Zilele acestea lumea este revoltată de ce se întâmplă cu transpunerea legislației europene privind avertizorii de integritate în România, după ce Comisia Juridică a Camerei Deputaților condusă de Laura Vicol (avocatul celebrităților politice și nu numai) a eliminat protecția avertizorilor și a transformat legea într-un simulacru de implementare a directivei europene.
În acest mod, România se preface că a transpus directiva europeană privind avertizorii de integritate. Ce urmează? România va intra în procedură de infrigement pentru transpunere parțială, acum fiind deja deschisă o procedură pentru netranspunere, întrucât termenele au fost depășite cu doi ani. Pentru a genera efectiv consecințe o procedură de infrigement durează câțiva ani buni, timp în care România poate să revină oricând asupra legislației naționale și să scape de consecințe. Așadar, statul român trage practic de timp și amână cât de mult posibil implementarea directivei, din motive lesne de înțeles, pentru că avertizorii de integritate nu sunt doriți și nici iubiți de sistem.
Chestiunea avertizorilor de integritate este că ei în general sunt oameni integri din diferite domenii de activitate care semnalează încălcări ale legii, dar ei nu atacă statul român, ei pun lupa pe niște oameni care temporar ocupă funcții de conducere și care fac ilegalitățile și abuzurile respective. Deci ne raportăm la niște oameni, care în termeni colocviali formează sistemul. Acest sistem (de pile, relații, interese) își arogă puterea de stat, dar de fapt e vorba despre oameni. De cele mai multe ori sistemul învinge și închide gura avertizorilor de integritate, dar sunt și cazuri în care avertizorii primesc câștig de cauză. Cum este cazul de față.
Cristina Rusu, profesoara de Geografie din Bistrița, care a avertizat cu privire la neregulile repetate în organizarea Olimpiadei de Geografie și a Concursului Național de Cercetare Științifică-Geografie a câștigat până la urmă un proces la CEDO cu statul român care nu i-a recunoscut dreptul la libertatea de exprimare.
Am stat de vorbă cu Cristina Rusu imediat după aflarea deciziei și am avut surpriza să aflu că încrengăturile din sistem sunt mult, mult, mai ample și că firele duc la personaje suspuse care încă se află pe funcții în ministerul educației și probabil acolo vor rămâne, deși au gestionat dezastros o problemă simplă de organizare, iar ulterior din orgoliu nu au vrut să recunoască o greșeală evidentă pentru toată lumea. Profesoara Cristina Rusu a acționat ca un cetățean de bună credință și a semnalat mai întâi problemele în cadrul instituțional al educației, respectiv la Inspectoratul Școlar Județean și ulterior la Ministerul Educației, însă răspunsurile acestor instituții au vizat acoperirea neregulilor sau ignorarea avertizorului și nu au condus la rezolvarea problemelor.
Ambițioasă din fire și cu o personalitate puternică, profesoara Cristina Rusu, văzând ce se întâmplă și că se încearcă mușamalizarea problemelor semnalate de ea, a publicat articole de presă prin care a adus la cunoștința publicului local că la organizarea concursurilor de geografie se întâmplă lucruri neconforme care afectează drepturile copiilor.
Am relatat pentru presshub.ro toată povestea despre lupta Cristinei Rusu cu sistemul într-un amplu articol pe care îl găsiți aici. Publicat ieri, articolul a făcut înconjurul presei centrale fiind preluat de mai multe ziare centrale și site-uri de știri. E o satisfacție personală dar și o bucurie că am reușit să aduc în atenția presei naționale lupta de 10 ani a Cristinei Rusu cu statul român, o luptă pentru adevăr și pentru drepturile copiilor performanți, o luptă pe care această profesoară a câștigat-o singură. A făcut o facultate de drept în timp ce se judeca prin instanțe și a ajuns să cunoască foarte bine jurisprudența CEDO, procedurile și modalitățile de atac, pentru că și-a făcut singură întâmpinările, pe care doar le superviza un avocat și le semna.
Ceea ce se întâmplă încă în sistemul de educație este de multe ori șocant și revoltător, proiectul România educată a rămas un proiect de sertar, iar realitățile din școlile noastre sunt în continuare necunoscute funcționarilor din minister, închistați în mentalități și prejudecăți care blochează dezvoltarea copiilor din ziua de azi.
Profesoara Cristina Rusu mi-a mărturisit că vrea să scrie o carte anul acesta, deși eu cred că este subiect de film acest caz. Am întrebat-o ce o motivează să scrie acum o carte?
Cristina Rusu: “Dorința de a arata ce s-a întâmplat, în acei ani, în sistemul de învățământ și, mai ales, speranța că cei care sunt astăzi în funcții de conducere, la nivelul inspectoratelor școlare și a Ministerului Educației, cunoscând ce s-a întâmplat atunci, vor avea o altă abordare a problemelor de acest fel, respectiv vor face cercetări transparente în locul gunoiului ascuns sub preș. Totodată, aș vrea să inspir alți oameni, să nu se lase doborâți de sistem și să lupte pentru drepturile lor”.
Pentru că este un exemplu de cetățean activ, implicat și asumat, un model pentru orice profesor care își dorește mai mult pentru elevii săi, consider că profesoara Cristina Rusu ar merita oricând titlul de cetățean de onoare al municipiului Bistrița, sau al județului Bistrița-Năsăud. Lansez așadar public provocarea către autoritățile locale și județene să o aibă în vedere când vor face propuneri în acest sens, pentru că Bistrița ar trebui să se mândrească cu un asemenea om, care este mai mult decât un exemplu pentru noi toți.
