Rețeaua pro-Kremlin „Pravda România” și-a intensificat de peste opt ori producția de articole despre NATO în zilele Summitului de la Ankara, încercând să prezinte sprijinul pentru Ucraina, investițiile în apărare și consolidarea flancului estic drept surse ale escaladării militare.
Mesajele nu au rămas însă în interiorul infrastructurii rusești de propagandă, ci au fost preluate sau reproduse și de site-uri românești, în timp ce rețele comerciale de pagini Facebook au amplificat automatizat conținut alarmist.
Acestea sunt principalele concluzii ale raportului „Dezinformarea anti-NATO în România, mai–iulie 2026: ce informații au circulat în perioada Summitului de la Ankara”, realizat de Funky Citizens. Cercetarea analizează 1.028 de articole online și 4.172 de postări publicate pe Facebook în perioada desfășurării summitului.
Peste 1.000 de articole și 4.172 de postări analizate
Raportul se bazează pe 885 de articole publicate de rețeaua Pravda și pe 143 de materiale apărute pe site-uri românești, care au reluat narațiuni similare sau identice.
Monitorizarea a acoperit două intervale: 14 mai–12 iunie 2026, utilizat ca perioadă de referință, și 29 iunie–9 iulie, perioadă care include săptămâna premergătoare Summitului NATO și cele două zile ale evenimentului. Separat, autorii au analizat 4.172 de postări de pe Facebook, publicate între 6 și 8 iulie. Dintre acestea, 2.893 reprezentau texte unice, restul fiind mesaje duplicate și distribuite de mai multe conturi sau pagini.
Autorii atrag atenția că cele 143 de materiale din presa românească au fost selectate deoarece conțineau narațiuni identificate în corpusul Pravda. Prin urmare, cifra nu arată ponderea dezinformării în întreaga presă românească, ci demonstrează existența unor canale prin care mesajele sunt transferate către public.
Producția Pravda a crescut de peste opt ori
Una dintre cele mai clare constatări este sincronizarea activității rețelei Pravda cu desfășurarea summitului.
În perioada 3–5 iulie, rețeaua publica între 6 și 14 articole zilnic despre NATO. Pe 6 iulie, cu o zi înainte de deschiderea summitului, numărul a crescut la 27.
În prima zi a evenimentului au fost publicate 31 de materiale, iar în 8 iulie, ziua încheierii summitului, producția a ajuns la 68 de articole.
Cele trei zile din jurul evenimentului au concentrat peste 80% din articolele publicate în intervalul analizat, iar ultima zi a summitului a reprezentat, singură, aproape jumătate din volum.
Creșterea interesului în jurul unui eveniment internațional este firească. Diferența, arată raportul, este că Pravda nu funcționează ca o redacție obișnuită, ci ca o infrastructură care preia automat conținut din presa de stat rusă și de pe canale pro-Kremlin, îl traduce și îl distribuie sub aparența unor publicații locale.
Scopul nu ar fi neapărat atragerea directă a unui număr mare de cititori, traficul site-urilor fiind redus, ci introducerea mesajelor în motoarele de căutare, în rețelele sociale, pe alte site-uri și chiar în bazele de date utilizate pentru antrenarea unor sisteme de inteligență artificială.
Patru narațiuni construite prin distorsionarea unor fapte reale
Raportul identifică patru direcții principale de propagandă: NATO ar fi responsabil pentru escaladarea războiului, investițiile în apărare ar provoca un conflict, Alianța ar fi profund divizată, iar Ucraina ar reprezenta un pericol direct pentru România.În cele mai multe situații, conținutul nu este complet inventat. Propaganda pornește de la un fapt real, dar îi schimbă cauza, motivația sau semnificația.
O vizită oficială devine astfel o „coordonare militară directă”, un exercițiu defensiv este prezentat drept pregătire pentru atac, iar un dezacord între două state membre este transformat în dovada prăbușirii NATO.
Raportul descrie mai multe tehnici recurente: inversarea cauzalității, exagerarea, generalizarea unei situații punctuale la nivelul întregii Alianțe și construirea unei false alegeri între renunțarea la sprijinul pentru Ucraina și intrarea României într-un război.
