Articol scris de Crin-Triandafil Theodorescu
Ne privim toți pe deasupra farfuriilor, încă nu s-au stins colindele prin colțurile casei și ne izbește brusc un dor adânc, ne strigă morții de pe buza paharului de vin și ne hotărâm repede, ca la o fugă nebună dintr-un Egipt de nisipuri uscate, e noapte demult când ajungem în munți, la cimitirul de sub coasta Maierului, bate un vânt tăios ca o remușcare și-mi pornesc frontala de peșteră, urcăm tăcuți și îndârjiți potecile negre și o simt pe Ea intrând în transă, ies prin pielea Ei toți strămoșii și începe să șoptească cuvinte în limbi inexistente, se zvârcolesc în Ea întâmplări trăite de alții și doruri schingiuitoare îi sclipesc în ochi, nu mai aude și nu mai vede nimic, o însoțim toți în noapte bâjbâind hipnotizați de dragoste printre cruci negre și pietrificate de ger, undeva departe se văd luminile satului trăindu-și târziele colinde și noi despicăm cimitirul pe diagonală, ne strigăm în urechi, ne șuierăm gânduri și indicații, Roxana calcă fără să vrea pe pieptul unui mormânt și-și retrage piciorul sfioasă, o aud șoptind pardon, pardon și mi se umplu ochii de lacrimi înghețate, copilul ăsta a venit din stele și mi-a făcut pace în inimă, mi-a luat băiatul de acolo de unde nu am mai putut și l-am lăsat jos și ea l-a ridicat și mi-a continuat visul, că ne rugăm toată viața pentru copiii noștri și uităm să ne rugăm pentru cei în inima cărora își vor continua ei drumui, apoi ajungem la mormintele Ei, se aprind lumânări în șuierul vântului și se agață globuri pe crucile morților, îmi pun patrafirul albastru și-mi trag peste urechi gluga jachetei de munte și ne facem toți gard pe lângă morți, apoi amestec o veșnică pomenire cu
Astăzi S-a născut Hristos și la urmă cântăm toți Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, donizădonizămărioarăcătălinătriandafilvirgilaugustin,
e seara de Crăciun în cimitirul din Maieru și noi risipiți printre morminte înghețate, amestecând nașterea cu moartea și colindul cu învierea și când coborâm potecile negre pe sub copacii paralizați simt o liniște cum se așeză repede peste Ea și o aud îngânându-și în gulerul ridicat imnul inimii, luminează-te, luminează-te Noule Ierusalime, semn că s-a făcut pace între lumile din pieptul Ei,
Crăciun fericit, Tată, între timp mai strâng niște amintiri de povestit, totul e bine pe pământ, ni s-a născut Copil desculț și Dumnezeu blând să ne lumineze drumul spre tine, dormi, dormi în pace, ne vedem la proxima inviere.
