De ziua Europei: Noi dezvăluiri despre moartea tragică a soldaților ruși care au murit otrăviți la Bistrița. Povestea se confirmă, avem un martor, încă în viață, al evenimentelor petrecute atunci.

Cimitirul eroilor sovietici din Bistrița adăpostește osemintele unor soldați ruși care au murit în al doilea Răboi Mondial. O parte din ei au fost deshumați din Cimitirul de la Rotunda și aduși aici în noul cimitir, iar o altă parte au fost deshumați și aduși aici din cimitirul din pădurea Codrișor. Dacă primii au avut o moarte glorioasă în luptele care s-au dat în Carpații Orientali, respectiv în Pasul Rotunda din Munții Rodnei, ceilalți au o poveste mai ciudată și interesantă totuși.

Fostul meu profesor de biologie și anatomie, regretatul profesor Gubesch Liviu, mi-a povestit cândva o istorie locală, pe care am încercat de mai mult timp să o confirm cumva oficial dar nu am reușit. Se spune că militarii sovietici ajunși în garnizoana Bistrița au făcut mai multe percheziții prin orașul nostru, iar într-una din ele au ajuns și la Colegiul German, actualul Colegiu Național Liviu Rebreanu Bistrița.

În timp ce soldații scotoceau prin toate magaziile au dat peste o sală plină cu exponatele de la laboratorul de biologie. Acolo, profesorii germani aveau conservate multe broaște și șerpi din fauna locală, respectiv diverse animale disecate pentru a permite studiul organelor interne. Știind că acele animale disecate erau păstrate în alcool, unii dintre militarii sovietici au băut acea soluție din borcane. Spre rușinea lor nu s-au gândit că acel alcool s-ar putea să nu fie potrivit pentru consumul uman. Așa s-a întâmplat că soldații sovietici au băut alcool metilic în cantități atât de mari încât au murit. Astfel, o parte din soldații ruși pe care îi avem înmormântați în cimitirul din Bistrița s-au omorât singuri din prostie, iar în perioada comunistă erau omagiați cu mult fast pentru eroismul lor.

Această isotorie deși a circulat din gură în gură și în perioada comunistă, există încă puțină lume care o cunoaște tocmai pentru că era deosebit de periculos să vorbești despre moartea soldaților sovietici de la Bistrița.

În urma demersurilor de a identifica posibile mărturii ale acestei situații, am aflat, cu ajutorul doamnei Antonina Marian (o doamnă care a venit din Republica Moldova  și s-a îndrăgostit de Bistrița), că există chiar un martor în viață al acelor momente. Este vorba despre Reinhold Erich Kohlruss, născut la 13 octombrie 1929 în Bistrița ca fiu al producătorului de produse din carne Ernst Reinhold Kohlruss și Erna, născută Beutler. 

Reinhold Erich Kohlruss – colecția personală

Reinhold Erich Kohlruss a urmat cursurile la Școala elementară și liceul evanghelic până în 1944 în Bistrița. În septembrie 1944, amenințată de înaintarea Rusiei, familia Kohlruss, ca majoritatea celorlalte familii de sași din Bistrița, a fugit în vest. La întoarcerea în 1945 au constatat că toate bunurile părinților au fost expropriate și toate au fost declarate apatride, ceea ce a însemnat o trezire la cruda realitate.  Totodată, acest lucru a întârziat participarea lui Reinhold la școală. Reinhold Erich a trăit ascuns câteva zile pentru a nu fi dus la Hunedoara pentru muncă silnică, ceea ce nu au reușit toți contemporanii săi. Această stare de lucruri s-a încheiat abia în 1947, când Reinhold Erich a putut să continue educația școlară întreruptă și în 1950 și-a făcut Abiturul (examenul de maturitate). Catalogat de autoritățile comuniste drept fiu al unui fost „capitalist și exploatator”, i s-a refuzat posibilitatea de a studia, astfel că viața profesională a început-o ca asistent contabil, contabil și apoi contabil I în societatea „IC Frimu” din Bistrița. Au urmat mai mulți ani ca prim contabil în companiile „Aprozar” și „Fructexport”.

Când condițiile politice din România socialistă s-au uşurat oarecum, el a putut fi promovat corespunzător, în funcție de abilitățile sale. Printre altele, a devenit director comercial al fabricii de sobe de teracotă din Bistrița și conducător de stagiu pentru elevii liceului comercial din Bistrița. În 1953 s-a căsătorit cu Magdalena Kohlruss, născută Feinweber, care este probabil bine cunoscută de multe generații ca o profesoară dedicată. În 1969, după 10 ani de cereri repetate de emigrare, lui Reinhold Erich și familiei le-a fost permis să emigreze în Germania și să se stabilească la Würzburg. Aici a lucrat timp de 20 de ani, până la pensionare, ca funcționar comercial cu funcție managerială la firma Denk din Würzburg. Timpul liber de după pensionare îl dedică familiei și hobby-urilor sale: călătorii, drumeții și fotografie. Întrucât a trebuit mereu să lucreze cu cifrele în viața lui, își rezumă viața în glumă astfel: aproximativ 20 de ani până la absolvire (Abitur), 20 de ani de angajat sub socialism, 20 de ani de angajat sub capitalism și 20 de ani la pensie. Sau altfel spus, 40 de ani de Bistritz și 40 de ani de Würzburg. (Sursa informațiilor  – © We Nösner HOG Bistritz-Nösen eV 2021 – 2022)

