Arhitecții bistrițeni există pe undeva? Au vreo reacție la ce se întâmplă în orașul nostru în legătură cu monumentele istorice? Sediul fostei Biblioteci Județene, de exemplu, are vreo însemnătate arhitecturală pentru ei?

          Zilele acestea am asistat la un masacru la Iași, a fost demolat fără autorizație Hanul Trei Sarmale, o clădire reconstruită în anii 70, exact pe locul unde a fost vechiul han la care veneau personalitățile vremilor trecute, inclusiv Mihai Eminescu și Ion Creangă.

Hanul Trei Sarmale demolat fără autorizație la Iași este un exemplu de neputință a autorităților în materie de protecție a monumentelor istorice. Proprietarul trebuia de mult timp să fie constrâns să restaureze clădirea nu să o lase să devină o ruină cu bună știință. Mai mult, Primăria Iași putea să includă această clădire în imobilele de patrimoniu de interes local, fără acordul proprietarului. De asemnea, putea să supraimpoziteze această proprietate cu până la 500% sau putea să intervină în sprijinul proprietarului prin acordarea de facilități dacă restaurează, inclusiv prin realizarea documentațiilor și suportarea unor costuri, de maxim 50% din lucrări. Sigur că legislația în materie dă dreptul autorităților să se implice, dar nu le obligă la nimic. Mai trist este că demolatorul va scăpa cu maxim 10.000 de lei amendă. Reacția autorităților este una tardivă, ca de fiecare dată când mai cade câte o clădire de patrimoniu.

Aflăm din Ziarul de Iași că arhitecţii ieşeni solicită reconstruirea Hanului Trei Sarmale după planul în baza căruia a fost refăcut acum 50 de ani. Într-un punct de vedere trimis ieri presei, Ordinul Arhitecţilor din România, filiala Iaşi, arată că hanul trebuie reconstruit după proiectul semnat de arhitectul Ilie Costinescu, cu reproducerea tuturor detaliilor şi protejarea oricăror lucrări subterane istorice şi a beciului existente.

„Irecuperabil, Hanul Trei Sarmale şi-a abandonat drumeţii dintr-o lacună legală, făcând parte dintr-o categorie de lucrări ce nu au fost niciodată protejate de o legislaţie a patrimoniului construit, fiind demolat abuziv fără obţinerea de către actualul proprietar a niciunei autorizaţii legale”, precizează OAR Iaşi. Arhitecţii spun că, chiar dacă hanul istoric a dispărut în urma intervenţiei din anul 1970, noua construcţie edificată după proiectul lui Ilie Costinescu „a devenit un liant al detaliilor de arhitectură şi al tradiţiilor legate de bucătăria moldovenească, revigorând un simbol al acelui loc puternic încărcat de o istorie a tuturor personalităţilor care au călcat pragul vechii construcţii”.

„Dincolo de ziduri şi străzi, Iaşul trăieşte prin spiritul locurilor, prin amintirile, trăirile, nostalgiile şi impresiile fiecărui locuitor vremelnic al cetăţii. Din toate acestea se nasc istorii romanţate ale oraşului şi ale locuitorilor lui, istorii legate de imagini care dăinuie peste timp, cu rădăcini adânc ancorate în memoria fiecăruia, transmise din generaţie în generaţie şi care ne definesc pe noi, locuitori ai acestui minunat oraş”, se mai arată în punctul de vedere al OAR Iaşi. Amintim că, zilele trecute, la ceas de seară, proprietarul hanului a demolat clădirea fără a avea o autorizaţie din partea Primăriei Iaşi şi fără a respecta norme de siguranţă în astfel de situaţii.

          Ce legătură are această situație cu Bistrița? Vă spun eu. Bistrița riscă să piardă multe clădiri istorice din cauza faptului că Primăria Bistrița nu are un program coerent de restaurare a centrului istoric și a clădirilor monument istoric. Primarul Bistriței, Ioan Turc a anunțat că se va iniția în sfârșit un astfel de program, însă până atunci mai avem de așteptat și unele monumente chiar nu mai au timp de așteptare.

          Spre exemplu, situația fostului sediu al Bibliotecii Județene pe strada Gării se află într-o stare deplorabilă, lăsată în paragină tocmai de către proprietarii actuali, care au suficienți bani, dar care vor să demoleze clădirea și să construiască acolo un bloc de zece etaje. Nu numai că Primăria nu a avut imediat o reacție de protejare a acestui monument istoric dar a dat de înțeles prin vocea primarului Ioan Turc că susține proiectul.

          Spre deosebire de alte orașe unde comunitatea reacționează la astfel de acțiuni abuzive și care maltratează istoria locului și edificiilor importante din oraș, la noi nu am văzut nicio reacție din partea arhitecților bistrițeni. Ordinul Arhitecților de România ar trebui să aibă reprezentanți și la Bistrița, dar nu am văzut nici în cazul intenției de demolare a Cinematografului 23 August vreo reacție din partea arhitecților bistrițeni.

          Lipsa lor de reacție în apărarea construcțiilor de patrimoniu mă pune pe gânduri în primul rând pentru că e de datoria lor ca specialiști să intervină și apoi pentru că relevă o posibilă complicitate cu dezvoltatorii care țin să demoleze clădiri vechi pentru a face loc proiectelor imobiliare moderne. Sigur că este de înțeles interesul financiar și investițional, dar trebuie păstrate limitele legale și trebuie ținut cont că fără istorie Bistrița nu reprezintă mare lucru, decât un oraș mic din nordul Transilvaniei.

          Poate pe viitor vom vedea o reacție mai promptă atât din partea autorităților dar și din partea Ordinului Arhitecților din România pe marginea unor proiecte care vizează demolarea de monumente istorice.  Am aflat că arhitecții bistrițeni țin de filiala Cluj a OAR dar trebuie cineva din plan local să le și semnaleze astfel de situații.

Mai mult am prezentat public trei situații în care Primăria Bistrița a realizat lucrări fără autorizație de construcție și fără aviz de la monumente istorice în zona de protecție a monumentelor: este vorba de gardul de sârmă de la Zidul Cetății, amlasare bustului Regelui Mihai I al României în zona de protecție a Zidului Cetății și de locul de joacă din Ghinda amplasat în zona de protecție a Casei Parohiale. Dacă Primăria nu respectă legislația în materie, cum să ne așteptăm de la cetățeni să se conformeze?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%