase obiceiuri legate de natură, fertilitate, sănătate și aflarea ursitei.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul ocupă un loc aparte în calendarul creștin
În mod obișnuit, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe sfinți în ziua trecerii lor la cele veșnice, considerată adevărata naștere pentru viața veșnică.
Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul reprezintă însă excepții, fiind sărbătorite atât zămislirea și nașterea lor, cât și alte momente importante din viață.
Sfântul Ioan Botezătorul este cinstit ca proroc și Înaintemergător al Mântuitorului Iisus Hristos. Potrivit relatării din Evanghelia după Luca, nașterea sa a avut loc cu șase luni înainte de Nașterea Domnului.
Sărbătoarea din 24 iunie este atestată documentar încă din secolele IV-V, perioadă în care a fost stabilită definitiv și data sărbătoririi Crăciunului.
O sărbătoare creștină suprapusă peste vechi tradiții populare
Data de 24 iunie se află în apropierea solstițiului de vară, moment important pentru comunitățile agrare din vechime.
Unii cercetători consideră că sărbătoarea creștină a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul s-a suprapus peste manifestări precreștine dedicate soarelui, vegetației și fertilității pământului.
În calendarul popular românesc, ziua este cunoscută sub numele de Sânziene, în special în Transilvania, Maramureș și nordul țării, și de Drăgaică în sudul României.
Sânzienele sunt asociate atât cu florile galbene care înfloresc în această perioadă, cât și cu personaje mitologice feminine despre care se credea că apar în noaptea de 23 spre 24 iunie.
Potrivit credințelor populare, Sânzienele erau zâne bune, frumoase și binevoitoare, care dansau și cântau noaptea, dădeau rod holdelor, ajutau femeile să aibă copii, înmulțeau animalele și păsările și ofereau puteri tămăduitoare plantelor.
Totuși, tradiția spune că ele puteau deveni răzbunătoare atunci când oamenii nu respectau sărbătoarea. Se credea că puteau aduce vijelii, grindină sau pagube asupra recoltelor.
Coronițele de Sânziene și aflarea noroculuiUnul dintre cele mai cunoscute obiceiuri era culegerea florilor de sânziene în dimineața zilei de 24 iunie, înainte de răsăritul soarelui.
Din flori erau împletite coronițe, care ulterior erau aruncate pe acoperișurile caselor.
Rămânerea coroniței pe acoperiș era interpretată drept semn de sănătate, noroc și viață îndelungată.
Căderea ei era privită în unele comunități ca o prevestire mai puțin favorabilă.
Tinerele obișnuiau să pună flori de sânziene sub pernă, în speranța că își vor visa viitorul soț. În alte zone, coronițele erau lăsate peste noapte în grădini sau în locuri considerate curate. Dacă dimineața erau acoperite cu rouă, se spunea că fata se va căsători în cursul anului.
Și gospodarii încercau să afle cum va fi anul pentru animalele și păsările din curte. Ei așezau cununi de sânziene la colțul casei orientat spre răsărit, iar firele de păr sau penele prinse în ele erau interpretate ca semne ale sporului gospodăriei.
Plantele de leac, culese în ziua Sânzienelor
În credința populară, ziua de Sânziene era considerată unul dintre cele mai potrivite momente pentru culegerea plantelor medicinale. Se credea că ierburile strânse în această perioadă au o putere vindecătoare mai mare. Florile de sânziene erau împletite în cununi sau legate în formă de cruce, duse la biserică pentru binecuvântare și păstrate apoi în gospodărie.
În unele regiuni, oamenii se încingeau peste mijloc cu tulpini de cicoare, crezând că astfel vor fi sănătoși și vor avea putere de muncă în perioada secerișului.
Fetele se spălau pe cap cu fierturi din plante, iar scăldatul în ape curgătoare sau mersul prin roua dimineții erau considerate ritualuri de purificare și sănătate.
Aceste practici aparțin patrimoniului folcloric și reflectă modul în care comunitățile tradiționale încercau să explice natura, sănătatea și schimbările anotimpurilor.
Focuri și ritualuri pentru protejarea comunitățiiÎn noaptea de Sânziene, în anumite sate erau aprinse focuri, în jurul cărora oamenii strigau, cântau sau foloseau buciume.
În foc erau aruncate plante și substanțe puternic mirositoare, despre care se credea că au rolul de a îndepărta spiritele rele.
În unele localități din Bucovina era practicat obiceiul „boului înstruțat”, un ceremonial în cadrul căruia animalul era împodobit cu verdeață și flori. Ritualul simboliza moartea și renașterea naturii la începutul unui nou ciclu agrar. Tot pe 24 iunie se făceau pomeniri pentru cei trecuți la cele veșnice, iar mormintele erau împodobite cu flori parfumate.
Amuțitul cucului și semnele vremii
Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de „Amuțitul Cucului”. Se credea că pasărea cântă doar de la Buna Vestire până în preajma Sânzienelor. Dacă pasărea înceta să cânte înainte de 24 iunie, oamenii considerau că vara va fi secetoasă.
În unele zone, apariția anumitor constelații era folosită pentru stabilirea perioadei potrivite pentru semănatul grâului de toamnă. Ziua de Sânziene marca și începutul perioadei de seceriș, reprezentând un reper important în calendarul agricol al satului românesc.
Târguri și întâlniri ale tinerilor
De-a lungul timpului, de Sânziene au fost organizate bâlciuri și iarmaroace, care reprezentau și un prilej de întâlnire pentru tinerii din comunitățile rurale.
Cel mai cunoscut astfel de eveniment este Târgul de Fete de pe Muntele Găina. Manifestări asemănătoare aveau loc și în localități din județele Buzău, Vrancea, Argeș, Olt, Ialomița și Mehedinți.
În Bucovina, ziua de 24 iunie este legată și de sărbătoarea Aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava, eveniment religios care adună anual numeroși pelerini.
În aceeași zi, Biserica Ortodoxă îi pomenește și pe Sfântul Niceta de Remesiana și pe Sfântul Atanasie din Paros.
Prin îmbinarea semnificației creștine cu vechile credințe populare, ziua de 24 iunie rămâne una dintre cele mai complexe și mai bogate sărbători din patrimoniul spiritual românesc.
Sursa documentării: CreștinOrtodox.ro
Sursa foto: Foto Marco
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