Sprijinul pentru Ucraina, prezentat drept cauză a războiului
Prima narațiune urmărește mutarea responsabilității pentru continuarea războiului de la Rusia către NATO și statele occidentale. De exemplu, vizita secretarului general al NATO, Mark Rutte, la Kiev a fost prezentată ca dovadă a unei coordonări militare directe, nu ca un gest de sprijin politic și diplomatic.
Declarațiile liderilor germani privind continuarea ajutorului pentru Ucraina au fost reinterpretate drept pregătire pentru un război al Germaniei împotriva Rusiei. În aceeași logică, ajutorul militar acordat Kievului a fost prezentat ca încercare a Occidentului de a „înfrânge Rusia cu orice preț” și de a lupta „până la ultimul ucrainean”.
Efectul urmărit este transformarea NATO dintr-o organizație care sprijină un stat atacat într-un actor beligerant, responsabil de escaladare.
Exercițiile defensive devin „pregătiri de război”
A doua narațiune vizează investițiile militare și întărirea flancului estic.
Exercițiul naval anual Breeze, desfășurat în regiunea Mării Negre, a fost prezentat ca pregătire pentru conflict, deși astfel de exerciții sunt anunțate public și fac parte din activitatea obișnuită de instruire și interoperabilitate.
Exercițiile privind apărarea culoarului Suwałki au fost descrise drept provocări la adresa Rusiei, iar consolidarea capacităților militare din estul Europei a fost interpretată ca o cauză a tensiunilor, nu ca răspuns la amenințările existente.
Narațiunea este completată de argumentul economic: banii alocați apărării ar reprezenta o povară inutilă pentru populație.
Raportul subliniază că acest mesaj poate găsi un teren favorabil în România, unde majorarea cheltuielilor militare ridică întrebări legitime privind costurile, transparența contractelor și beneficiarii achizițiilor. Lipsa unor explicații publice clare poate lăsa spațiu pentru manipulare.
Dezacordurile dintre aliați, transformate în „prăbușirea NATO”
O altă direcție exploatează divergențele reale dintre cele 32 de state membre.
Refuzul Ungariei de a trimite arme Ucrainei este utilizat ca dovadă a unei fracturi permanente în NATO, chiar dacă autoritățile de la Budapesta declară simultan că Ungaria rămâne un partener al Alianței.
Discuțiile privind o eventuală reducere a prezenței militare americane în Europa sunt prezentate ca „abandon” al continentului de către Statele Unite.
Consolidarea militară a Germaniei, inclusiv staționarea unor trupe în Lituania, este descrisă fie ca o revenire la militarism, fie ca un proiect sortit eșecului din cauza dificultăților de recrutare și a tensiunilor politice interne.
În această construcție, negocierile și dezacordurile normale într-o alianță sunt scoase din context și prezentate ca simptome ale unei organizații incapabile să mai ia decizii comune.
Dronele de la Galați și Constanța, folosite împotriva Ucrainei
Raportul acordă o atenție specială incidentelor cu drone din România.
În noaptea de 28 spre 29 mai, o dronă rusească de tip Geran-2 s-ar fi prăbușit pe un bloc din Galați, impactul fiind urmat de o explozie.
O săptămână mai târziu, o dronă navală ucraineană s-a autodetonat în portul Constanța, după ce controlul asupra acesteia ar fi fost pierdut în urma bruiajului electronic rusesc.
În spațiul propagandistic, ambele incidente au fost incluse în aceeași narațiune: Ucraina ar fi atacat intenționat România, fie ca avertisment, fie pentru a forța implicarea țării în război.
În cazul incidentului de la Galați, raportul susține că două rețele de pagini Facebook, cu aproximativ 12,5 milioane de urmăritori cumulați, distribuiau mesaje de panică înainte ca autoritățile să ofere explicații oficiale.
Distorsionarea transformă astfel Ucraina, stat atacat de Rusia, într-o amenințare directă pentru populația românească.
Raportul prezintă și un exemplu concret de amplificare coordonată pe Facebook.
O postare care atribuia lui Donald Trump mesajul „De ce să mai apărăm Europa?” a fost distribuită de 45 de pagini în aproximativ două ore și jumătate. Toate trimiteau, prin comentarii, către site-ul g2g.ro.