          Domnul Reinhold Erich Kohlruss ne-a povestit că după ce soldații ruși au consumat alcoolul etilic și au murit, ei au fost îngropați în curtea Colegiului German în parcul Liviu Gubesch. Apoi, undeva în anii 1946-1948, cineva și-a amintit de acești soldați și a dispus dezgroparea lor și înmormântarea cum se cuvine într-un loc anume din Pădurea Codrișor. Reinhold fiind elev a fost martor la deshumarea osemintelor soldaților ruși îngropați în parcul liceului. Ulterior, osemintele rușilor au fost mutate în Pădurea Codrișor (Schifferberg) unde a fost amenajat și un monument care să le cinstească memoria. Într-o vizită la Bistrița, la solicitarea unui istoric local, domnul Reinhold Erich a mers să identifice acel loc și a găsit chiar rămășițele monumentului de tip obelisc cu steaua roșie în vârf (vezi foto atașate).

Ceva ce nici noi nu am știut este că Reinhold Erich Kohlruss și regretatul profesor Gubesch Liviu au fost colegi de clasă în cursul superior, iar în clasa XII-a a Școlii Medii Mixte, de pe Al. Odobescu, cei doi au stat chiar în aceeași bancă. De asemenea, examenul de absolvire (Abitur – Maturitatea) l-au dat în aceeași serie de elevi examinați (o serie cuprindea 6 elevi). Ce coincidență!

sursa foto: Reinhold Erich Kohlruss

          Povestea rușilor care s-au otrăvit singuri pentru că au băut alcool etilic de pe broaștele din laboratorul de biologie de la Colegiul German din Bistrița este una care demonstrează două lucruri, în opinia mea, respectiv faptul că rușii nu rezistă la tentația alcoolului și beau orice poșircă, iar al doilea ar fi că eroii nu sunt în totdeauna niște oameni curajoși care și-au dat viața pentru patrie.

În ciuda acestei situații, așa zișii eroi sovietici au un cimitir dedicat la Bistrița care arată mult mai frumos decât cimitirul ostașilor români, eroi din Primul Război Mondial, cu care se învecinează.

Dacă pentru români s-au făcut cruci și monumente din beton, pentru ruși s-a realizat un cimitir elegant cu monumente funerare din marmură albă, fapt pe care îl datorăm autorităților comuniste care așa au înțeles să prețuiască mai mult frații ruși decât ostașii români.

          De multe ori constatăm că memoria eroilor noștri nu este păstrată așa cum se cuvine, autoritățile locale sunt cele responsabile de îngrijirea acestor monumente edificate spre cinstirea celor care și-au dat viața pentru patrie în diferite contexte istorice și care trebuie să se sesizeze când e nevoie de intervenții și lucrări  de reparații.

          La solicitarea noastră, prin care am semnalat starea de degradare a crucilor și monumentelor din Cimitirul eroilor din Bistrița, Primăria Municipiului Bistrița ne-a comunicat următoarele:

“Prin prezenta, vă informăm că în urma unor verificări în teren privind „Monumentul Eroilor” din Cimitirul Municipal elementele arhitecturale comemorative (cruci, colonade, împrejmuirea monumentului, etc.) prezintă fisuri, exfolieri, crăpături, degradări la partea sculptată aferentă inscripționării și nu se pot identifica în totalitate informațiile redate (numele eroilor, simbolistica, etc.). Precizăm că elementele arhitecturale sunt din beton (ciment turnat) și unele nu mai pot fi restaurate, iar intenția noastră este a de a le înlocui cu elemente din piatra naturală masivă (marmură, travertin, andezit, granit).

Facem cunoscut faptul că Monumentul Eroilor din Cimitirul Municipal Bistrița face parte din Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Bistrița, cap. IV, poz. G, nr. 2, obiectivul este denumit Cimitir municipal vechi, conform HCL NR. 187/30.09.2009, cu completările și modificările ulterioare aduse conform HCL nr. 219/29.10.2009 si HCL nr. 10/28.01.2010.

Primăria Municipiului Bistrița va dispune fonduri necesare de la bugetul local pentru restaurarea Monumentului Eroilor din Cimitirul Municipal Bistrița, str. Tărpiului nr. 16A, conform prevederilor Art. 15, din Legea nr.379 din 30 septembrie 2003 privind regimul mormintelor si operelor comemorative de război, prin care orice intervenție asupra mormintelor și operelor comemorative de război, se face cu avizul Oficiului National pentru Cultul Eroilor și cu respectarea legislației în domeniul autorizării construcțiilor.

Pentru întocmirea documentației tehnice, prin adresa nr. 37961/08.04.2022, am solicitat Oficiului National pentru Cultul Eroilor sa ne comunice care sunt intervențiile permise și eventualele recomandări în vederea înlocuirii elementelor arhitecturale comemorative, conform reglementărilor în vigoare privind regimul mormintelor si operelor comemorative de război, precum și eliberarea Avizului privind desfășurarea lucrărilor de restaurare a monumentului.”

Doamne ajută!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%%footer%%