Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Derulez copleșit fotografiile operațiunii de salvare a speologului american, simt din interior toată emoția, frica, încordarea lui, ca unul care am dansat cu moartea pe aceiași fracționare, și voi mai dansa un timp, până mă vor lăsa picioarele și voi uita ritmurile; citesc datele tehnice ale operațiunii de salvare, complexă, extrem de complexă, cu extragerea victimei pe orizonturi succesive, cu tabere avansate de bivuac, simt în nări mirosul calcitului, aud cheile înșurubând plăcuțele pe amaraje și peste toate emoția aia fierbinte pe care o ai când faci o faptă bună, când simți pe dedesubturile tale intangibile, încă neexplorate desăvârșit, că ești de partea binelui în lupta cu răul, e un război al luminii cu întunericul pe care-l dăm toți, inconștienți uneori, că nu toți speologii sunt creștini ori măcar credincioși, știu speologi atei și doi dintre cei mai buni parteneri de coardă cred nedisimulat și frust că extratereștrii sunt printre noi și că urmează, foarte curând, o epifanie extraterestră încheiată cu nașterea unei noi specii, dormeam noaptea într-un bivuac toți trei, la kilometri de intrarea în peșteră, și aproape adormit, făcut ghem în sacul meu de dormit ca o gastropodă în cochilia ei i-am auzit șoptind șșșșșt, să nu audă, că el nu înțelege, dar curând forțele extraterestre vor veni și vor face și vor drege, mi-am văzut mai departe de moțăiala mea obosită că-L știu pe Inviatul meu foșnind blând în inimile lor, în inimile tuturor celor care stau de partea binelui, și să știți, dincolo de diferențele dintre noi, dintre speologi, uneori de limbă, alteori de concepții metodologice, plutește un soi de frățietate de sectă persecutată ca a unora care gustă, pregustă din aceeași cupă a morții, așa că nu mă miră deloc sutele de speologi care și-au lăsat familiile și au alergat să-l salveze pe american din peștera aia, că un accident în peșteră e ca și cum ai rămâne fără parașută în afara avionului că dacă faci o fractură deschisă coborând din Făgăraș ești la un elicopter distanță de masa de operație, dar în peșteră ești pur și simplu în altă galaxie și e nevoie de niște extratereștri să te aducă înapoi în lumea cu catetere și pense sterilizate și dragostea extraterestră este, de sus vine, din lumile cerului de dincolo de cer și cred asta cu toată ființa mea de fiecare dată când mă las să alunec sub pământ, așa că nu mă miră sutele de speologi care au alergat în ajutorul celui căzut în mâinile tâlharilor, derulez emoționat fotografiile căutând un indiciu despre Înviatul meu drag și desculț, n-am întâlnit vreo situație de viață și de moarte în care să nu descifrez, într-un colț măcar, lacrima Celui care S-a născut în peștera din Bethleem, și brusc o fotografie îmi sare drept în ochi și sar fericit țopăind, că nu în Turcia e salvarea asta, ci în Capernaum, și deodată pe lângă corzile alea murdare de noroi și pe lângă paramedicii grijulii îl văd pe Domnul Vieții celei Veșnice, că oriunde e bunătate și milă e dragoste și blândețe, și când avem prieteni pe toate le avem deja, din preaplin, cu vârf și îndesat, că Hristos a înviat și nu există întuneric pe care lumina Lui să nu-l lumineze, Domnul meu și Dumnezeul meu care faci speologie prin străfundurile inimii mele.
948Penelopa Balazs, Crina Maria Tira şi alţi 946