Dintre cele 44 de intervale dintre publicările consecutive, 39 au fost mai scurte de un minut.
În 31 de cazuri, postările au apărut la distanțe cuprinse între 7 și 11 secunde, un ritm imposibil de menținut manual și care indică utilizarea unor instrumente de programare sau automatizare.
Raportul arată că domeniul g2g.ro este înregistrat pe numele unei firme din Buzău, CYD PRO MEDIA ADVERTISING SRL, care figurează cu activități de cazare pentru vacanțe. În termenii și condițiile site-ului apare însă o altă societate, HGO PUBLISHER SRL, cu sediul în Ialomița și un singur angajat.
Aceasta ar administra și site-ul criteriu.ro și a raportat profituri în creștere, de la 46.035 de lei în 2021 la 759.527 de lei în 2025.
Autorii nu atribuie această rețea unui serviciu străin, ci unor actori comerciali români care au preluat metodele distribuției coordonate pentru trafic și venituri.
Ținutele și fotografiile au eclipsat interesele României
Raportul distinge între propaganda coordonată și conversația organică, superficială sau mondenă.
În perioada summitului, o parte importantă a discuției s-a concentrat asupra poziției președintelui Nicușor Dan în fotografia de grup, a interacțiunilor sale cu Donald Trump și Recep Tayyip Erdoğan și a ținutei Mirabelei Grădinaru.
Vizita a fost ironizată drept „city-break la Istanbul”, în timp ce subiecte precum securitatea Mării Negre, infrastructura militară, industria de apărare sau inițiativele privind dronele au primit mai puțină atenție.
Un mecanism similar a fost identificat în cazul vizitei ministrului Radu Miruță în Turcia. Cooperarea cu industria turcă de apărare și vizita la Turkish Aerospace Industries au concurat cu comentariile privind vestimentația ministrului. Raportul nu susține că această zonă mondenă este coordonată.
Consecința este însă asemănătoare: discuția despre ceea ce poate obține România este înlocuită cu discuția despre imagine, protocol și aparențe.
Un teren social favorabil mesajelor anti-NATO
Autorii plasează campaniile de propagandă într-un context de schimbare a percepției publice.
Pe baza a două sondaje INSCOP, raportul arată că procentul românilor care cred într-o victorie a Rusiei a crescut de la 29,6% în 2023 la 44,5% în 2026.
Încrederea într-o victorie a Ucrainei a scăzut de la 39,4% la 23,4%. Ponderea celor care consideră că Ucraina ar trebui să facă concesii Rusiei a urcat de la 24,1% la 35,4%, iar 42,6% dintre români ar considera că România nu ar trebui să ofere Ucrainei niciun fel de ajutor.
În același timp, 66,6% cred că NATO ar apăra România în cazul unui atac rusesc, în timp ce aproape 30% se îndoiesc de funcționarea garanțiilor de securitate.
Raportul precizează că aceste date nu demonstrează o relație directă de cauzalitate între propagandă și schimbarea opiniilor. Ele arată însă că mesajele dezinformatoare atacă exact temele în privința cărora încrederea publică este în scădere.
Problema nu se încheie odată cu summitul
Concluzia raportului este că narațiunile anti-NATO nu au fost create special pentru Summitul de la Ankara și nu vor dispărea după încheierea acestuia.
Mesajele sunt vechi: România ar fi o „colonie”, liderii săi ar executa ordine străine, NATO ar provoca războaie, iar investițiile în apărare ar expune populația unui pericol mai mare.
Se schimbă doar evenimentele folosite drept pretext: dronele, un exercițiu militar, o achiziție publică sau un nou summit internațional.
Riscul principal nu este doar existența unei infrastructuri externe de propagandă, ci întâlnirea acesteia cu un ecosistem românesc care preia, monetizează și amplifică mesajele.
Între propaganda străină, distribuirea automatizată pentru trafic și trivializarea dezbaterii prin subiecte mondene, spațiul rezervat unei discuții serioase despre securitatea și interesele României devine tot mai restrâns.
Raportul integral se poate studia aici
Urmăriți Saptamana.online și în Google News
